Glosar
Prezentul glosar cuprinde termeni care descriu si noteaza notiuni din urmatoarele domenii: procese petrologice, caractere fiziografice si chimice ale rocilor, caractere geologice ale rocilor, nomenclatura petrografica.
aa. Tip structural de lava consolidata, caracterizat printr-o suprafata foarte neregulata determinata de existenta de fragmente angulare (blocuri) sudate prin baza lor; in profunzime se trece la roca masiva. Ia nastere datorita consolidarii rapide a unei cruste rigide la suprafata unei curgeri inca fluide, ruperii ei si sudarii fragmentelor prin avansarea consolidarii spre interiorul masei de lava. Sin. block-lava.
abisal. Sin. plutonic.
absarokit. Termen utilizat pentru desemnarea unei varietati de bazalt alcalin caracterizat prin coexistenta sanidinei, labradorului si olivinei.
accesoriu. Calificativ aplicat componentilor cu participare neobligatorie si redusa in alcatuirea unui sistem complex; prezenta sau absenta acestora nu afecteaza diagnoza sistemului. 1. Minerale a. in roci; turmalina, rutil, apatit in roci magmatice ori metamorfice. 2. In roci piroclastice, componenti rezultati prin fragmentarea unor roci vulcanice preexistente, asociati materialului nou produs in cursul eruptiei.
accidental. Calificativ aplicat anclavelor de material strain in rocile magmatice masive (sin. anclave endogene) si componentilor nevulcanici din rocile piroclastice.
acid. Calificativ pentru rocile magmatice (magmele si lavele) in alcatuirea carora SiO2 depaseste 66% in greutate. In cele mai multe cazuri, aceasta participare este mai mare decat necesarul pentru formarea silicatilor si se individualizeaza cuartul sau alta modificatie polimorfa a SiO2; intre caracterul acid si cel suprasaturat corespondenta nu este totala.
activ, vulcan. Vulcan care emite continuu ori periodic material magmatic sau care este considerat capabil sa produca asemenea emisiuni in ciuda faptului ca in etapa de observatie el este lipsit de activitate vizibila. Stabilirea caracterului a. sau stins al unui vulcan este adesea dificila sau chiar imposibila pentru ca lungimea perioadelor de inactivitate poate depasi timpul istoric la care se raporteaza, in mod normal, observatiile.
adamellit. Termen utilizat, initial, pentru desemnarea unor roci din masivul Adamello (Alpii Tirolezi) considerate, la acea vreme, a fi o varietate de tonalite, dar determinate astazi ca granodiorite. Ulterior, termenul a fost propus pentru o parte dintre granite; pentru unii autori el este sinonim cu monzonit cuartos. Se recomanda abandonarea lui.
adventiv. 1. Con a. Con de lava sau de tuf pe flancuri, pe traseul fisurilor radiare sau la baza conului principal; de obicei, mai mic decat acesta. Sin. parazit, lateral. 2. Crater. a. Crater de dimensiuni mici, pe flancurile sau la baza conului. Sin. parazit, lateral.
afanitica, structura. S. holocristalina a rocilor magmatice, in care constituentii nu pot fi distinsi cu ochiul liber.
afirica. Termen utilizat pentru desemnarea structurii unei roci in care se disting doua generatii ale aceluiasi mineral, dar fara fenocristale.
aglomerat. Roca piroclastica alcatuita dintr-o aglomerare de particule mari ( >32 mm), in majoritate bombe vulcanice si subordonat fragmente de roci preexistente provenite prin distrugerea prin explozie a unui edificiu vulcanic; proiectate pana la distante variabile in jurul centrului de eruptie, fragmentele au format un depozit neconsolidat ori consolidat ulterior prin intermediul materialului cineritic. Roca are o stratificatie grosiera.
agpait. Termen folosit pentru desemnarea rocilor sienitice alcaline in care (Na+K)/Al>1, Na fiind mult mai abundent decat K; valoarea acestui raport masoara agpaicitatea rocilor. In rocile a. se mai constata si ca Fe3+>Fe2+.V. si miaskit.
alaskit. Varietate hololeucocrata de granit alcalin constituita din ortoza, microclin si cuart; participarea altor constituenti este nesemnificativa.
albitit. Roca magmatica filoniana, macrogranulara, constituita din albit si minerale accesorii; poate fi asociata sienitelor ori dioritelor.
albitofir. Roca magmatica porfirica in care atat fenocristalele cat si cea mai mare parte a masei fundamentale sunt constituite din albit.
alcali-calcic. 1. Indice a.-c. In diagrama de variatie a unei serii de roci magmatice, valoarea procentuala a SiO2 corespunzatoare situatiei de egalitate a valorilor procentuale pentru CaO si Na2O+K2O (intersectia curbelor reprezentative). 2. Serie a.-c. de roci: v. calcoalcalin.
alcalin,-a. Categorie fundamentala de magme si de roci magmatice caracterizata prin continuturi ridicate de Na2O+K2O - mai ridicate decat cele necesare pentru formarea feldspatilor - ceea ce permite aparitia feldspatoizilor si/sau piroxenilor si amfibolilor alcalini; in mod frecvent, dar nu obligatoriu, acest caracter este asociat cu un deficit de SiO2.
alnöit.Roca lamprofirica alcalina constituita dintr-o masa fundamentala de melilit, biotit, augit titanifer si fenocristale de olivina, biotit si augit titanifer.
alotriomorfa, structura. Structura holocristalina a rocilor magmatice in care toate mineralele sunt xenomorfe.
amigdala Formatiune sferoidala in rocile vulcanice si, mai rar, in cele plutonice, nascuta prin depunerea de minerale (zeoliti, calcit, calcedonie, cuart) din solutii de temperatura scazuta in spatii de dimensiuni milimetrice si centimetrice determinate de degazeificarea magmei. Frecventa a. in roci andezitice si bazaltice creeaza texturi amigdaloide.
anamesit Termen vechi utilizat pentru desemnarea rocilor bazaltice cu o structura intermediara intre cea afanitica a bazaltelor si cea microgranulara a doleritelor.
anclava Fragment dintr-o roca preexistenta prins in magma si ramas ca atare in roca ce ia nastere prin consolidarea acesteia. Anclavele pot fi xenolite = endogene - in cazul in care este vorba de fragmente provenind din roci total straine rocii gazda - sau autolite = autogene - in cazul in care fragmentele provin din roci consolidate anterior din aceeasi magma.
andezit Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic cu un caracter nealcalin; definita prin 0-20% cuart din totalul mineralelor felsice si 90-100% plagioclazi din totalul feldspatilor. Formele care au foide in locul cuartului sunt numite andezite alcaline. Echivalenta dioritului, separarea fata de bazalt se face mai putin cu ajutorul compozitiei plagioclazilor - in principiu An >50%, dar, practic, imposibil de obtinut determinari cu semnificatie generala - cat, mai cu seama, cu ajutorul indicelui de culoare M < 40. Roca foarte raspandita in litosfera, aproape exclusiv in arcurile vulcanice asociate zonelor de subductie actuale sau fosile, unde apare impreuna cu dacite, latite, riolite.
ankaramit. Bazalt alcalin puternic melanocrat, sarac in plagioclazi si cu o participare a piroxenului care intrece pe cea a olivinei.
ankaratrit. Termen utilizat pentru desemnarea unui bazalt cu nefelit continand si fenocristale de olivina.
anortozit. Roca plutonica hololeucocrata alcatuita din peste 90% plagioclazi - labrador, bytownit si chiar anortit, mai rar andezin - si sub 10% componenti mafici. Asociatiile anortozitice - in care mai intra gabbrouri si diorite - formeaza masive independente de dimensiuni mari - dar rare in scoarta - care apar mai ales in cadrul scuturilor vechi; prezenta unor asemenea asociatii in zone orogene si a maselor mici de anortozite asociate corpurilor gabbroice este subordonata.
antipertit. Termen utilizat pentru desemnarea dezamestecurilor de tip pertitic (v. pertitica, microstructura) in care fondul este albitic, iar partile cu dezvoltare mai redusa sunt constituite din feldspat potasic.
aplit. Roca filoniana, leucocrata, de compozitie granitica (ortoza + cuart + muscovit) sau apropiata; caracterul microgranular care ii este caracteristic defineste structura aplitica.
apo-. Prefix utilizat pentru desemnarea rocilor care, suferind transformari metasomatice, au dat nastere unei noi specii petrografice, de obicei fara pierderea structurii initiale - ex. serpentinit apodunitic, nascut pe seama unui dunit - dar, uneori, si cu distrugerea ei - cazul devitrificarii rocilor vulcanice.
apofiza. Ramificatie tubulara sau tabulara a unui corp magmatic de dimensiuni mai mari; legatura cu acesta este vizibila.
arc vulcanic sau andezitic. Regiune alungita, usor arcuita, constituita din vulcani activi sau din produse ale unor vulcani vechi, asociata unei zone de subductie active sau fosile; poate fi dezvoltat pe continent sau in cadrul unui lant insular. Ex. a. Aleutinelor, a. Japoniei, a. de la interiorul Carpatilor.
areala, eruptie. Activitate vulcanica in cadrul careia emisiunea se face exclusiv, sau dominant, prin deschideri fisurale; sunt eliberate lave bazice care acopera regiuni intinse.
arkit. Foidit plutonic potasic cu participare importanta (30 - 60%) a componentilor mafici, caracterizat prin prezenta leucitului si nefelinului.
ariégit. Termen utilizat pentru desemnarea piroxenitelor si hornblenditelor cu spinel.
arsoit Varietate de trahit continand andezin, pe langa sanidina, diopsid si putina olivina.
asimilare magmatica. Proces prin care magma incorporeaza prin topire, solubilizare, difuziune, roci din peretii camerei magmatice, din formatiunile in care este pusa in loc; se produce o contaminare chimica de amploare variabila, fapt care poate conduce la aparitia unor roci cu alcatuire mineralogica particulara. Fenomenul poate sa afecteze intreaga masa magmatica sau numai partea sa periferica, de contact cu rocile din jur.
asociatie naturala de roci. Grup de roci care prezinta afinitati chimice si/sau petrografice, apropiere in spatiu, ca si relativa comunitate de timp de formare; aceste caractere constituie, in mod obisnuit, criteriul de identificare a unui aceluiasi ansamblu de procese de formare. Astfel definita, notiunea are valabilitate in toate cele 3 domenii, magmatic, sedimentar si metamorfic, evident cu particularitati mai mult sau mai putin pronuntate. V. si provincie petrografica.
atlantica, serie de roci, provincie. Grup de roci, respectiv, aria lor de distributie, nascut prin diferentiere din magme alcaline; sunt caracterizate prin petrotipuri cu minerale nesaturate in SiO2 si bogate in alcalii - cu deosebire feldspatoizi - si prin conditiile tectostructurale in care apar: in arii neorogenice, adesea asociate marilor dislocatii ale scoartei. Notiunea, definita pe baza rocilor vulcanice din aria atlantica, a fost ulterior restransa la formele cu predominanta a sodiului in cadrul alcaliilor (in opozitie cu s. mediteraneana, v. mediteraneana); astazi, abandonata, continutul ei fiind acoperit indeosebi de notiunile "produse ale zonelor fierbinti" si "roci magmatice asociate marilor dislocatii continentale".
augitit. Roca vulcanica bazica si alcalina, constituita din fenocristale de augit intr-o masa de sticla cu inceputuri de cristalizare sau cu microlite de plagioclazi; in cadrul componentilor accesorii pot sa apara feldspatoizi; este echivalentul lipsit de olivina al limburgitului.
avalansa arzatoare (sau fierbinte). Asociatie de material fragmentar solid ori in curs de solidificare (de la foarte fin pana la foarte grosier) si gaze produsa in cadrul exploziei vulcanice si care, neputand di proiectata in inaltime, coboara pe pantele conului vulcanic: materialul fragmentar poate proveni exclusiv din magma eliberata in cursul exploziei sau si prin distrugerea unor formatiuni preexistente. Are efecte deosebit de distrugatoare (termice, chimice, mecanice).
Pentru cazurile in care granulatia materialului este exclusiv fina se utilizeaza denumirea avalansa de cenusa.
bandait. Termen utilizat pentru desemnarea unor dacite cu plagioclaz bazic - labrador sau bytownit.
batolit. Forma de zacamant a rocilor magmatice de adancime, foarte comuna pentru rocile granitice; corp de dimensiuni foarte mari, cu partea superioara, eventual, in forma de cupola, iar partea inferioara niciodata observabila, ceea ce permite sa se banuiasca inradacinarea lui in zonele foarte profunde ale scoartei.
bazalt. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, cu caracter nealcalin; definita prin 0 - 20% cuart din totalul mineralelor felsice si 90 - 100% plagioclazi din totalul feldspatilor. Formele care au foide in locul cuartului sunt numite b. alcaline. Echivalenta gabbroului. Separarea fata de andezit se face mai putin cu ajutorul compozitiei plagioclazilor - in principiu, An >50% - cat mai cu seama cu ajutorul indicelui de culoare, M >40. Roca foarte raspandita in litosfera, rezultat atat al activitatii de tip fisural, in domeniul continental formand, in aceste cazuri, platouri bazaltice, cat si de tip central, cand apare asociata cu andezite.
bazanit. Termen mai vechi pentru desemnarea tefritului cu olivina.
bazic. Calificativ pentru rocile magmatice (magmele si lavele) in alcatuirea carora participarea SiO2 este intre cca. 46 si cca. 52% in greutate (limite conventionale); ele nu contin cuart, iar silicatii sunt reprezentati prin forme "deficitare" in SiO2: feldspatoizi, olivina. Intre caracterul bazic si cel nesaturat corespondenta nu este totala.
beerbachit. Roca gabbroica, filoniana, microgranulara (aplitica!) constituita din plagioclazi calcici, piroxeni, magnetit, uneori hornblenda bruna sau olivina. Termenul a fost utilizat in mod impropriu pentru desemnarea unor roci bazice cornificate continand poikiloblaste de olivina.
belugit. Termen folosit pentru denumirea unui tip petrografic considerat intermediar intre gabbro si diorit.
bismalit. Forma de zacamant a rocilor intruzive, cu aspect de coloana.
block-lava. V. aa.
bomba vulcanica. Fragment de lava expulzat in cursul unei explozii, consolidat complet sau aproape complet in aer, pana in momentul atingerii solului. De multe ori b. sunt fusiforme, probabil ca urmare a rotirii in aer in cursul consolidarii; daca ajung pe sol incomplet consolidate se aplatizeaza. Cel mai adesea, b. au structura zonara determinata de consolidarea succesiva, in paturi, de la periferie spre interior. Dimensiunile variaza de la cativa cm pana la 1 - 2 m lungime.
borolanit. Termen utilizat pentru desemnarea, in cadrul foialitelor, a unor sienite cu pseudoleucit si melanit.
bostonit. Roca hipabisala cu caracter aplitic, de natura sienitica, alcalina; microclinul si anortoza sau albitul - carora li se adauga, eventual, piroxeni cu caracter accesoriu - sunt dispuse intr-o textura orientata cu aspect trahitic.
Bowen, seriile de reactie ale lui. Considerate in ordinea cristalizarii lor din magme, principalele minerale mafice si felsice din rocile magmatice constituie doua s., in care Bowen a demonstrat ca formarea fiecarui termen poate fi interpretata ca rezultat al reactiei termenului preexistent cu magma. Seria mineralelor mafice este discontinua - olivina-piroxeni-amfiboli-biotit - iar seria principalelor minerale felsice, plagioclazii, este continua.
brecie vulcanica. Roca piroclastica alcatuita, practic exclusiv, din fragmente mari ( >32 mm) provenite din distrugerea prin explozie a unui edificiu vulcanic.
bronzitit. Roca magmatica mafica alcatuita exclusiv sau dominant din bronzit; rara.
calcoalcalin. Tip de magme nealcaline, caracterizat prin cresterea redusa a valorii FeO/MgO si cresterea moderata a valorii K2O in cursul diferentierii (= odata cu cresterea valorii SiO2). Magmele c. sunt generate in zonele de subductie, unde dau nastere unor serii de roci si provincii c.
caldera. Mare depresiune, mai mult sau mai putin circulara, in formatiuni vulcanice, de obicei incomplet inchisa de un perete abrupt spre interior, dar cu panta foarte lina spre exterior; nascuta prin explozie - aruncarea in aer a unei intregi structuri vulcanice - prin colaps - prabusirea unei structuri vulcanice in spatiul subjacent creat datorita emisiunii masive de lave - sau prin ambele procese. In interiorul calderei se gasesc aparate vulcanice dintr-o a 2-a generatie. In mod impropriu, termenul a fost folosit si pentru denumirea unor depresiuni formate prin eroziune (pentru ca prima caldera, descrisa in insulele Canare, s-a dovedit ulterior a fi efectul eroziunii).
calm vulcanic. Perioada in evolutia unui aparat vulcanic, intermediara intre paroxisme, caracterizata prin absenta totala a emisiunilor sau prin emisiuni linistite de material vulcanic in cantitati reduse - gaze, vapori de apa, cenusa; c.v. are durate extrem de variate.
camera magmatica. Spatiul din litosfera in care se gaseste, la un moment dat, magma in stare de imobilitate; aceasta se poate consolida aici, poate migra in alte puncte din litosfera sau poate fi emisa la suprafata printr-o structura vulcanica (in care caz c.m. este rezervorul magmatic al acesteia din urma).
camptonit. Lamprofir alcalin constituit din plagioclazi, amfiboli alcalini, augit titanifer si, eventual, olivina.
carbonatit. Roca magmatica alcatuita din calcit±dolomit±ankerit, care apare in corpuri mici asociate cu roci mafice alcaline.
celulara, textura. V. scorie.
cenusa vulcanica. Produsul solid foarte fin al unei explozii vulcanice; constituit din particule ( <4 mm) de sticla rezultata prin solidificarea lavei pulverizate in cursul exploziei si din mineralele preexistente in magma in curs de cristalizare. Numele se aplica atat suspensiei solide in aer cat si depozitului neconsolidat rezultat prin depunerea acesteia.
charnockit. Roca a carei compozitie mineralogica - cuart +ortoza +hipersten +plagioclaz - si structura granulara permit unor autori sa afirme natura ei magmatica si sa o identifice ca "granit cu hipersten", iar altora sa o considere un produs metamorfic in faciesul granulitic.
cinerit. Roca neconsolidata rezultata prin depunerea cenusiii vulcanice; pentru desemnarea ei se foloseste adesea si termenul tuf.
coaja de paine. Structura a suprafetei bombelor vulcanice caracterizata printr-un aspect neregulat datorita crapaturilor nascute prin contractie in cursul racirii lavei.
colaps. Cadere, scufundare, prabusire. Ex. caldere formate prin c.
columnara, separatie.
C.I.P.W.
Prescurtare a numelor petrografilor americani Cross, Iddings, Pirsson si
comagmatic. Termen care desemneaza provenienta mai multor roci dintr-o aceeasi magma parentala; comagmatismul se determina pe baza relatiilor de compozitie chimica si mineralogica si a apropierii spatiale.
comendit. V. riolit alcalin.
con vulcanic. Forma morfologica nascuta prin activitatea vulcanica de tip central in jurul punctului de emisiune a materialului magmatic. In conformitate cu tipul de activitate, c.v. poate fi de lava - caz in care, alcatuit numai din panze de lave, are pante putin inclinate, iar diametrul bazei este foarte mare - piroclastic sau de cenusa - caz in care, alcatuit numai din material fragmentar, are pante foarte inclinate si este, in general, de dimensiuni reduse - ori mixt (=stratocon) - atunci cand este constituit dintr-o alternanta de lave si paturi piroclastice.
concrestere. Crestere impreuna, simultan, formand un corp comun. Cristale ale unui aceluiasi mineral sau ale unor minerale deosebite, care se formeaza in acelasi timp pot, in anumite conditii, sa concreasca, adica sa se intrepatrunda in cursul cresterii; acesta este un caz comun pentru cristalizarea din topituri in situatii de eutectic (v.). Foarte frecvente sunt c. grafice dintre cuart si feldspat, al caror aspect sugereaza srierea cuneiforma, si cele mirmechitice cu aspect vermicular intre cuart si plagioclazii rezultati din transformarea feldspatului alcalin sub actiunea unor fluide post-lichid-magmatice.
conduct vulcanic. Canalul cu forma mai mult sau mai putin cilindrica, cu sectiune circulara sau eliptica, prin care magma se ridica in structura vulcanica. Sin. cos.
conica, panza. Forma de zacamant a rocilor hipabisale; panze de forma unor suprafete conice, care se imbraca una pe alta, nascute in partea superioara a unui corp subvulcanic.
conolit. Termen utilizat pentru desemnarea unor forme de zacamant extrem de neregulate ale rocilor intruzive; notiune imprecis conturata.
consangvin. V. comagmatic.
consolidare magmatica. Magmele se consolideaza, ca urmare a racirii, prin cristalizare ori prin formarea de sticla; in conditii intracrustale procesul este de foarte lunga durata - calculele arata pentru unele situatii durate de peste 1mil. ani - in timp ce la suprafata crustei el este foarte rapid.
contaminare. Proces prin care compozitia unui material se modifica prin inglobarea unor cantitati, in general reduse, de componenti straini. Magmele se pot contamina in timpul in care strabat crusta, prin includerea de constituenti ai acesteia.
convectie. Miscare intr-o masa fluida determinata de diferente de temperatura si, deci, de densitate in diversele sale puncte; in felul acesta iau nastere curentii de c. care realizeaza un transfer de masa si de temperatura. In camerele magmatice, atata vreme cat materia n-a devenit prea vascoasa, se formeaza curenti de c.
Coombs, tendinta. Mod de evolutie a unor magme alcaline, caracterizat prin cresterea progresiva a gradului de saturare in SiO2.
cordata, lava. Tip structural de lava consolidata, caracterizat prin existenta pe suprafata de racire a unor proeminente alungite, cu sectiune (semi- circulara, cu aspect de funie; aparitia acestora este conditionata de anumite valori ale vascozitatii si caractere ale curgerii lavei.
cos vulcanic. V. conduct vulcanic.
crater. Depresiune ± conica reprezentand deschiderea de la partea superioara a conductului vulcanic - de obicei, mai larga decat sectiunea normala a acestuia - prin care se emite materialul vulcanic. In afara de c. central, care se gaseste in varful conului vulcanic, pot exista c. laterale, adventive sau parazite pe flancurile acestuia.
cristalinitate, grad de. Raportul cantitativ dintre componentii cristalizati si cei necristalizati intr-o roca magmatica. V. holocristalin, hemicristalin.
cristaloclastica, structura. S. tufurilor constituite din fragmente de cristale.
cuart-andezit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, cu caracter nealcalin; definita prin: 20-60% cuart din totalul mineralelor felsice si 90-100% plagioclazi din totalul feldspatilor. Echivalenta cu cuart-dioritul. Apare in asociatie cu dacite, andezite, riolite.
cuart-diorit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic, cu caracter nealcalin; definita prin: 20-60% cuart din totalul mineralelor felsice si 90-100% plagioclazi din totalul feldspatilor. Pentru formele leucocrate si cu oligoclaz ca singur feldspat se utilizeaza denumirea trondhjemit, iar pentru formele cu biotit si hornblenda, tonalit; pentru multi autori, insa, tonalit este sin. cu c.-d.
cuart-porfir. V. porfir cuartifer.
cumulat. Nume colectiv pentru toate produsele rezultate prin acumularea gravitationala a cristalelor in cadrul procesului de diferentiere magmatica.
cumulodom. Protruziune de lava vascoasa in partea superioara a conductului vulcanic, avand o forma bulboasa, de cupola.
cupola. Forma de zacamant a rocilor magmatice caracterizata printr-o parte superioara boltita si o parte inferioara mai mult sau mai putin plana, sugerand o calota sferica.
curgere. 1. Emisiune de lava (individualizata in timp si spatiu) cu forma de panza sau de torent. 2. Corp de roca de forma tabulara sau alungita, nascut prin consolidarea lavei. Unitatea de c.: patura de roca formata ca urmare a emisiunii de lava intr-un moment bine determinat. 3. C. piroclastica. Amestec turbulent de lava pulverizata, care se solidifica rapid ca cenusa, gaze si fragmente de roca, cu temperatura ridicata, emis exploziv prin crater sau prin fisuri ale conului si care se deplaseaza sub actiunea gravitatiei pe pantele acestuia; prin consolidare iau nastere tufuri sudate. Se utilizeaza si denumirea c. de cenusa atunci cand lipsesc fragmentele mari, 4. C. noroioasa. V. lahar.
dacit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, cu caracter nealcalin; definita prin 20-60% cuart din totalul mineralelor felsice si 65-90% plagioclazi din totalul feldspatilor. Echivalenta granodioritului. Apare in asociatie cu andezite, riodacite, riolite.
degazeificare magmatica. Eliberarea componentilor usor volatili in momentul scaderii presiunii careia ii este supusa magma.
dezamestec. Procesul prin care o faza minerala stabila la temperatura ridicata se separa odata cu scaderea temperaturii, in mai multe faze minerale (care se gaseau in "solutie solida" la temperatura ridicata).
diabaz. Termen utilizat pentru desemnarea rocilor doleritice pre-tertiare, de regula alterate; in literatura americana sinonim cu dolerit.
diagrama. Reprezentare grafica a relatiilor dintre (de obicei) 2-3 parametri cu valori variabile. In mineralogie si petrologie se utilizeaza foarte frecvent d. P-T, compozitie-parageneza, timp-compozitie, frecventa-dimensiuni etc. D. de variatie prezinta variatia in timp (conform succesiunii de formare) a compozitiei chimice a rocilor nascute dintr-o magma parentala prin urmarirea variatiei participarii diversilor componenti (ca valori procentuale de oxizi sau ca diversi parametri) in paralel cu variatia participarii silicei (ca procente SiO2 sau parametri corespunzatori).
diatrema. Termen utilizat, in general, pentru desemnarea oricarei deschideri prin care s-a desfasurat un fenomen vulcanic de tip central (conduct vulcanic+crater). Cu ajutorul lui se desemneaza insa, in mod special, deschiderile (si mai putin conductele) formate prin explozii de gaze fara emisiune de material solid.
diferentiere magmatica. Ansamblul proceselor prin care dintr-o masa de magma omogena se realizeaza produse solide cu compozitii variate, ceea ce conduce, implicit, si la variatia compozitiei magmei in paralel cu separarea acestora. D.m. se poate produce (1) prin procese asociate cristalizarii daca mineralele formate sunt acumulate gravitational, prin flotare, datorita curentilor de convectie etc., (2) prin aparitia in magma a unor fractiuni lichide imiscibile (=licuatie), care sa conduca in mod independent la produse solide distincte sau (3) prin actiunea componentilor volatili care in miscarea lor ascensionala pot antrena diversi alti componenti pe care sa-i concentreze in partea superioara a masei de magma.
diorit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic, cu caracter nealcalin; definita prin 0-20% cuart sau 0-10% foide din totalul mineralelor salice si 90-100% plagioclazi din totalul feldspatilor, acestia avand An <50%. Formele cu 5-20% cuart pot fi numite d. cu cuart, dar in nici un caz cuart-d.; intra in alcatuirea asociatiilor granitice.
ditroit. Sienit cu nefelin continand si sodalit; roca, initial considerata a fi o specie petrofrafica distincta si denumita dupa localitatea Ditrau (jud. Harghita), unde a fost recunoscuta prima oara. Ulterior s-a demonstrat ca sodalitul este o formatiune post-lichid-magmatica si ca, deci, este vorba de un aspect particular, accidental, al sienitului cu nefelin; termen abandonat.
do-. Prefix utilizat in clasificarea C.I.P.W. a rocilor magmatice pentru a indica participarea dominanta a unui component, de la 7:1 pana la 5:3; ex. dofemic, dosalic.
dolerit. Roca bazica de natura subvulcanica, adesea filoniana; este echivalentul bazaltului si gabbroului din punctul de vedere al compozitiei, dar avand o structura ofitica si granulara caracteristica numita doleritica. In literatura americana, sinonim cu diabaz.
dom. Forma de zacamant a rocilor magmatice, oglindita, adesea, in morfologie, caracterizata printr-o parte superioara boltita si o parte bazala mai mult sau mai putin plana. D. poate fi endogen si exogen; in ultimul caz se mai vorbeste despre d. de lava, atunci cand nu este vorba de o protruziune.
domit. Termen utilizat pentru desemnarea trahitului prezent in masivul Puy de Dome (Franta), caracterizat prin abundenta sanidinei, pe langa care mai exista plagioclazi, biotit, hornblenda sau augit, intr-o masa de sticla si microlite de ortoza.
dormant, vulcan. Vulcan in indelungata perioada de totala inactivitate.
dunit. Roca plutonica mafitica alcatuita aproape exclusiv din olivina, cu piroxeni si cromit ca minerale accesorii.
dyk. Corp tabular de roca, discordant fata de formatiunile inconjuratoare, reprezentand o forma de zacamant comuna pentru rocile vulcanice si subvulcanice. Termenul este, practic, echivalent cu filon.
eclogit. Roca granulara de culoare inchisa, constituita din granati (almandin, pirop) si piroxeni (omfacit); este considerata a reprezenta forma cea mai probabila de existenta a materiei in mantaua superioara. Generarea, atat prin procese magmatice cat si prin procese metamorfice, poate fi sustinuta.
echigranulara, structura. S. in cadrul careia elementele componente, cu forma ± granulara, au dimensiuni foarte asemanatoare.
efuziune. Procesul cu caracter neexploziv de emisiune a lavei printr-un aparat vulcanic; termenul este utilizat si pentru cazurile, mai rare, de emisiune neexploziva a materialului piroclastic. Calificativul efuziv este aplicat produselor petrografice nascute prin astfel de procese.
ejecta. Termen colectiv pentru desemnarea tuturor produselor vulcanice solide eliberate in mod exploziv (bombe, cenusa etc.).
emanatii magmatice. Ansamblul fluidelor - lichide si gazoase - eliberate de magme ulterior etapei lichid-magmatice.
enalogen. V. anclava.
endogen -etic). Calificativ pentru procesele determinate de fortele interne ale Pamantului si pentru produsele acestora: cele magmatice si cele metamorfice.
epimagma. Magma care, in contact cu atmosfera (asa ca intr-un lac de lava sau in imediata vecinatate a suprafetei scoartei, si-a pierdut continutul de gaze si, din aceasta cauza, a devenit mult mai vascoasa si oarecum "inerta".
eruptiv. Calificativ utilizat pentru desemnarea, in general, a proceselor asociate evolutiei si punerii in loc a maselor magmatice ca si, mai ales, pentru desemnarea produselor rezultate prin consolidarea acestora. El este, in esenta, sinonim cu magmatic si igneu (termen mai putin utilizat in limba romana).
eruptie vulcanica. Perioada de activitate v. paroxismala, in care are loc emisiunea masiva de material in mod exploziv, efuziv sau protruziv. La aparatele de tip central e. poate fi centrala, prin craterul principal, ori laterala (=excentrica), prin cratere sau prin fracturi deschise pe pantele conului. In cadrul e. fisurale, in lungul fisurii se pot individualiza mici aparate de tip central.
esential, constituent. C. definitoriu pentru o roca (ex. cuart, feldspat potasic pentru granit; plagioclazi calcici, piroxeni pentru gabbro); de obicei, in cantitate mai mare decat ceilalti c.
essexit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic, cu caracter alcalin; definita prin: 10-60% feldspatoizi din totalul mineralelor felsice si 50-90% plagioclazi din totalul feldspatilor. E.(s.s.) are plagioclazi cu mai putin de 50% An; formele avand plagioclazi mai bazici se numesc gabbrouri essexitice.
etmolit. Termen rar utilizat pentru denumirea formei de zacamant, foarte neregulata, a unor corpuri intruzive evazate in partea superioara si trecand la un canal ingust in partea inferioara; notiune imprecis conturata.
etnait. Termen utilizat pentru desemnarea unor forme de bazalte sau andezite cu caracter alcalin; se recomanda abandonarea, ca fiind inutil.
eucrit. Termen utilizat pentru desemnarea unei varietati de gabbro in care se gasesc clino- si ortopiroxeni, impreuna cu cantitati mici de olivina; termen, practic, abandonat.
eutectic. Situatie de temperatura si compozitie a topiturii intr-un sistem bi/sau multicomponent care nu da nastere la cristale mixte, in care are loc cristalizarea simultana a tuturor componentilor; compozitia initiala a sistemului se modifica in cursul cristalizarii tinzand catre cea corespunzand eutecticului (aceasta este ultima compozitie a fazei topite inainte de consolidarea totala). In sistemele bicomponente exista puncte e. (o singura pereche de valori, temperatura-compozitie), iar in cele multicomponente un numar finit de asemenea situatii care, in reprezentarile diagramatice, constituie linii si suprafete eutectice.
exhalatie vulcanica. Emanatie de gaze si/sau vapori asociata activitatii vulcanice; din e.v. se pot depune minerale, de obicei, in cantitati modeste sub forma de cruste, mai rare ori in mase importante.
explozie vulcanica. Emisiune violenta de material vulcanic; constituie, de obicei, un moment paroxismal in evolutia vulcanilor dar e. de amploare redusa se pot produce si in perioadele interparoxismale. Reprezinta o decomprimare a sistemului dupa o perioada de crestere excesiva a presiunii prin acumulare de gaze. E.v. se produce mai ales in cadrul activitatii de tip central si, mai rar, in activitatea de tip fisural. Amploarea si frecventa e. caracterizeaza tipuri distincte de activitate v.
Indicele de explozivitate - raportul masei produselor piroclastice fata de masa totala a produselor unui aparat vulcanic - constituie o masura a participarii e. la activitatea acestuia. Manifestarile explozive constituie unul din cele 3 tipuri fundamentale de activitate magmatica extruziva.
Cauza imediata a unor explozii poate fi mai mult sau mi putin independenta de evolutia sistemului magmatic; interventia apei in sistem - patrundere prin fracturi dintr-un bazin marin, intalnita la nivel freatic de magma in ascensiune sau patrunsa dintr-un asemenea nivel freatic de magma in ascensiune sau patrunsa dintr-un asemenea nivel prin fisuri ale acoperisului camerei magmatice - determina, datorita vaporizarii sale instantanee, explozii foarte puternice: hidroexplozii, e. freatice, e. freatomagmatice.
extruziv,-a. Una dintre cele 3 forme fundamentale de manifestari magmatice: eliberarea magmelor la suprafata scoartei. Activitatea e. poate fi exploziva, efuziva sau protruziva. Termenul se utilizeaza si pentru desemnarea produselor nascute in acest mod; rocile e. constituie una din cele 3 grupe majore de roci magmatice.
facolit. Forma de zacamant a rocilor magmatice intruzive: corp concordant intr-o creasta anticlinala care, in sectiune orizontala, are o suprafata circulara sau forma unei coroane circulare.
faneritica, structura (=fanerocristalina). S. a rocilor magmatice caracterizata prin faptul ca toti componentii au dimensiuni care ii fac vizibili cu ochiul liber.
fluidala, textura. T. a rocilor vulcanice, caracterizata prin orientarea paralela a microlitelor si, mai mult sau mai putin, a fenocristalelor, ca urmare a consolidarii lavei in timpul curgerii ei.
felsice, minerale. Formulare pentru desemnarea, in mod colectiv, a principalelor minerale necolorate din roci: feldspati, feldspatoizi, cuart, muscovit. Rocile constituite predominant din unul sau mai multe asemenea minerale sunt numite felsite, iar structura lor, felsitica.
femic. Este echivalent cu termenul mafic (v.), in cazul mineralelor standard si al compozitiilor normate.
fenocristal. In rocile vulcanice, cristal cu dimensiuni mari, vizibil cu ochiul liber, in masa fundamentala constituita din microlite si sticla.
-fer. Sufix cu intelesul "purtator de" in nomenclatura rocilor, pentru a atrage atentia asupra prezentei unui mineral in alcatuirea acestora; ex. roci cuartifere. Termenii astfel formati sunt sinonimi cu locutiunile "cu + numele mineralului". In nomenclatura rocilor magmatice se recomanda utilizarea acestui sufix pentru denumirea acelui aspect al unei roci in care un mineral principal - care, prin definitie, poate exista sau nu - este prezent (ex. sienit cuartifer).
fergusit. Foidit plutonic potasic cu participare importanta (30-60%) a componentilor mafici.
feromagnezian. Calificativ utilizat pentru minerale, roci, magme cu continut ridicat de fier si magneziu.
flotare a cristalelor. Daca greutatea specifica a cristalelor este mai mica decat aceea a magmei din care iau nastere, ele au tendinta de a se ridica la partea superioara a acesteia pentru a pluti la suprafata ei; in felul acesta, prin f.a.c. se realizeaza o concentrare a speciilor minerale usoare (felsice) si, deci, o diferentiere in magma.
foiait. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic, cu caracter alcalin; definita prin: 10-60% feldspatoizi din totalul feldspatilor. F.(s.s.) este leucocrat, avand 0-30% minerale mafice din totalul constituentilor; formele mesocrate, cu 30-60% minerale mafice, se numesc malignite, iar cele melanocrate,cu 60-90% minerale mafice, shonkinite.
foide.Termen utilizat pentru desemnarea colectiva a feldspatoizilor in clasificarile mineralogice ale rocilor magmatice (rezultat prin contractia cuvantului "feldspatoid").
foidit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniile plutonic si extruziv; definita prin 60-100% feldspatoizi din totalul mineralelor necolorate. F. contin si feldspati; in cazul in care domina plagioclazii, f. au caracter teralitic in domeniul plutonic si tefritic in cel extruziv; in cazul in care domina feldspatii potasici, f. au caracter foiaitic in domeniul plutonic si fonolitic in cel extruziv. F.(s.s.), practic lipsite de feldspati, au componenti mafici variati si in proportii foarte variate.
fonolit.Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, cu caracter alcalin; definita prin 10-60% feldspatoizi din totalul mineralelor felsice si 0-10% plagioclazi din totalul feldspatilor. Denumirea formelor cu peste 45% feldspatoizi cuprinde si indicarea feldspatoidului prezent.
fonolit tefritic. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, cu caracter alcalin; definita prin 10-60% feldspatoizi din totalul mineralelor felsice si 10-50% plagioclazi din totalul feldspatilor.
fragmentar, material. Ansamblul m. eliberat sub forma de fragmente in cadrul unei explozii vulcanice; el cuprinde atat m. piroclastic (s.s.), reprezentat prin portiunile de lava consolidate in aer, cat si m. provenit prin fragmentarea rocilor preexistente in structura vulcanica.
fumarola. Emisiune de gaze si vapori de natura vulcanica prin deschideri cu caracter punctual, in cadrul structurii vulcanice sau in imediata ei apropiere. Natura lor variaza cu temperatura - si, deci, cu compozitia - gazelor emise; se separa: f. acide (cu HCl, SO2, NH3Cl, H2O), a caror T poate fi foarte ridicata, pana la 800°; f. alcaline (cu NHCl4, CO2, H2O), cu T de 100-200°; f. reci (H2O, CO2), cu T~100°; f. uscate (indeosebi cu cloruri anhidre, fara H2O) cu T ridicata. F. propriu-zise au o sursa profunda a gazelor si vaporilor; f. secundare (=fara radacina) sunt dezvoltate pe suprafata curgerilor de lave inca fierbinti - reprezinta eliberarea gazelor continute de acestea - se gasesc la distante variabile fata de structura vulcanica si au o durata redusa (pana la consolidarea curgerii pe toata grosimea ei).
Posibila, in principiu, in orice moment al evolutiei unui aparat vulcanic, aparitia si larga dezvoltare a f. este caracteristica mai ales etapelor tarzii ale acesteia, dupa incetarea activitatii paroxismale; acesta este stadiul fumarolian.
gabbro. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic, cu caracter nealcalin; definita prin 0-20% cuart sau 0-10% foide si 90-100% plagioclazi din totalul feldspatilor. Formele cu ortopiroxen dominant in calitate de component subordonat se numesc norite; pentru formele cu participare importanta a Fe2+ se utilizeaza denumirea ferrogabbro; formele hololeucocrate corespund anortozitelor (v.). Pentru g.sienit v. sienog. Formeaza asociatii cu diorite si roci mai acide sau cu anortozite.
gabbrodiorit. Roca avand caractere intermediare intre cele ale dioritului si cele ale gabbroului.
gaze vulcanice. G. eliberate in atmosfera in legatura cu activitatea v. in perioade paroxismale, interparoxismale sau in cele de calm indelungat (v. si fumarola). Constituentii principali sunt compusi ai carbonului - CO, CO2, CH4 - compusi ai sulfului - SO2, SO3, H2S - vapori de apa, elemente - N2, H2, S2 - impreuna cu HCl, HF, NH2.
glomeroporfirica, textura. T. a rocilor magmatice caracterizata prin existenta unor aglomerari (cuiburi) de fenocristale.
grafica, structura. V. concrestere.
granit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic, cu caracter nealcalin; definita prin 20-60% cuart din totalul mineralelor felsice si 10-65% plagioclazi din totalul feldspatilor. Incercarile de detaliere a sistematizarii nu au condus la solutii acceptabile: pot fi acceptate insa multe subtipuri, a caror suma nu reprezinta o clasificare. G. de tip Rapakiwi sunt mai sarace in plagioclazi; termenii adamellit si cuart-monzonit au fost utilizati, in decursul timpului, pentru desemnarea unor forme de g., dar sunt, astazi, abandonati. Se pot folosi termenii sienogranit si nonzogranit pentru g. cu 10-35% si, respectiv, 35-65% plagioclazi. Roca foarte raspandita in litosfrea, unde formeaza mase imense; asociata cu granodiorite si diorite.
granit alcalin. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic; definita prin 20-60% cuart din totalul mineralelor felsice si 0-10% plagioclazi din totalul feldspatilor; cu caracter subordonat apar piroxeni si/sau amfiboli sodici.
granitit. Termen utilizat in trecut pentru desemnarea granitelor cu biotit.
granitizare. Ansamblu de precese nemagmatice, metasomatice sau anatectice, care pot conduce la formarea de roci granitice pe seama unor roci preexistente.
granitoid. Termen colectiv utilizat pentru desemnarea rocilor plutonice bogate in cuart, leucocrate si hololeucocrate, atata vreme cat identificarea exacta n-a fost facuta.
granodiorit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic cu caracter nealcalin; definita prin 20-60% cuart sin totalul mineralelor felsice si 65-90% plagioclazi din totalul feldspatilor. Formeaza asociatii cu granite, diorite, cuart-diorite.
granofir. Roca subvulcanica de compozitie acida - granitica si granitica alcalina - in care, intr-o masa fundamentala microgranulara - adesea cu structura micrografica sau asemanatoare ei, numita granofirica - se gasesc fenocristale de cuart. Termenul este, uneori, sinonim cu porfir cuartifer.
granogabbro. Tip foarte rar de granodiorit caracterizat prin prezenta plagioclazilor bazici.
granulara, structura. S.holocristalina in care componentii au dezvoltare echidimensionala.
greisen. Roca autometamorfica nascuta pe seama granitelor prin actiunea solutiilor pneumatolitice; caracterizata prin prezenta micelor litifiere, turmalinei, fluorinei, topazului, casiteritului.
griquait. Piroxenit cu granati (pirop).
harzburgit. Peridotit cu hipersten.
hawaiit. Termen utilizat pentru desemnarea unor forme de bazalte sau andezite alcaline cu andezin si bogate in olivina; se recomanda abandonarea ca fiind inutil.
hedrumit. Termen utilizat pentru desemnarea unei forme leucocrate de sienit alcalin cu nefelin.
hemicristalina, structura. S. caracterizata prin coexistenta sticlei s a componentilor cristalizati.
hialo-. Prefix utilizat pentru indicarea prezentei sticlei si, in general, a existentei caracterului sticlos. Cu ajutorul sau se formeaza nume de roci: hialodacit.
hibridizare. Procesul care conduce la o magma cu compozitie anormala prin amestecul a doua magme cu compozitii distincte.
hidrotermala, etapa, stadiu. E. in evolutia unui sistem magmatic cuprinsa intre temperatura critica a apei, cca. 400°, si cca. 100°, caracterizata prin echilibru existent intre fazele cristaline si solutiile apoase de substante solide ori de gaze. Din solutiile h. cristalizeaza foarte multe minerale metalice impreuna cu sulfati, carbonati, cuart.
hip- (hipo-). Prefix cu inteles "sub", "mai putin decat" ceea ce indica termenul caruia ii este asociat: hipabisal - de mica adancime, hipocristalin - necristalizat integral, hipidiomorfa - structura in care nu toti componentii sunt idiomorfi.
hiperit. Norit cu olivina.
hiperstenit.
hipomagma. Forma pe care o are magma in profunzime, sub presiune mare: constituentii volatili se gasesc in solutie, iar magma este relativ imobila-inactiva.
holo-. Prefix cu intelesul "intreg", "integral" cu referire la sensul termenului caruia ii este asociat: holocristalin - cristalizat in intregime, hololeucocrat - constituit exclusiv din minerale necolorate.
hornblendit. Roca plutonica alcatuita, predominant, din hornblenda si putand contine 0-30% olivina.
ignimbrit. Roca extruziva de compozitie riolitica, dacitica, nascuta prin consolidarea unor magme spumoase eliberate prin fisuri.
igneu. Sin. eruptiv.
ijolit. Foidit plutonic sodic cu participare importanta (30-60%) a componentilor mafici.
inechigranulara, structura. S. in cadrul careia elementele componente au dimensiuni variate.
injectie. Procesul de patrundere a magmei intr-un fond de roci unde se consolideaza sau pe care il invadeaza, topeste, asimileaza.
intergranulara, structura. S. a masei fundamentale a rocilor vulcanice caracterizata prin existenta unei retele constituite din baghete de feldspati in ochiurile careia se gasesc granule de piroxeni.
intersertala, structura. S. a masei fundamentale a rocilor vulcanice, caracterizata prin existenta unei retele constituite din baghete de feldspati in ochiurile careia se gaseste sticla.
intruziune. 1. Procesul de patrundere a maselor de magma in diverse formatiuni geologice si consolidarea lor sub forma de corpuri mari. 2. Corpul de roca nascut in acest fel. Calificativul intruziv este folosit pentru a desemna procesele, produsele si domeniul corespunzator.
italit. Foidit plutonic potasic cu participare redusa (0-3%) a componentilor mafici.
jacupirangit. Piroxenit alcalin constituit din augit titanifer si cu nefelin accesoriu.
jotunit. Termen utilizat pentru desemnarea unor roci de tip monzonitic, monzodioritic si monzogabbroic asociate charnickitelor.
kelifitica, zona sau coroana. Regiunea din jurul unui cristal constituita din microcristale dispuse radiar, produse ale reactiei sale cu alti componenti ai rocii; ex. zone alcatuite din microcristale de piroxeni, hornblenda, spineli, in jurul granatilor.
Kennedy, tendinta. Mod de evolutie a magmelor alcaline caracterizat prin accentuarea caracterului de nesaturare in SiO2 si cresterea continutului de alcalii.
keratofir
kersantit. Lamprofir constituit din plagioclazi + biotit + augit + olivina.
kimberlit. Mafitit vulcanic sau subvulcanic: un peridotit cu piroxeni, biotit, melilit; in unele cazuri contine diamant.
labradorit. Termen utilizat in trecut pentru desemnarea anortozitelor ca si a unor bazalte bogate in labrador; este folosit si ca sinonim cu labrador.
lacolit. Forma de zacamant a rocilor intruzive; are partea superioara boltita, iar cea inferioara - unde se poate vedea canalul care a constituit calea de acces a magmei - in general, plana.
lahar. 1. Curgere pe pantele conului vulcanic si in vecinatatea lui a unui ansamblu de fragmente piroclastice si apa, aceasta din urma provenita din precipitatii, din topirea zapezii, dintr-un lac existent in crater etc.; procesul nu este vulcanic. Sin. curgere noroioasa. 2. Depozitul provenit prin depunerea materialului solid dintr-o asemenea curgere.
lamprofire. Roci subvulcanice, filoniene, afanitice, meso- si melanocrate, cu compozitie variata - de la sienitica la gabbroica - in general alcalina, constituite dintr-o masa de microlite felsice si mafice; de obicei, puternic alterate. Asociatiile lamprofirice formeaza sisteme filoniene larg dezvoltate in sisturile cristaline sau asociate masivelor granitice.
lapilli. Produse ale exploziilor vulcanice nascute prin consolidarea a mici portiuni de magma (4-32 mm) dispersate in aer, de forma sferica si subsferica; prin acumulare dau nastere la depozite stratiforme.
lardalit- (=laurdalit). Termen utilizat pentru desemnarea unor monzonite alcaline continand feldspat alcalin, care prezinta forme rombice in sectiuni, piroxeni si amfiboli alcalini, biotit.
Larsen, diagrama de variatie. D.d.v. in care abscisa este constituita de parametrul 1/3 SiO2+K2O-(FeO+MgO+CaO), fata de variatia caruia se urmareste variatia participarii diversilor oxizi; indicata mai ales pentru seriile de roci in care variatia SiO2 este redusa.
larvikit (=laurvikit). Termen utilizat pentru desemnarea unor monzonite alcaline continand oligoclaz antipertitic, feldspat alcalin, egirin, augit, biotit.
latit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, cu caracter nealcalin; definita prin 0-20% cuart sau 0-10% foide din totalul mineralelor salice si 65-90% plagioclazi din totalul feldspatilor. Echivalenta monzonitului. Formeaza asociatii cu l.-andezite, l.-bazalte, andezite, dacite.
latit-andezit, latit-bazalt. Specii petrografice fundamentale pentru domeniul vulcanic, cu caracter nealcalin; definite prin 0-20% cuart sau 0-10% foide din totalul mineralelor salice si 65-95% plagioclazi din totalul feldspatilor, l.a. avand plagioclazi cu An>50%, iar l.b. cu An<50%. Echivalente monzodioritelor si monzogabbrourilor. Formeaza asociatii cu andezite, dacite, bazalte, latite.
lava. Magma ajunsa in contact cu atmosfera prin intermediul unei structuri vulcanice; ea este in starea de piro- sau epimagma. Termenul se foloseste si pentru desemnarea produselor obtinute prin consolidare.
leucitit. Foidit s.s. extruziv sau hipabisal avand leucit si augit titanifer drept constituenti esentiali.
leuco-. Prefix utilizat impreuna cu nume de specii petrografice pentru desemnarea tipurilor constituite dominant din minerale felsice (leucodiorit) si pentru formarea calificativului leucocrat care are acelasi inteles.
lherzit. Hornblendit cu biotit (hornblenda fiind bruna).
lherzolit. Peridotit cu orto- si clinopiroxeni.
lichid-magmatic. V. ortomagmatica.
licuatie. Procesul de separare a doua faze lichide nemiscibile dintr-o unica faza lichida initiala; are rol important in diferentierea magmatica.
limburgit Hialotefrit cu olivina (=bazanit) si nefelin.
liparit Sin. riolit.
litchfieldit Termen utilizat pentru desemnarea unei varietati de sienit alcalin (cu nefelin) continand albit si ortoza, componenti esentiali, si biotit, subordonat.
lopolit Forma de zacamant a rocilor intruzive; corp de forma unei "farfurii', discoidal, in a carui parte inferioara poate fi identificat canalul care a constituit calea de acces a magmei.
lugarit. Varietate de teschenit bogata in analcim.
lujavrit. Termen utilizat pentru desemnarea unei varietati de sienit cu nefelin, caracterizat prin textura trahitoida.
lusitanit V. sienit alcalin.
luxullianit. Roca autometamorfica nascuta pe seama granitelor prin actiunea solutiilor pneumatolitice; caracterizata prin abundenta turmalinei in asociatii radiare de cristale aciculare.
maar Crater de explozie in regiuni plane, reprezentat fie numai printr-o depresiune de forma conica, fie existand si un perete circular constituit din fragmente de roci ale fundamentului; de dimensiuni mici, fara produse magmatice asociate, foarte probabil nascut prin explozie freatica. In majoritatea cazurilor umplut cu apa (lacuri).
macrocristalin si macrogranular. Calificativ utilizat pentru indicarea faptului ca o roca este alcatuita din cristale cu dimensiuni mari.
mafic. Calificativ utilizat pentru desemnarea, in mod colectiv, a principalelor minerale cu continut de Fe si Mg (colorate) din roci - amfiboli, piroxeni, olivina, biotit - si a rocilor constituite predominant din unul sau mai multe asemenea minerale.
mafitit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniile plutonic si extruziv; definita prin peste 90% minerale mafice.
magmatic (-a). 1. Activitate m. Ansamblul fenomenelor determinate de generarea, punerea in loc si consolidarea magmelor. 2. Produse m. Totalitatea fazelor solide si fluide nascute in urma desfasurarii proceselor m. 3. Camera sau rezervor m. V. camera magmatica
magma. Fluid vascos care apare in mod natural in crusta Pamantului si din a carui consolidare, prin racire, iau nastere rocile magmatice. Este constituit dintr-o faza lichida - o topitura esentialmente de silicati - foarte adesea mai multe faze solide - cristale de minerale in suspensie - si uneori, o faza gazoasa - componenti usor volatili. SiO2, Al2O3, FeO, Fe2O3, CaO, MgO, Na2O, K2O sunt constituentii chimici principali; din punctul de vedere al compozitiei chimice si al modului de evolutie a acesteia se separa ca principale categorii, magme alcaline si nealcaline, acestea din urma, subimpartindu-se in calcoalcaline, tholeiitice si shoshonitice.
Magmele sunt generate fie prin decomprimarea zonei superioare a mantalei si trecerea in stare fluida a unei parti din materia sa componenta - caz in care ele au un caracter "primar' - fie prin topirea unor roci preexistente in crusta - caz in care au caracter "secundar'. Ambele categorii de magme migreaza catre periferia Globului, oprindu-se la diverse nivele ale crustei sau ajungand la suprafata acesteia. Magmele pot fi observate direct ca lave ale vulcanilor.
malchit. Termen utilizat fie (1) pentru desemnarea unor roci microdioritice ori microgabbroice (sau aplite ale acestor tipuri petrografice), fie (2) pentru desemnarea unor roci de tip lamprofiric cu hornblenda si biotit.
malignit. V. foiait.
mangerit Sienit alcalin care face parte din suita de roci de tip charnockitic.
mariupolit. Termen utilizat pentru desemnarea unor sienite alcaline caracterizate prin prezenta albitului si nefelinului, a egirinului si a zirconului si turmalinei cu caracter accesoriu.
masa fundamentala. In cazul rocilor constituite din componenti de doua generatii, ansamblul cristalelor de dimensiuni mici (impreuna, eventual, cu sticla), in care sunt inglobate cristalele mari. Sin., in cazul rocilor vulcanice, pasta.
masiva, textura. T. a rocilor magmatice (dar nu numai a lor), caracterizata prin omogenitatea distributiei componentilor (fara stratificatie, sistozitate) si totala ocupare a spatiului de catre acestia (compactitate).
mediteraneana, serie de roci, provincie. Grup de roci, respectiv aria lor de distributie, nascut prin diferentiere din magme alcaline; sunt caracterizate prin petrotipuri cu minerale nesaturate in SiO2 si bogate in alcalii - cu deosebire feldspatoizi; din punct de vedere chimic este definitorie predominanta K2O asupra Na2O. Notiunea este, astazi, abandonata, fiind inlocuita partial, cu mai multe notiuni reprezentand asociatii de roci in conditii tectostructurale variate.
mela-, melano-. Prefix cu sensul de "inchis la culoare'; se foloseste fie impreuna cu numele unei specii petrografice (meladiorit), fie pentru formarea calificativului melanocrat.
melafir. Termen utilizat pentru desemnarea rocilor bazaltice pre-tertiare de regula alterate; adesea cu textura amigdaloida.
melilitit. Mafitit extruziv si hipabisal constituit in principal din augit titanifer si melilit.
melteigit. Foidit plutonic sodic cu participare masiva (60-90%) a componentilor mafici.
mesocratic. Calificativ cu intelesul de "intermediar din punctul de vedere al culorii' - adica si al participarii mineralelor femice - intre leuco- si melanocrat.
miaskit Termen folosit pentru desemnarea rocilor sienitice alcaline in care (Na+ K)/Al<1, raportul dintre Na si K fiind variabil. In rocile miaskitice se constata si ca Fe3+<Fe2+. V. si agpait.
miarolitica, structura. S. a rocilor plutonice caracterizata prin prezenta de mici cavitati intergranulare cu contururi angulare.
micro-. Prefix utilizat fie pentru formarea calificativelor microgranular si microcristalin, fie impreuna cu numele unei specii petrografice (microgranit) in vederea indicarii caracterului structural definit prin dimensiunile reduse ale componentilor unei roci.
migma. Topitura naturala avand, practic, toate caracterele magmei, dar provenita prin topirea unor roci preexistente; continutul notiunii trebuie precizat, astazi, prin referirea expresa la fenomenul anatectic pentru a nu include si topiturile asociate subductiei care, desi nascute pe seama unor roci, sunt considerate si numite magme.
mineta. Lamprofir constituit din ortoza + biotit+augit+olivina.
mirmechitica, structura. V. concrestere.
missourit. Foidit plutonic potasic cu participare masiva (60-90%) a componentilor mafici.
modala, compozitie. C. mineralogica reala a unei roci, in opozitie cu c. normata (v.).
mofeta. Fumarola de temperatura scazuta, a carei emisiune contine numai H2O, CO2 si H2S; uscata sau umeda.
monchiquit. Lamprofir constituit din amfiboli alcalini+ augit titanifer + olivina.
monzodiorit, monzogabbro. Specii petrografice fundamentale pentru domeniul plutonic, cu caracter nealcalin; definite prin 0-20% cuart sau 0-10% foide si 65-95% plagioclazi din totalul feldspatilor - monzod. avand plagioclazi cu An<50% iar monzog. cu An>50%. Formeaza asociatii cu granodiorite, diorite, gabbrouri.
monzogranit. V. granit.
monzonit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic, cu caracter nealcalin; definita prin 0-20% cuart sau 0-10% foide din totalul mineralelor salice si 35-65% plagioclazi din totalul feldspatilor.
mugearit. Latit-andezit cu olivina.
nealcalin, -a. Categorie fundamentala de magme si roci magmatice, caracterizata prin continuturi moderate de Na2O si K2O - nu mai mari decat necesarul pentru a forma feldspati; modurile variate in care pot evolua asemenea magme permit separarea tipurilor calcoalcalin, tholeiitic si shoshonitic.
neck. Forma de zacamant a rocilor extruzive; consolidarea lavei in canalul de alimentare al unui vulcan conduce la aparitia unui corp de roca de forma oarecum cilindrica.
nefelinit. Foiditit s.s. extruziv sau hipabisal, avand nefelin, feldspat alcalin si un component mafic alcalin drept constituenti principali.
neovulcanic Calificativ utilizat pentru desemnarea rocilor extruzive tertiare si cuaternare.
Niggli, norma moleculara. Sistem de calcul al compozitiei mineralogice normate, bazat pe folosirea unor molecule de baza din a caror asociere se obtin diversele minerale. Moleculele de baza se pot grupa si in parametrii Q, L, M (V. Niggli, parametri).
Niggli, parametri. Ansamblul de p. - si, al alk, fm, c, k, mg - elaborat de P. Niggli, cu ajutorul carora se poate caracteriza compozitia chimica a rocilor magmatice, se poate urmari variatia acesteia in seriile de roci, se pot defini chemotipuri de magme. Cu ajutorul lor se pot calcula si p. Q, L, M, care reprezinta gruparea moleculelor de baza (V Niggli, norma moleculara) felsice (L), mafice (M) si restul de silice (Q); ei caracterizeaza intr-un mod si mai sintetic compozitia chimica a rocilor.
nor arzator. Masa fierbinte de gaze, lava pulverizata mai fin ori mai grosier, fragmente de roci rupte din structura vulcanica, prea grea pentru a fi proiectata in aer in cursul exploziei si care se deplaseaza ca o avalansa pe pantele conului, continuandu-si avansarea pana la o oarecare distanta de baza acestuia; uneori, un asemenea ansamblu este proiectat lateral printr-o fisura sau deschidere parazita a conului. Exploziile in cadrul carora iau nastere n.a. sunt extrem de violente, iar actiunea acestora din urma este extrem de distructiva. Depozitele care iau nastere clin n.a. sunt foarte eterogene; in mare parte, particulele constituente sunt sudate, roca fiind un tuf sudat (v).
nordmarkit. V. sienit alcalin.
norit. V. gabbro.
normata, compozitie =norma. Suma mineralelor calculate - in conformitate cu anumite reguli - pe baza compozitiei chimice a unei roci si considerata a reprezenta produsul cristalizarii totale si in conditii ideale a unei magme cu compozitia respectiva. Exista mai multe sisteme de calcul al unei asemenea c.n. (C.I.P.W., Niggli, Rittmann) reprezentand tentative de oglindire cat mai fidela a proceselor de cristalizare din magma, care conduc la formarea rocilor.
obsidian. Roca vulcanica in intregime sticloasa; rara; cel mai adesea neagra; textura perlitica sau in benzi. Compozitie chimica, de obicei, riolitica. Sin. sticla vulcanica.
oceanit. Bazalt puternic melanocrat si bogat in olivina.
odinit. Termen utilizat pentru desemnarea unor lamprofire cu hornblenda, de compozitie gabbroica.
ofiolit. Termen utilizat pentru desemnarea, in general, a rocilor bazice din litosfera oceanica prinse in formatiunile cutate din ariile orogene; in mod obisnuit, usor afectate de metamorfism (al fundurilor oceanice sau regional). Se numeste asociatie ofiolitica, ansamblul de roci reprezentand o veche litosfera oceanica; bazalte, gabbrouri, diferentiatele lor acide, sedimente.
ofitica, structura. S. a rocilor hipabisale caracterizata prin existenta de mici cristale euhedrale sau subhedrale de plagioclazi incluse in cristale mari de augit.
opdalit. Termen utilizat pentru desemnarea unor granodiorite melanocrate cu hipersten.
orbiculara, textura. T. a rocilor plutonice caracterizata prin concentrarea unora dintre componenti in elementele sferoidale, de dimensiuni mari, in care formeaza paturi concentrice.
ordine de cristalizare. Individualizarea mineralelor din magme se face intr-o anumita succesiune: dupa ce, in primele momente, se formeaza mineralele care au rol accesoriu in alcatuirea rocilor magmatice si care fixeaza elementele chimice care apar in cantitati foarte reduse - apatit, sfen, cromit, magnetit, zircon - mineralele mafice si cele felsice se separa constituind doua serii paralele: olivina-ortopiroxeni-clinopiroxeni-amfiboli-biotit si bytownit - labrador - andezin - oligoclaz. Muscovitul, albitul, cuartul constituie ultimele produse. V. si Bowen, seriile de reactie ale lui.
ortomagmatica, etapa, stadiu, Prima e. - de temperatura foarte inalta - in evolutia unei magme, in cursul careia se separa silicatii care nu includ componentii usor volatili; corespunde perioadei de formare a rocilor magmatice. Sin. lichid-magmatic.
pacifica, serie de roci, provincie. Grup de roci, respectiv aria lor de distributie, nascut prin diferentiere din magme nealcaline. Caracterizat prin petrotipuri cu minerale saturate in SiO2, si prin aparitia in regiuni orogene. Notiunea a fost definita pe baza asociatiilor de roci din aria pacifica; ea este astazi abandonata, continutul sau fiind acoperit de notiunile "serie calcoalcalina' si "asociatie de roci nascute in regiuni de subductie'.
pahoehoe. Tip structural de lava consolidata, caracterizat printr-o suprafata neteda, lucioasa, determinata de existenta unei paturi superficiale de sticla; suprafata este, insa, bulboasa, cutata, contorsionata, pentru ca patura subtire de sticla a fost deformata de miscarea lavei inca fluide de dedesubt.
paisanit. Roca hipabisala cu caracter aplitic, de natura acida si alcalina; rara.
paleovulcanic. Calificativ utilizat pentru desemnarea rocilor extruzive pre-tertiare.
panidiomorfa, structura. S. a rocilor intruzive in care toti componentii se prezinta in forme euhedrale.
pantellerit. V. riolit alcalin.
parazit, con- si crater. V. adventiv.
parentala, magma. M. de origine, din care au derivat prin diferentiere m. cu compozitii deosebite si, implicit prin consolidarea acestora, o suita de produse cu compozitii distincte dar inrudite.
paroxism vulcanic. Moment sau perioada (in general, scurta) de emisiune violenta si masiva a materialului magmatic de catre un aparat v. Sin. eruptie.
pasta. V. masa fundamentala.
pegmatitica, etapa, stadiu. E. din evolutia unei magme ulterioara celei ortomagmatice, in care topitura este mult imbogatita in componenti usor volatili si, din acest motiv, foarte fluida. Componentii usor volatili sunt inclusi in mineralele care se formeaza. Produsele consolidarii din aceasta e. se caracterizeaza prin dimensiunile mari ale cristalelor, compozitia particulara, datorita componentilor usor volatili si, cel mai adesea, caracterul puternic leucocrat.
per-. Prefix utilizat in petrologia magmatica pentru a indica existenta cu extrema intensitate a unui caracter; peralcalin - puternic alcalin - persalic - extrem salic, in clasificarea CIPW.
peridotit. Roca plutonica mafitica alcatuita predominant din olivina (30-90%), careia i se pot adauga orto- si clinopiroxeni, amfiboli, spineli, fiogopit.
perknit. Termen colectiv pentru desemnarea piroxenitelor si hornblenditelor.
perlit. Obsidian caracterizat prin existenta a numeroase sparturi circulare concentrice - de-a lungul carora se pot produce inceputuri de cristalizare - ceea ce determina textura perlitica.
pertitica. microstructura. M. in cristale de feldspati, care au avut, initial, o compozitie sodo-potasica, dar care in urma dezamestecului acestor forme, instabile la temperaturi scazute, au ajuns sa fie constituite din lamele de albit intr-o masa de ortoza; astfel de cristale sunt numite si pertite. Asocierea celor doua minerale poate fi sesizabila macroscopic (macrop.) sau numai microscopic (microp.); daca feldspatul potasic este reprezentat prin microclin se vorbeste despre microclinp. in cazul predominantei albitului asupra ortozei se vorbeste despre antip. Existenta mp. intr-o roca indica formarea ei la temperaturile inalte corespunzatoare cristalizarii feldspatilor sodo-potasici.
picrit. Mafitit hipabisal, constituit din olivina, piroxeni, amfiboli, biotit; unele forme fac parte din asociatii calcoalcaline, iar altele - p. alcaline, in a caror alcatuire intra augit titanifer si amfibol barkevikitic - au nete caractere alcaline.
pillow-lava. Textura a rocilor vulcanice caracterizata prin existenta unor separatii ovoidale cu dimensiuni de cca. 1 m, cu aspect de "perne' si cu structura interna concentrica; se formeaza in situatiile in care magmele - de obicei, bazice - sunt emise in conditii sub-acvatice.
pilotaxitica, structura. S. a masei fundamentale in rocile vulcanice, caracterizata prin dispunerea microlitelor de plagioclazi sub forma unei ,,pasle' in cadrul careia, uneori, exista si un aspect fluidal.
piroclastic. Calificativ cu care se definesc produsele vulcanice cu caracter fragmentar generate prin depunerea materialelor emise in cursul exploziilor. Termenul piroclastit desemneaza, in general, toate aceste produse.
piroxenit
plagifoiait Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic, cu caracter alcalin; definita prin 10-60% feldspatoizi din totalul mineralelor felsice si 10-50% plagioclazi din totalul feldspatilor.
platou bazaltic. Forma morfologica nascuta printr-o activitate de tip fisural in cadrul careia sunt emise mase enorme de magme bazice in conditii subaeriene. Rocile formate in asemenea conditii constituie asociatiile bazaltelor de platou.
plutonic, domeniu, proces, produs. Subdiviziune majora a domeniului, proceselor si produselor magmatice, care priveste adancimile mari ale scoartei. Sin. abisal; notiunea intruziv acopera, partial, aceeasi arie. Corpurile consolidate in aceste conditii sunt numite plutoni.
pneumatolitica, etapa, stadiu. E. in evolutia unui sistem magmatic cuprinsa intre temperatura corespunzand inversiunii cuartului si temperatura critica a apei - cca. 600° si cca. 400° - caracterizata prin posibilitatea coexistentei fazelor cristaline si gazoase. In e.p. nu iau nastere, in general, produse de cristalizare, ci se produc procese autometamorfice pe seama rocilor formate in e. ortomagmatica.
poikilitica, structura. S. a rocilor magmatice, caracterizata prin existenta unor componenti principali, cu dezvoltare granulara sub forma de incluziuni in cristalele mari ale altui component principal.
ponce, piatra. Produs extrem de vacuolar - care poate fi asemanat cu o "spuma' - sticlos, al consolidarii unor lave riolitice bogate in componenti volatili.
porfir. Termen utilizat, mai ales in literatura germana - singur sau drept calificativ pe langa alt termen - pentru a desemna rocile continand fenocristale de feldspat potasic (ortoza): granit-porfir (porfir granitic). Porfir cuartifer este denumirea utilizata pentru riolitele pre-tertiare. Termenul p. este, practic, abandonat.
porfirica, structura. S. a rocilor vulcanice caracterizata prin existenta de fenocristale si masa fundamentala. Calificativul p. pe langa numele unei roci indica existenta s.p. la aceasta.
porfirit. Termen utilizat, mai ales in literatura germana, pentru a desemna rocile care contin fenocristale numai de plagioclaz si/sau minerale mafice (diorit-porfirit sau diorit porfiritic practic, abandonat.
postmagmatic Termen cu ajutorul caruia se desemneaza ansamblul proceselor care se desfasoara dupa consolidarea celei mai mari parti a magmei (formarea rocilor magmatice); in mod obisnuit, se refera la etapa hidrotermala.
post vulcanic. Termen cu ajutorul caruia se desemneaza ansamblul proceselor care au loc dupa ce o structura vulcanica (camera magmatica respectiva) a pierdut capacitatea de a avea activitate paroxismala, ceea ce ar corespunde cu pierderea capacitatii a genera roci vulcanice; echivaleaza, aproximativ, cu etapa hidrotermala, in cursul careia sunt eliberate gaze, vapori, solutii.
potasic, caracter. C. magmelor si rocilor alcaline in care K2O predomina asupra Na2O.
principal, constituent. V. esential.
protruziune. Forma de zacamant a rocilor vulcanice acide nascuta prin extrudarea unei magme foarte vascoase, care nu se disperseaza lateral fata de punctul de emisiune, ci constituie o masa ce creste in inaltime; aspectele sunt variabile in functie de dimensiunile si forma deschiderii prin care se face emisiunea: cumulodom, daca forma este semisferica, de dom, spin si ac, daca este alungit-paralelipipedica.
provincia, petrografica In s.s.
reprezinta aria de distributie a rocilor dintr-o asociatie
naturala; formularea p.p. se foloseste si ca sin. cu asociatie naturala, pentru a desemna
pulaskit. V. sienit alcalin.
Rapakiwi. Tip de granit - cu hornblenda si biotit - in care exista elemente ovoidale cu diametru pana la 20-30 cm, constituite dintr-un nucleu de ortoza si paturi concentrice de plagioclaz (oligoclaz); v. si granit. Textura corespunzatoare este denumita r.
riodacit Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, cu caracter nealcalin; definita prin: 20-60% cuart din totalul mineralelor felsice si 35-65% plagioclazi din totalul feldspatilor. Echivalenta cu granitele bogate in plagioclazi. Apare in asociatie cu riolite, dacite, andezite.
riolit Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, cu caracter nealcalin; definita prin 20-60% cuart din totalul mineralelor felsice si 10-35% plagioclazi din totalul feldspatilor. Echivalenta granitelor mai sarace in plagioclazi. Apare in asociatie cu andezite si dacite.
riolit alcalin. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, echivalenta granitului alcalin; definita prin 20-60% cuart din totalul mineralelor felsice si 0-10% plagioclazi din totalul feldspatilor. Formele cu piroxeni sodici sunt numite pantellerit, iar cele cu amfiboli sodici, comendite.
roca O asociatie naturala de minerale care formeaza volume mari si are un rol important in alcatuirea crustei terestre; calificativele "magmatica' si "metamorfica' (sau "endogena') indica natura proceselor genetice.
salic Echivalentul termenului felsic (v.), in cazul mineralelor standard si al compozitiilor normate.
sanidinit
saxonit. Peridotit cu enstatit-bronzit.
scorie. Termen utilizat pentru desemnarea produselor de consolidare a lavelor bogate in componenti volatili, care - datorita eliberarii acestora - raman cu foarte numeroase spatii libere de forma sferica; textura corespunzatoare este numita scoriacee (sin. celulara).
segregare magmatica. Intr-un sens larg, echivalent cu diferentiere m.; formularea se foloseste, de obicei, pentru desemnarea proceselor si produselor de diferentiere, de amploare redusa: noduli, benzi paturi formate prin s.
serie de roci Suita de roci care iau nastere prin diferentiere dintr-o magma parentala. V. asociatie naturala si provincie petrografica.
sfenolit. Forma de zacamant a rocilor intruzive, partial concordanta si partial discordanta.
sferulitica, textura. T. a rocilor magmatice caracterizata prin existenta de elemente sferoidale formate prin dispunerea radiara a unor componenti cu habitus prismatic.
shonkinit V. foiait.
shoshonitic Tip de magme nealcaline caracterizat prin cresterea rapida a continutului de K2O in cursul diferentierii (odata cu cresterea valorii SiO2). In trecut, prin termenul shoshonit s-a desemnat o varietate de bazalt cu continut de sanidina.
sial. Geosfera periferica alcatuita predominant din silicati de aluminiu; ea corespunde paturii superioare continentale si paturii sedimentare, atat din ariile continentale cat si din cele oceanice.
sienit Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic, cu caracter nealcalin; definita prin 0-20% cuart sau 0-10% foide din totalul mineralelor salice si 10-35% plagioclazi din totalul feldspatilor. Formele cu 5-20% cuart sunt numite s. cu cuart
sienit alcalin. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic, cu caracter alcalin; definita prin 0-20% cuart sau 0-10% foide din totalul mineralelor salice si 0-10% plagioclazi din totalul feldspatilor iar, cu caracter subordonat, piroxeni si/sau amfiboli sodici. Formele cu 5-20% cuart sunt numite nordmarkit, cele cu feldspatoizi, pulaskit iar cele melanocrate, lusitanit. Foarte diversele sale aspecte mineralogice si texturale constituie, impreuna cu alte roci cu caracter alcalin, asociatii legate de mari dislocatii ale litosferei continentale.
sienodiorit, sienogabbro Termeni colectivi pentru ansamblurile monzonit+monzodiorit / monzogabbro.
sienogranit. V. granit.
sil Forma de zacamant a rocilor hipabisale si vulcanice: corp tabular concordant in formatiunea in care se gaseste.
sima Geosfera situata imediat sub sial, constituita predominant din silicati de magneziu; ea corespunde cu patura superioara oceanica, patura inferioara a litosferei si se continua in manta.
solfatara. Fumarola de temperatura scazuta, a carei emisiune contine in mod predominant gaze sulfuroase.
solvsbergit. Roca hipabisala cu caracter aplitic, de natura acida si alcalina, corespunzand unui sienit sodic; rara.
sovit Carbonatit calcitic.
spessartit. Lamprofir constituit din plagioclazi ± hornblenda augit olivina.
spilit
sticla vulcanica. Produs al consolidarii rapide a magmei emise printr-un aparat vulcanic, fara individualizare de faze cristalizate; este component, impreuna cu asemenea faze, al celor mai multe roci extruzive si foarte rar constituie, in exclusivitate, roci.
sticloasa, structura. S. a rocilor vulcanice caracterizata prin existenta exclusiva a componentilor sticlosi. Sin. vitroasa.
stoping. Proces de deplasare a magmei in interiorul litosferei prin fragmentarea si inglobarea, asimilarea fragmentelor; este caracteristic magmelor acide care au o forta ascensionala proprie.
stratovulcan. Structura vulcanica de tip central constituita dintr-o alternanta de panze de lave si paturi de piroclastite; rezultat al unei activitati de tip mixt.
structura a rocilor magmatice Notiune care apreciaza relatiile de dimensiuni relative si absolute intre componenti ca si rapoartele cantitative componenti cristalizati/componenti necristalizati si componenti idiomorfi/componenti xenomorfi. Toate aceste relatii oglindesc detaliile proceselor de consolidare a rocilor.
subvulcanic, domeniu, proces, produs. Subdiviziunea majora a domeniului, proceselor si produselor magmatice, care priveste adancimile foarte reduse si reduse ale scoartei. Sin. hipabisal. Adeseori, in legatura directa cu domeniul vulcanic. Corpurile consolidate in aceste conditii sunt numite subvulcani.
sudare. Proces prin care portiuni mici de lava - eliberate in stare fierbinte si plastica in cursul activitatii vulcanice - se lipesc intre ele in momentul depunerii, formand o roca coerenta.
slire. Separatii de forma tabulara, cu dimensiuni modeste in rocile magmatice, constituite din aglomerarea unora dintre componentii acestora; trecerea la masa rocii este progresiva. Rezultat al unor segregari, diferentieri cu dezvoltare locala.
tarde-. Prefix utilizat pentru desemnarea caracterului tarziu al unor procese sau produse: tardemagmatic, proces tarziu in evolutia unui sistem magmatic; tardecinematic, produs magmatic nascut in momente tarzii ale unei miscari orogene.
tawit. Foidit plutonic sodic cu participare importanta (30-60%) a componentilor mafici, caracterizat prin prezenta sodalitului.
tefrit. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, cu caracter alcalin: definita prin 10-60% feldspatoizi din totalul mineralelor felsice si 90-100% plagioclazi din totalul feldspatilor.
tefrit fonolitic. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, cu caracter alcalin; definita prin 10-60% feldspatoizi din totalul mineralelor felsice si 50-90% plagioclazi din totalul feldspatilor.
teralit Specie petrografica fundamentala pentru domeniul plutonic, cu caracter alcalin; definita prin 10-60% feldspatoizi din totalul mineralelor felsice si 90-100% plagioclazi din totalul feldspatilor.
teschenit
textura a rocilor magmatice. Notiune care apreciaza dispozitia generala in spatiu a componentilor si gradul de ocupare a spatiului.
tholeiitic Tip de magme nealcaline caracterizat prin cresterea accentuata a valorii raportului FeO/MgO si cresterea foarte redusa a valorii K2O (ori K2O + Na2O) in cursul diferentierii (=odata cu cresterea valorii SiO2). Termenul tholeiit este folosit pentru desemnarea bazaltelor sarace in olivina si continand ortopiroxeni si/sau pigeonit.
tholoid Sin. cumulodom.
tinguait
tonalit V. cuart-diorit.
toscanit. Varietate de dacit puternic potasic.
trahiandezit, trahibazalt. Termeni utilizati, in trecut, pentru a desemna, comprehensiv, toate formele cuprinse intre trahit si andezit sau bazalt; in clasificarile recente s-a propus ca ei sa fie utilizati cu caracter comprehensiv pentru latit + latit-andezit/latit-bazalt.
trahit Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, cu caracter nealcalin; definita prin 0-20% cuart sau 0-10% foide din totalul mineralelor felsice si 10-35% plagioclazi din totalul feldspatilor. Echivalenta sienitului. Formeaza asociatii cu latite si andezite.
trahit alcalin. Specie petrografica fundamentala pentru domeniul vulcanic, echivalenta sienitului alcalin; definita prin 0-20% cuart sau 0-10% foide din totalul mineralelor felsice si 0-10% plagioclazi din totalul feldspatilor.
trap. Termen vechi utilizat pentru desemnarea rocilor, in general pre-mezozoice, din platourile bazaltice.
troctolit Varietate de gabbro alcatuita din plagioclazi si olivina, cu putina sau fara olivina.
trondhjemit V. cuart-diorit.
tuf. Denumire generala
pentru rocile rezultate prin depunerea cenusii vulcanice si
consolidarea depozitului; uneori, se foloseste ca sinonim cu cinerit
si pentru depozitul neconsolidat. T. sudat.
tufit
turjait Foidit plutonic cu participare masiva (60-90%) a componentilor mafici si melilit ca mineral esential.
ultrabazica, compozitie. C. chimica a magmelor si rocilor caracterizata prin continuturi extrem de scazute de SiO2 (~40%). Rocile cu acest caracter sunt, adesea, numite ultrabazite; de preferat formularile mafitite sau roci ultramafice.
urtit Foidit plutonic sodic cu participare redusa (0-30%) a componentilor mafici.
variolitica, textura. Varietate de t. sferulitica in roci bazaltice, determinata de existenta de mici sferulite alcatuite din prisme de plagioclazi. Cu termenul variolit se desemnau, in trecut, roci cu o asemenea textura.
vitrica Sin. sticloasa, structura.
vitro- Prefix utilizat pentru indicarea naturii sticloase a unor componenti ai rocii, pentru indicarea structurii sale sticloase. Termenul vitrofir si calificativul vitrofirica sunt utilizati pentru desemnarea rocilor vulcanice la care fenocristalele se gasesc intr-o masa fun-damentala sticloasa si a structurii corespunzatoare.
vogesit Lamprofir constituit din ortoza+hornblenda+augit+olivina.
volatili, componenti. C. usor v. din magma - H20, CO2, F, Cl etc. Se gasesc dizolvati in topitura de silicati la presiune ridicata; odata cu scaderea acesteia, ei se individualizeaza ca gaze care creeaza presiunea interna a sistemului. Ei nu sunt inclusi in mineralele componente ale rocilor, ci se acumuleaza in etapele post-lichid-magmatice.
vulcanism. Fenomenul de eliberare a magmelor si/sau produselor asociate la suprafata scoartei. Se prezinta in foarte numeroase aspecte din punctul de vedere al locului de manifestare (subaerian, submarin, subglaciar), al formei deschiderii prin care se face emisiunea (central, fisural), al modului de manifestare (exploziv, efuziv, mixt), al naturii si formei materiei eliberate (lave, cenusa) etc. Constituie una dintre cele 3 forme fundamentale de manifestare a fenomenelor magmatice (pe langa plutonism si formele hipabisale). Termenul vulcanite este utilizat pentru desemnarea, in general, a produselor solide ale v. Structura morfologica generata prin procese de tip central este numita vulcan; ea este de forma conica si este alcatuita din lava, din produse piroclastice sau din amandoua aceste categorii de produse.
websterit. Piroxenit cu ortopiroxeni si augit diopsidic.
wehrlit Peridotit cu clinopiroxeni.
xenolit. V. anclava.
zgura Sin. scorie.
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
