MISCAREA MECANICA A MAGMELOR (MIGRAREA MAGMELOR)

MISCAREA MECANICA A MAGMELOR (MIGRAREA MAGMELOR)

In stadiile initiale de formare ale magmelor (prin anatexie - topire partiala), faza lichida este mult subordonata fazei solide. Faza lichida este ca o pelicula intergranulara, legata prin aderenta de granulele fazei solide. Abia cand se depaseste o anunita proportie (raport), incepe fenomenul de segregatie a magmelor (topiturii). In acest proces, un rol foarte important il joaca diferentierea gravitationala (duce la segragarea pe verticala a topiturii fata de partea superioara care se numeste "restit" anatectic).

Daca in timpul acestei diferentieri gravitationale, centrul de greutate al corpului magmatic ramane pe loc, miscarea mecanica se localizeaza exclusiv in interiorul camerei magmatice, fiind o miscare relativa a fazelor constituente.

Daca centrul de greutate se deplaseaza, se realizeaza o intruziune (daca ea se realizeaza in spatiile deja ocupate cu rocile solide) sau extrusiune, daca masa magmatica iese la suprafata (fig. 24 - plansa VI). Forta motrice a deplasarii o constituie diferenta dintre densitatea medie a magmei si densiatate medie a rocilor ambiante. Magma tinde sa migraze la suprafata pentru a restabili echilibrul gravitational. Forta motrice a ascensiunii dispare numai acolo unde magma intalneste mediul cu densitate mai mare decat propria sa densitate.

Se cunosc cazuri cand o magma bazaltica a parcurs 100 km pe verticala, intr-un interval de timp relativ scurt. Cand forta motrice a ascensiunii este mai mica decat forta de frecare (de rezistenta), deplasarea nu se mai produce:

F_mot = K' V = K' 4/3 p x³

F_rez = K 4 p r²

n     V = volumul;

n     K' = forta motrice care revine unitatii de volum;

n     K = forta motrice care revine unitatii de suprafata;

n     p r² = suprafata corpului cu raza r;

n     K'=r _{mediu ambiant} - r _magma (r = densitate).

In zonele adanci din manta si scoarta, unde presiunile se comporta hidrostatic, aceasta este singura cauza care determina miscarea pe verticala a magmelor. Cauza ultima a miscarii mecanice spre suprafata ramane diferenta densitatilor.

Nu este exclus ca, la scara mare, rocile sa sufere o deformare plastica, "curgand" invers fata de sensul de miscare a magmei, pentru compensarea maselor. Mecanismul mai eficace este dezlipirea rocilor din acoperis si afundarea lor spre bazinul magmatic, fenomen cunoscut sub denumirea de "stopping".