Reajustarea izostatica a catenelor

Reajustarea izostatica a catenelor

Sub efectul tectogenezei, scoarta sialica de o densitate ρs = 2,7 g/cm³ s-a inradacinat adanc in mantaua a carei densitate este mai ridicata, anume ρm = 3,3 g/cm³. Din acesta diferenta de densitate rezulta tendinta de ridicare a intregii zone de orogen, ceea ce corespunde fenomenului de reajustare sau reechilibrare izostatica a catenei (fig. 1.).

Aceasta reajustare reprezinta, de fapt, un proces determinat de tendinta sistemelor de a capata echilibrul gravitational in conditii statice. El se realizeaza cand gradientu! energetic vertical este nul. Sub efectul compresiunilor, si mai ales in cazul coliziunii continent/continent, orogenul formeaza un bloc crustal cu o parte interna inradacinata in manta si una externa situata deasupra suprafetei medii a mantalei, considerata nivel de referinta (fig. 1).

Radacina blocului dislocuieste o masa din manta: M2= V2 ρm

in care: V2 este volumul radacinii; ρm - densitatea medie a mantalei dislocuite.

Pentru a se ajunge la echilibru gravitational este necesar, conform principiului lui Airy si Pratt, ca M2=M1, in care M1 este masa blocului extern de densitate ρm adica: V2 ρm = V1 ρs.

Rezulta deci, luand in consideratie ca densitatea medie a blocului crustal extern este mai mica, o tendinta de ridicare ce va dura pana in momentul cand relatia respectiva este satisfacuta, adica gradientul energetic vertical devine nul.

Reajustarea izostatica este un fenomen care se petrece pe parcursul a zeci de milioane de ani. Ea este insotita de inca o serie de fenomene care intereseaza nu numai catena in sine dar chiar si zonele ei limitrofe. Astfel, sedimentarea continua in conditii cu totul noi, apele de geosinclinal migrand spre bordura catenei, unde prin procese de flexurare se formeaza depresiuni longitudinale premontane si

anume avanfosele (germ. Vortiefe - Suess, 1909; engl. foredeep) cat si depresiuni intramontane cunoscute sub numele de bazine molasice sau posttectonice.

In avanfose, pe seama unei eroziuni foarte active a catenei se formeaza depozite molasice (lat. mollis - moale, fraged, in sens de depozite slab consolidate, imature), adica serii groase de depozite detritice, lipsite de maturitate si asociate cu roci evaporitice (sare, gipsuri) sau carbuni, ca urmare a evolutiei acestora spre un regim lagunar sau paralic.

In final, avanfosele se integreaza structural lantului muntos cutat. Eroziunea asociata ridicarii in bloc a catenei, in perioada de reajustare izostatica sfarseste prin transformarea acesteia intr-o regiune peneplenizata, cratonica, integrata placilor continentale rigide (fig. 2).