SISTEMATICA ROCILOR METAMORFICE

SISTEMATICA ROCILOR METAMORFICE

Pentru rocile metamorfice ca si pentru rocile magmatice au fost propuse diferite clasificari, fiecare dintre ele elaborandu-si terminologia mai mult sau mai putin specifica.

Cateva dintre criteriile de sistematizare sunt:

Natura rocii prexistente

n     Ortometamorfite (= ortoroci), provenite din rocile magmatice;

n     parametamorfite (= pararoci), provenite din roci sedimentare.

Tipul de metamorfism

n     roci ale metamorfismului de contact;

n     roci ale metamorfismului regional;

n     roci metamorfice, etc..

Este de mentionat ca, in fapt, aici se clasifica metamorfismul si nu rocile metamorfice.

Chimismul global

In general in timpul metamorfismului, chimismul global se pastreaza, modificandu-se compozitia mineralogica si/sau structura. De aceea, multi petrografi obisnuiesc sa clasifice rocile metamorfice in clase izochimice. Mai importante sunt:

n     rocile bazice (chimism ca al bazaltelor sau gabrourilor); ex: sisturi verzi, amfibolite, eclogite;

n     roci aluminoase (chimism ca al rocilor sedimentare aluminoase); ex: micasisturi si unele gnaise; 

n     roci carbonatice (chimism ca al calcarelor); ex: marmurele;

n     roci acide (chimism ca al granitelor); ex: gnaise cuarto - feldspatice, granulite cuarto - felspatice;

n     roci magneziene (chimism ca al ultramafitelor serpentinice); ex: sisturile talcoase, sisturile antigoritice.

4. Criteriul structural

De regula, metamorfismul sterge complet o structura preexistenta, edificand alta noua, prin deformare, prin blasteza sau prin amandoua. Structurile rezultate prin deformare se numesc "cataclastice" pe cand cele derivate din blasteza se numesc "cristaloblastice".

Prin urmare, rocile metamorfice, din acest punct de vedere se pot clasifica in:

n     rocile catablastice;

n     rocile cristaloblastice - roci sistoase (sisturi cristaline);

- roci nesistoase (corneene).

Aceste clase sunt magmatice, insa dau indicatii pretioase asupra conditilor metamorfismului.

Criteriul mineralogic

Compozitia chimica a unei roci metamorfice, reprezinta, de regula, atat chimismul global cat si conditia fizica a metamorfismului. Din aceasta cauza, petrografii acorda cea mai mare atentie acestui criteriu. Pe baza acestuia, combinat cu cel structural pot fi definite tipurile (familiile) de roci metamorfice fundamentale, dintre care cele mai importante sunt:

n     corneene;

n     fels (lb. germana - roci metamorfice nesistoase);

n     skarn;

n     marmura;

n     cuartit;

n     granulit;

n     eclogit;

n     amfibolit;

n     gnais;

n     micasist;

n     filit;

n     sist verde;

n     sist cristalin;

n     cataclazite;

n     milonite;

n     ultramilonite

In momentul de fata, majoritatea petorgrafilor, tind sa defineasca si sa clasifice rocile metamorfice, la fel ca si rocile magmatice, dupa un criteriu unic, de preferinta descriptiv si sa restranga nomenclatura petrografica la un numar mic de termeni, fara echivoc.

Pe baza structurii, rocile metamorfice propiu-zise, se clasifica in doua grupe:

roci cristaloblastice (cele mai raspandite);

roci cataclastice.

Rocile cristaloblastice se impart in roci fara sistozitate (masive), de exemplu: eclogite, granulite, corneene, skarne si roci sistoase (sisturi cristaline), ca de exemplu: filite, micasisturi, gnaise, sisturi verzi, amfibolite.

Roci cataclastice - tabelul 10.

Pentru toate aceste tipuri de roci, principalele grupe de minerale componente sunt: SILICATII, CARBONATII, OXIZII, prin urmare, intr-un context mai larg fiecare din cele doua grupe (familii) mari de roci pot fi:

n     silicatice;

n     carbonatice;

n     oxidice

Din categoria rocilor cristaloblastice sistoase face parte subgrupa sisturilor cristaline.

Este stiut ca sisturile cristaline tipice se formeaza in conditiile metamorfismului regional, ca urmara a unei blasteze sincinematice. De remarcat ca, aceasta subgrupa, in sistematica adoptata, este agenetica, putand cuprinde si rocile cristoblastice sistoase din aureolele de contact (de exemplu: sisturile patate). Cele doua subgrupe, corneenele si sisturile cristaline, izbutesc sa cuprinda toate rocile metamorfice cristaloblastice cunoscute, exceptand granulitele si eclogitele care, datorita particularitatilor lor mineralogice si structurale, sunt intentionat pastrate ca subgrupa (tabelul 11).

Subgrupele structurale sunt divizate in grupe mineralogice, pe baza proportiei care se stabileste intre silicati, carbonati si oxizi. Grupele mineralogice astfel conturate sunt:

n     corneene silicatice;

n     corneene carbonatice;

n     corneene oxidice;

n     sisturi silicatice;

n     sisturi carbonatice;

n     sisturi oxidice.

Delimitarea grupelor mineralogice, pe criteriul cantitativ este redata in fig.113; 114.

Grupa corneenelor silicatice:

-a. subgrupa corneene silicatice;

-b. subgrupa corneene silicato - carbonatice.

Grupa corneenelor carbonato - silicatice:

-a. subgrupa corneene carbonatice;

-b. subgrupa corneene carbonatice - silicatice;

Subgrupa coeneenelor oxidice.

Subgrupele 1.a. si 1.b. vor fi numite skarne, daca silicatul este calcic (diopsid - hedembergit, wollastonit - granat) - fig. 113.

Grupa sisturilor silicatice:

- a. subgrupa sisturilor silicatice ss;

- b. subgrupa sisturilor silicato - carbonatice.

Grupa sisturilor carbonatice:

- a. subgrupa sisturilor carbonatice ss (marmure sistoase);

- b. subgrupa sisturilor carbonato - silicatice.

Grupa sisturilor oxidice - fig. 114. 

Fig. 114. Grupele si subgrupele sisturilor cristaline

silicati

Fig. 113. Grupele si subgrupele corneenelor

carbonati

oxizi

oxizi

carbonati

silicati

Unele tipuri petrografice au deja o denumire consacrata, transmisa prin traditie si prin urmare, va trebui pastrata in continuare (gnais, amfibolit, filit, micasist).

Exista roci metamorfice care au o compozitie mineralogica particulara, fara sa aiba o denumire consacrata, ceea ce implica introducera unor terminologii specifice. In acest scop se va utiliza urmatoarea terminologie:

n     prefixul eu este folosit pentru desemnarea rocilor monominerale, mai rare (sist euplagioclazic, sist eudiopsidic).

n     proportia de participare a cuartului in roca va fi exprimata prin termeni:

- cuartit (cuart > 80% din volumul rocii);

- roca cuartosa (50 < cuart <80% - gnais cuartos);

- roca cu cuart (20 < cuart < 50% - amfibolit cu cuart).

n     participarea redusa sau semnificativa a unui mineral pentru tipul petrografic fundamental care poate duce la o varietate petrografica, va fi indicata prin particula cu, de exemplu: cuartit cu sericit.

n     se vor folosi deunumiri mineralogice adjectivate cu ajutorul sufixului "ic" ori de cate ori este necesara constituirea unui termen petrografic, de exemplu: roca albitica, cloritica, evitandu-se adjectivarea cu sufixul os (sist cloritos), care este de preferat in redarea proportiilor de participare.

Prin utilizarea criterilor genetice se obtine o sistematica cu grupe si tipuri petrogenetice, care nu trebuie confundata cu tipurile petrografice descriptive.

Exemplu: tipul petrogenetic skarn de reactie este diferit de tipul petrogenetic skarn metasomatic de contact, dar din punct de vedere descriptiv sunt identice, constituind tipul fundamental skarn.

Exemplu: din punct de vedere petogenetic paraamfibolitele sunt diferite de ortoamfibolite. Din punct de vedere descriptiv, ambele constituie un singur tip petografic fundamental - amfibolitele.