STUDIU GEOTEHNIC al terenului din comuna Chiajna, Judetul Ilfov

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Geologie si Geofizica

Specializarea Ingineria Geologica a Mediului

STUDIU GEOTEHNIC

al terenului din comuna Chiajna, Judetul Ilfov

Obiectivele:

> HALA DEPOZITARE, parter+etaj partial, cu suprafata de aproximativ 2793 mp;

> CLADIRE BIROURI, parter, cu suprafata de aproximativ 587 mp.

CUPRINS

Elemente geologice si geomorfologice zonale

Introducere in zona Bucuresti

1.1.1 Relieful si pozitionarea zonei

1.1.2 Hidrografia

1.2 Stratigrafia, morfologia si tectonica zonei

1.2.1 Caracterizarea morfologica

1.2.2 Caracterizarea geologica

1.2.3 Stratigrafia si tectonica

1.3 Istoricul cercetarilor geologice

Studiul geotehnic

Elemente geologice si geomorfologice zonale

Introducerea in zona Bucuresti

1.1.1Relief si pozitionarea zonei

Bucurestiul este situat in Campia Romana, avand o altitudine maxima de 96.3 m si este strabatut de doua rauri, Dambovita si Colentina. Cele doua vai formate in jurul raurilor, impart orasul in cateva zone, sub forma de platouri cu meandre si terase.

Asezat in Campia Vlasiei, mai precis in Campia Bucurestiului, municipiul este strabatut de raul Dambovita (pe o distanta de 24 km) si de afluentul sau Colentina (strabate partea nordica a orasului pe o distanta de 33 km), care au cursuri paralele de la nord-vest spre sud-est. Teritoriul pe care se afla Bucurestiul si localitatile in jurul capitalei cuprinde doua subunitati ale Campiei Vlasiei: in sud - Campia Bucurestiului, in nord - Campia Snagovului. Campia Bucurestiului are un aspect plan, prezentand o inclinare usoara, de 1-3°, spre sud-est cu altitudini absolute variind intre 96,3 m si 54,5 m; teritoriul este fragmentat de vaile Dambovitei si Colentinei, adancimea acestora inregistrand 15-20 m. Campia Snagovului prezinta altitudini de 80-110 m si tot o inclinare spre sud-est. Este strabatuta de raurile Cociovalistea, Vlasia, Teiului, Valea Sticlariei, Ialomita si de lacul Snagov. In zona si in imprejuririle Bucurestiului vaile au caracter de campie cu un numar relativ mare de cursuri meandrate.

Vaile sunt largi, evazate cu 1-2 terase de meandru. Trebuie mentionate lacurile de baraj antropic pe Colentina, pe raul Pasarea, pe raul Cociovalistea si pe valea Sticlariei.

Valea Dambovitei in zona capitalei are latimi cuprinse intre 300-500 m si 2.000-2.200 m. Valea Colentinei este mai ingusta (are o latime de 1.000-1.500 m) si are un coeficient de sinuozitate mai ridicat. Inclinarea sa usoara in profil longitudinal a favorizat crearea unei salbe de lacuri (Straulesti, Mogosoaia, Baneasa, Herastrau, Floreasca, Tei, Fundeni, Cernica, Pantelimon). Versantii celor doua vai prezinta procese complexe de eroziune si aceste procese au dus la crearea unui relief cu aspect variat, care apar sub forma unor inaltimi izolate. Lunca Dambovitei a fost puternic modificata prin lucrarile de canalizare, de exemplu zona Cismigiului, care a fost candva un lac de meandru al Dambovitei.

In vatra si zona Bucurestiului relieful initial a fost antropizat prin volumul masiv de constructii realizate in diverse zone ale orasului, prin regularizarea cursurilor de apa, sistemarizarea parcurilor, prin amenajarea padurilor si zonelor de agrement.

1.1.2 Hidrografia

Apele care dreneaza arealul municipiului Bucuresti, inclusiv al judetului Ilfov, apartin bazinelor hidrografice ale Argesului (cursul inferior) si Ialomitei (cursul mediu).

Afluentii Argesului au o orientare generala nord-vest-sud-est, din randul lor facand parte: a) Dambovita, in care se varsa raul Pasarea, cu afluentul sau, raul Sindrilita; b) Colentina, cu afluentul sau pe stanga, valea Saulei; c) Ciorogarla; d) Sabarul; e) Argesul, pe o distanta de cativa kilometri. Raportate la municipiul Bucuresti, Dambovita, Colentina, Argesul, Sabarul, Ciorogarla sunt ape alohtone, in timp ce Pasarea si Sindrilita sunt rauri autohtone.

Dambovita este artera hidrografica principala a teritoriului, strabatand Bucurestiul pe o distanta de 25 km indeplineste functii multiple in dezvoltarea orasului, printre care cel mai important este alimentarea cu apa a orasului. Debitul sau mediu anual, la Contesti, in amonte de Bucuresti este 11,4 mc/s. Inundatiile si inmlastinirea au impus o serie de amenajari, astfel intregul sau curs inferior este canalizat; pe de alta parte, datorita necesitatilor de apa ale capitalei, pentru marirea debitului Dambovitei, a fost construit canalul Joita, apeductul Rosu-Grozavesti si conducta de refulare Crivina-Arcuda.

Colentina are o lungime de 98 km, dintre care 34,7 km se afla pe teritoriul municipiului Bucuresti. Albia sa este slab inclinata, meandrata, situatie ce a favorizat transformarea ei intr-o salba de lacuri, in mare parte amenajate. Debitul Colentinei este relativ mic: 0,61 mc/s, insa este suplimentat de apele Ialomitei. Amenajarile au transformat regimul hidrologic al lacurilor Mogosoaia, Straulesti, Baneasa, Herastrau, Floreasca si Tei. In aval de lacul Tei, albia Colentinei se ingusteaza, apoi in meandrele apar lacurile Fundeni, Pantelimon I, Pantelimon II si Cernica. In total pe valea Colentinei sunt amenajate 17 lacuri cu o suprafata totala de 20.000 ha si un volum de apa de circa 52 milioane mc.

Pasarea, afluentul Colentinei are curs meandrat, tipic unui rau de campie cu debit inconstant. Are o lungime de 35 km, pe parcursul careia au fost amenajate lacuri de baraj antropic cu functii complexe (piscicultura, agrement etc.). Are un curs permanent, regularizat.

Ciorogarla este o apa cu reduse fluctuatii de nivel, fara fenomene de revarsare.

Sabarul, rau tipic de campie, este alimentat predominal pluvial. Inainte de amenajare era supus unor puternice fluctuatii.

Argesul curge pe la limita sud-vestica a judetului Ilfov. Are curs permanent, meandre, ostroave, maluri subsapate, despletiri etc. caracteristice raurilor de campie. Valea este asimetrica; flancul stang este terasat si evazat, cel drept este subsapat.

Afluentii Ialomitei sunt autohtoni, au obarsia in partea nordica a Campiei Vlasiei, cunoscuta sub denumirea de Campia Snagovului. Orientarea lor generala este sud-vest-;nord-est, iar alimentarea pluvio-nivala.

Cociovalistea isi are obarsia spre nord de Darza, drenand o zona cu numeroase crovuri. In lungul raului intalnim lacuri de baraj antropic (iazuri) si lunci largi, mlastinoase: Corbeanca, Balotesti, Caciulati, Moara Vlasiei. Lacul Caldarusani si lacul Snagov sunt lacuri de baraj natural.

Raul Vlasia izvoraste din padurea Ghiocel, avand in cursul superior si mediu un caracter temporar. Pe fundul vaii inguste apar lacuri antropice: Vlasia, Pascani.

Valea Snagovului isi are obarsia din zona Cojasca. In zona Butimanu prezinta un extins lac antropic cu functie agro-piscicola si recreativa. Pana la est de Peris are caracterul unui rau de campie, de aici, pe o lungime de 16 km, se desfasoara lacul Snagov, un liman fluviatil extins cu functie predominant recreativa.

Valea Sticlariei izvoraste din zona Ciocanari, intre Balteni si Ciolpani prezinta lacul de baraj natural (limanul Ialomitei), cunoscut sub denumirea de lacul Balteni.

I. Geologia zonei Bucuresti

Depozitele superficiale sunt caracterizate prin existenta a trei zone distincte, prezentate prin terasele si lunca Dambovitei.Pe terasa din stanga Dambovitei aceste depozite descries ca pamant galben au raspandire su forma unei paturi de 2-4 metrii grosime, in timp ce pe terasa din partea dreapta a raului acestea ating 10-20 metrii grosime.

Sub formatiunile superficiale urmeaza, pe treasa din stanga un banc de nisipuri, la baza cu pietrisuri, din cr in cr msi drzvoltate spre est, unde atinge grosimi de 18-20 metrii, banc numit "bancul superior de nisipuri si pietrisuri".

Pe marginea terasei din dreapta Dambovitei acest banc lipseste sau este inlocuit cu un strat subtire de nisipuri.

Dupa o succesiune, pe 10-15 metrii, de strate de nisipuri de 1-3 metrii grosime, in alternanta cu strate de argile de acceasi dezvoltare, urmeaza un banc de nisipuri de 10-18 metrii grosime, care, uneori, prezinta si intercalatii subtiri de pietrisuri marunte , denumit "bancul gros de nisipuri".

Urmeaza o noua succesiune de strate de nisipuri, in alternanta cu depozitele argiloase, observand ca in adancime dezvoltarea acestora scade treptat.

In sectiune, aceasta ultima formatiune are, pe o grosime de 50-100 metrii, o structura foarte variata. In unele puncte ale Capitalei, mai frecvent spre sud, aceasta poate fi prezentata ca fiind un banc gros de nisipuri cu intercalatii subtiri argilo-nisipoase.

Spre zona de nord a orasului caracterul marnos devine mai evident, ivindu-se un deposit de 50-80 metrii de argile vinete-cenusiidescrise in profile cu intercalatii compacte, plastice, nisipoase, cu concretiuni calcaroase si rare benzi de namoluri sau nisipuuri fine. Spre baza , depozitele argiloase devin mai nisipoase, fiind descriese succesiv ca argile nisipoase, nisipuri argiloase si nisipuri fine.

Depozitele argiloase mentionate arata o trecere gradate spre un banc de 25-40 metrii grosime, alcatuit dein nisipuri marunte si grauntoase, avand la partea inferioara intercalatii de pietrisuri. Acest banc se afla depus peste un deposit de marne vinete-cenusii.

Urmeaza in adancime alte doua bancuri de nisipuri cu pietrisuri de aceeasi structura si dezvoltare ca sic el precedent dar separate printr-o intercalatie argiloasa de 20-30 metrii grosime.

Cele mentionate mai sus duc la stabilirea a trei orizonturi:

La baza, un orizont de nisipuri cu pietrisuri, reprezentat prin trei bancuri separate de intercalatii argiloase si alcatuind un deposit pe o grosime totala de 100-170 metrii.

Depozitele marno-argiloase de 50-100 metrii grosime, depuse pe orizontul inferior de nisipuri cu pietrisuri au fost denumite "complexul marnos".

Depozitele superioare sunt caracterizate prin prezenta depozitelor superficiale argilo-loessoide care acopera bancul superior de nisipuri cu pietrisuri si sub care urmeaza o succesiune de nisipuri in alternanta cu strate subtiri argiloase, avand la baza bancul gros de nisipuri.

Orizontul inferior de nisipuri cu pietrisuri

Stratul superior a fost notat cu A, cel mijlociu cu B iar cel inferior cu C. Structura acestor strate este aproape identic, fiecare fiind alcatuit din nisipuri aspre grauntoase cu pietrisuri. Nisipurile cu pietrisur icontin o cantitate considerabila de fosile rostogolite, de resturi de lemn silicifiat, cele aspre trecand in nisipuri marunte , apoi in nisipuri fine care devin treptat mai argiloase. Acoperisul acestora este constituit din din argile nisipoase sau cu intercalatii de nisipuri fine.

Granulozitatea materialului se reduce treptat catre acoperis. In unele amplasamente insa apar depozite de prundis lipsit de nisipuri, in altele intreg bancul este alcatuit dintr-o alternanta de nisipuri si pietrisuri sau numai dintr-o succesiune de nisipuri cu granulozitati diferite, iar in cazuri mai rare bancul este separate printr-o intercalatie argiloasa, in general sub 1 metru grosime.

Desfasurarea prezentata mai sus a sedimentarii stratelor A, B, C, duce la presupunerea ca orizontul inferior de nisipuri cu pietrisuri reprezinta depozite fluviatile care trec evolutiv spre depozite lacustre.

Materialul constituent al bancului inferior de nisipuri cu pietrisuri este alcatuit din: cuartite, gneiss-granite, micasisturi, conglomerate, gresii, marne, jaspuri dovers colorate si accidente silicioase cu aspect de silex, lipsind in totalitate calcarele.

In urma examinarii materialului component al stratelor A, b si C, s-a observat aparitia unor strate acvifere in cadrul carora exista un numar de lentile argiloase, in general sub 1 metru grosime, precum si existenta unor nisipuri acvifere in cele doua intercalatii argiloase care separa intreg orizontul in trei strate.

In forajele efecuate in zona Pietii Balcescu acoperisul orizontului este situate la 80 metrii adancime, iar patul la 170 metrii; in zona Baneasa acoperisul la 170 metrii iar patul la 340 metrii. Astfel in zona Progresul orizontul inferior de nisipuri prezinta, la sud, o grosime de 90 metrii iar la nord, in punctual Baneasa,o grosime de 170 metrii, reiesind o denivelare de 170 metrii pe o distanta de 14 kilometrii intre amplasamentele extreme.

Raporturile dintre stratul a si stratul unic reprezentat prin reunirea stratelor B si C par a indica o tendinta de unire spre sud a intregului orizont intr-un singur strat (Fig. )

Complexul marnos

Complexul marnos se afla cuprins intre acoperisul orizontului inferior de nisipuri cu pietrisuri si patul depozitelor superioare, reprezentate prin bancul gros de nisipuri. In urma analizelor effectuate pe probele prelevate din foraje a rezultat alcatuirea acestui complex: la baza o succesiune de marne si argile putin nisipoase, cu intercalatii e nisipuri fine, trecand spre partea superioara la o succesiune de nisipuri in alternanta cu depozite argiloase.

Depozitele argiloase se prezinta sub aspectul de material plastic de culoare vanat cu vine ruginii, cu separatii de pungi de calcar de diferite dimensiuni. Deseori aceasta culoare trece in diferite nuante de galbui, cenusiu, albastrui si chiar negru intens. Dealtfel sunt des intalnite si trecerile, in ambele sensuri, de la argile tipice la argile cu ochiuri de nisip, argile nisipoase si nisipuri argiloase si uneori la marne compacte divers colorate.

Nisipurile din complexul marnos au o alcatuire similara nisipurilor fine din orizontul inferior si sunt lipsite de elemente calcaroase.

Limita inferiare a stratelor permeabile este trasata pe patul bancului gros de nisipuri , structura sa fiind insa adesea fragmentata de intercalatii argiloase. Sub acesta limita apare o lipsa de corelare a stratelor permeabile.

Depozitele succesive ale complexului marnos nu pot fi uramarite dealungul unui plan de sedimentare regulate, discontinuitate pusa in evidenta de lipsa de corespondenta a formatiunilor permeabile si a apelor subterane. Structura complexului este rezultanta unei sedimentary conditionata de factori variabili si este reprezentata prin formatiuni lenticulare extreme de variate ca dimensiuni, forma si orientare. Aceste formatiuni determina o retea complexa, al carui element preponderant pare a fi alcatuit din roci impermeabile (Fig. ).

Granulometria rocilor din complexul marnos corespunde unor formatiuni lacustre depuse sub forma unui facies de mica adancime. Delimitarea complexului intre stratul A si bancul gros de nisip conduce la concluzia ca acest complex prezinta spre nord o dezvoltare care se accentueaza pe masura scufundarii orizontului inferior de nisipuri cu pietrisuri.

Depozitele superioare

Limita acestor depozite fata de complexul marnos este considerate manifestarea primului plan continuu de sedimentare, determinat de bancul gros de nisipuri.

Depozitele superioare au fost impartite in trei subzone: a) Bancul gros de nisipuri, b) Depozitele intermediare, c) Bancul superior de nisipuri si pietrisuri.

Bancul gros de nisipuri

Este alcatuit dintr-un material micaceu, de culoare vanata-cenusie, uneori cu intercalatii ruginii, avand o constituenta petrografica caracterizata prin absenata elementelor calcaroase si care pare sa corespunda cu cea a nisipurilor din orizontul inferior de pietrisuri, si o granulozitate foarte variata, de la nisipuri fine pana la cele grosiere, cu intercalatii de pietrisuri marunte si restri de lemne.

Bancul gros de nisipuri se prezinta in subsolul terasei din stanga Dambovitei sub forma unui strat de 10-15 metrii grosime, dar in multe amplasamente are aspectul unei succesiuni de nisipuri cu intercalatii argiloase, a carei dezvoltare nu depaseste 2-3 metrii. In subsolul terasei din dreapta Dambovitei bancul gros de nisipuri prezinte frecvent intercalatii de pietrisuri si are tendinta de unire spre sud cu pietrisurile si nisipurile superioare.

Depozitele intermediare

Intre bancul gos de nisipuri si bancul superior de nisipuri si pietrisuri se dezvolta o formatiune argiloasa-prafoasa, cu mai multe intercalatii de nisipuri fine. Aspectul sedimentelor argiloase se pot descrie ca argile si marne vinete sau cenusii si depozite loessoide, avandinsertii de calcite, punci cu calcare pulverulente si concretiuni. Unele din acestea fiind nisipoase sau prezinta ochiuri de nisip.

Profilele arata ca aceste depozite au intre anumite limite o structura lenticulara, analiza granulometrica aratand pentru sedimentarile argilo-marnoase o granulometrie apropiata depozitelor similare din complexul marnos (argile=10-30%, alverite=40-55%, nisip fin=10-30%, nisip grosier 0-10%).

Bancul superior de nisipuri cu pietrisuri

Acest banc apare pe terasa din stanga Dambosvitei, depozitele superficiale trecand rapid intr-un nisip fin ruginiu si apoi intr-un nisip rosu portocaliu cu numeroase resturi organice. In adancime, granulozitatea nisipurilor se mareste trecand in general la pitrisuri. Intregul banc prezinta o sedimentare in lentile, ale caror dimensiuni cresc catre patul stratului, indifferent daca materialul este constituit din nisip fin cu mice sau pietris grosolan. Aceste lucruri indicand o actiune variata a apelor curgatoare care au depus pietrisurile de baza intr-un regim torrential si apoi ,au depus nisipuri n lentile mici.

In baza datelor obtinute din foraje s-a determinat o succesiune a bancului: pamant vegetal, lut argilos de culoare inchisa cu aparenta de stratificatie, lut galben-roscat cu orificii vermiforme si un strat de grosime medie de nisipuri ameastecate cu pietrisuri. Tot din foraje resiese faptul ca stratul de argila nu este continuu, ramanand pe alocuri sub forma de lentile, iar profilul rezultat prezinta o tendinta de unire a bancului gros de nisipuri cu bancul gros de nisipuri cu pietrisuri, patul acestuia fiind situate, in sectorul de est-sud-est, la circa 32 metrii adancime, iar in vest la 42 metrii, denota o panta de 0,7 metrii pe kilometrul liniar.

d) Depozitele loessoide

Depozitele argiloase loessoide, care constitue acopeerisuk seriei de sedimente enumerate pana in acest punct, se caracterizeaza din punct de vedere litologic, prin variatia granulometrica a elementelor componente: argile si nisipuri fine.

Structura acestor depozite este aproape uniforma si independenta de granulometrie, manifestandu-se ca agglomerate lenticulare majoritar argiloase, cu separatiuni calcaroase si mangano-feruginoase sub forma de concretiuni sau pungi de calcare pulverulente si cu dese aglomerari de nisip, uneori sub forma de fasii sau ochiuri.

In general depozitele argiloase-loessoide se caracterizeaza prin lipsa nisipurilor grosiere. Intercalatiile nisipoase in depozitele superficiale determina aparitia unor compozitii mecanice de tranzitii care sunt puse in evidenta prin cresterea gradate a nisipurilor grosiere, respective reducerea gradate a acestora.

In punctele situate la marginea terasei din stanga raului Dambovita, depozitele superficiale sunt subtiri si apar numai cu dispozitia de tranzitie catre nisipurile bancului superior. Acest mod de prezentare denota o posibila eroziune partiala a depozitelor superficiale din acesta zona, datorate sparii unei terase pe malul stang al raului.

Istoricul cercetarilor

Pentru zona orarului Bucuresti si imprejurimi s-au facut numeroase cercetari in trecut cu scopul gasirii unor surse de apa potabila pontru alimentarea capitalei. Printre acestea trebuie amintite cele apartinand lui M. Draghiceanu (1895) si N.Cucu Starostescu (1897). Studii geologice generale asupra tinutului de cimpie apartin lui Gr. Stefanescu (1896), G. Murgoci (1907) Protopopescu-Pache Em. (1910) etc. Studii cu caracter geografic au fost efectuate de G. Valsan (1916), V. Mihailescu (1925) si C.Bratescu (1937).

Cercetari mai recente asupra acestei regiuni au fost intreprinse de E. Liteanu (1952-1900), Virginia Barbu (1953), P. Cotet (1957, 1963), T. Bandrabur (196l, 1965) etc., cer­cetari care au elucidate in mare masura problemele legate de stratigrafia Pliocenului superior si Cuaternarului.

0 contribute deosebit de importanta la cunoasterea formatiunilor antecuaternare din regiune reprezinta rezultatele prospectiunilor geofizice si forajelor de mare adincime.

Caracterizarea morfologica

In zona Bucurestiului si in imprejurimile acestuia se pot delimita urmatoarele unitati morfologice: campul Baraganului, cimpul Mostistei, campul Vlasiei, campul Gavanu-Bundea, campul Burnasului, iar ultima unitate o constituie terasele si luncile raurilor: Dunarea, Arges, Dambovita, Neajlov si Ialomita, unitate sculptata in fiecare din campurile specificate mai inainte.

Campul Baragniului. Este cuprins intre valea Mostistei la V si riul Ialomita la N. Cotele cele mai inalte se intalnesc in partea NV a acestui camp si nu depasesc altitudinea absoluta de 80 m., catre S si SE cotele descresc pana in jurul cotei de 40 m.

Partea nordica a Baraganului este ocupata de o zona de dune consolidate, a carei latime creste spre E, de la 1 km la 3-4 km. Spre V, campul Baraganului este drenat de retelele vailor Vanata si Argova.

Campul Mostistei. Se dezvolta intre valea Mostistei la E, terasa veche a Argesului la S si cea a Dambovitei la V ; el are o expozitie sudica, cu cote in jur de 100 m inspre NV, pana la 50 m in­spre SE. Acest camp se prezinta in general neted, fiind tulburat numai de o scrie de crovuri. In partea estica, campul Mostistei este brazdat de valea cu acelasi nume, caracteristica prin adancimea talvegului (25-30 m). cu un profil longitudinal foarte slab inclinat, fapt ce determina ca apa provenita din precipitatii zi din stratul acvifer freatic s stagneze pe parcurs sub form de balti insiruite.

Inainte de confluenta cu Dunarea, valea Mostistei se transforma intr-un lac, generat de miscarile neotectonice care a afectat Campia romana in Holocen.

Dupa G.Murgoci (1907), valea Mostistei ar reprezenta un vechi curs al Ialomitei, ipoteza neconfirmata din punct de vedere geologic; in cazul cand Ialomita ar fi curs intr-un stadiu mai vechi pe actuala vale a Mostistei, ar trebui ca in lunca acesteia sa se gaseasca aluviuni psefitice, asa cum se intalnesc in actuala lunca a Ialomitei, insa prospectiunile prin foraje n-au demonstrat acest lucru (E. Liteanu 196l).

Spre V, campul Mostistei este usor fragmentat de cateva vai neinsemnate in timp, dezvoltandu-se pe unitatea imediat inferioara.

Cimpul Vlasiei. Este delimitat la E de valea Dambovitei,iar la S si V de terasele Argesului. Tinind seama de dircetia vailor din campul Vlasiei,se observa ca acesta are o panta orientata, in general, de la NNV catre SSE. Spre NV, campul arce o altitudine de 75-80 m, iar spre SE altitudinea descreste pana la50 m. Aspec­tul morfologic al campului Vlasiei este in general neted, cu excceptia unor vai si zonei de crovuri din partea sud-estica.

Campul Gavanu-Burdea. Se dezvolta intre raul Arges la ENE si terasele Neajlovului la S. Spre deosebire de campiile Vlasiei si Mostistei, campul Gavanu-Burdea este ceva mai ridicat, prezentand inspre NV cote de circa 9O m, care descresc spre ESE pina la 75 m. Drenajul superficial al campului Givanu- Burdea este efectuat fie de cateva viroage scurte, putin adanci, afluente Argesului.

Campul Burnasului. Imediat la S de Neajlov si Arges, care in sectorul respectiv curg pe vechea linie a Calnistei se se afla campul Burnasului; are la V o latime de circa 18 km, in timp ce spre E se ingusteaza treptat, disparand in dreptul comunei Radovanu, taiat de raul Arges. Cotele mai ridicate se gasesc in partea de V si nu depasesc altitudinea de 90 m; spre E aceasta scade pana la 75 m.

Relieful Burnasului este tipic de podis, fiind fragmentat de o retea hidrografica a carei curs este orientat de la S la N, ceea ce arata ca Burnasul are aceeasi inclinare. Caracterul retelei hidrogra­fice este pus in evidenta prin adancirea destul de rapida vailor, versanti largi, iar in cursul inferior stratul acvifer este taiat prin eroziune, aparand o serie de izvoare a caror apa este colectata in mici lacuri, prin bararcea vailor de catre om. In partea estica a Bur­nasului se constata existenta a numeroase crovuri.

Terasele si lunca Dunarii. In aceasta regiune Dunarea are patru terase: terasele superioare, sapate in campul Burnasului, iar cele inferioare in campurile Mostistei si Baraganului.

Terasa inalta cu o altitudine absoluta de 73-75 m, se intilnesle incepand de la V de comuna Prundu, pe o latime de circa 1.5 km. se largeste in dreptul comunei Greaca (.1.5 km), largime pe care o mentine pana la V de Cascioarele, unde dispare. Un accident morfologic important pe aceasta terasa il constituie valea Zboiul, cu o directie V-E, caracterizata printr-un talveg adinc, de multe ori sub stratul acvifer (inainte de a patrunde in lunca Dunarii, imediat la E si S de Cascioarele, valea Zboiului este transformata intr-un lac de dimensiuni apreciabile, format prin bararea naturala, de catre aluviunile Dunarii.

Terasa superioara, cu o altitudine absoluta de 58-60m, se dez­volta din valea Zboiului pana la V de Chirnogi, cu o latime de 7-8 km. Pe suprafata acestei terase exista crovuri de dimensiuni mari.

Terasa inferioara are o altitudine absoluta de 35-38 m si apare de la N de Oltenita cu o latime apreciabila, in aceasta zona, terasa inferioara a Dunarii se racordeaza cu acelasi nivel de terasa a Argesului. Spre E, terasa inferioara se ingusteaza in dreptul comunei Valea Iui Soare si se urmareste spre E pana dincolo de Iezerul Motistei.

Terasa joasa, cu o altitudine absoluta de 18-22 m, se dezvolta de la V de Spantov si in continuare la E de Dorobantu.

Aspectul neted al teraselor inferioara si joasa este mai mult sau ruai putin tulburat de o scrie de viroage si orovuri.

Lunca Dunarii este in general o regiune inundabila, ale carei cote scad de la 20 m (la V) pana la 15 m, la E de confluenta cu valea Mustistei. Latimea acesteia este de 3-8 km. in cuprinsul luncii au luat nastere lacuri intinse; lacul Greaca, Lacul Pietrelor si Lacul Sticleanu.

Terasele si lunca Argesului.Raul Arges prezinta trei nivele de terasa: un nivel superior, cu o altitudine relativa de 15-20 m, un nivel mediu cu o altitudine rela­tiva de 8-12 m si un nivel inferior, a carui altitudine relativa este de 2-5 m.

Nivelul superior reprezinta asa numita "terasa veche" a Arge­sului (E.Liteanu. 1953) si se extinde de la E de Aprozi, avand latimea maxima (10 km) la N de comuna Spantov, iar la V de Coconi se ingusteaza brusc, disparand. Podul intins al acestei terase este deranjat la V de valea Luica, iar inspre E de nenumarate grinduri, orientale V - E.

Nivelul mediu se extinde incepand de la E de Jilava si pana in comuna Gruiu, directie in care latimea acestei terase scade de la 3 - 5 km, la numai cateva sute de metri. In campul Mostistei, nivelul mediu apare imediat la N de Budesti, se continua la V de Luica, si apoi de la Curcani se racordeaza cu terasa inferioara a Dunarii.

Fruntea terasei joase a Argesului se desprinde din cea medie, la NV de Sintesti, sub forma unei benzi late de 1-2 km, constituind limita vestica a comunelor : Cretesti, Vidra, Varasti, disparand la SA de Valea Dragului ; ea se mai inlalneste pe portiuni restranse la E de Heresti, la S de Budesti, ca de la Soldanu spre S sa apara continuu pana la N de Oltenita. Pe malul drept al Argesului, rega­sim nivelele mediu si inferior in dreptul comunei Chirnogi si mai la N.

Lunca Argesului are o dezvoltare mare, cu o latime de 5-6 km. Prezinta cote intre 79 m la V de Darasti-Ilfov, pana la 17 m la confluenta cu Dunarea. Aspectul morfologic al luncii Argesului este deranjat de vechi cursuri.

Terasele si lunca Dambovitei. Raul Dambovita prezinta in aceasta regiune doua nivele de terasa : un nivel superior, cu altitudinea relativa de 8-15 m, dezvoltat pe partea stanga a raului, incepand de la VNV de Fundeni catre SE unde la E de Aprozi se racor­deaza cu "terasa veche' a Argesului. Al doilea nivel, cu o altitudine relativa de 3-7 m, se observa de asemenea pe partea stanga a rau­lui Dambovita, aproximativ intre Militari si Catelu, si pe o supra­fata mai restransa, pe partea dreapta a raului Dambovita, la S de Balaceanca. Delimitarea acestui nivel de terasa fata de camp, mai ales pe teritoriul orasului Bucuresti, este uneori foarte dificila, datorita actiunilor antropogene.

Lunca Dimbovitei are o latime de 1,5-3 km; albia minora este intens meandrata, plasata cand pe o parte, cand pe alta a luncii.

Terasele si lunca Neajlovului. Raul Neajlov, in cursul inferior, are trei terase dezvoltate pe partea stanga, cu urmatoarele altitudini relative: 15-20m (nivelul superior), 8-12m (nivelul mediu) si 2-5m (nivelul inferior)

Lunca Neajlovului are o latime de 1-2 km; spre confluentia, lunca este mlastinoasa si acoperita in cea mai mare parte de Balta Comana.

Terasa si lunca Ialomitei. Raul Ialomita dreneaza teritorii invecinate Bucurestiului numai pe o mica portiune, situata la NE. Malul drept al Ialomitei este abrupt taluzat si lipsit de terase. Pe partea stanga, raul a sapat un singur nivel de terasa, cu altitudinea relativa de 2-7 m. Pe podul acestei terase sant situate in intre­gime sau partial, comunele Ion Roata, Sf. Gheorghe, Balaciu si Mun­teni.

Caracterizare geologica

Teritoriul Bucurestiului, si zonele adiacente cestuia, face parte din marea unitate structu­rala cunoscuta sub numele de Platforma moesica, iar din punct de vedere morfologic, se incadreaza in Campia romana.

Formatiunile care iau parte la alcatuirea geologica a acestei uni­tatii apartin Paleozoicului, Mezozoicului si Neozoicului, depuse peste un fundament cutat constituit, din sisturi verzi.

STRATIGRAFIE

Paleozoic

Unele din forajele executate in aceasta regiune, au permis sa se identifice, in mod sigur, dintre depozitele paleozoice, doar pe cele arbonifere.

Carbonifer inferior (C1)

Depozitele carbonifer-inferioare au fost intalnite in forajul de la Soldanu, din jurul adancimii de 1715m. pe o grosime de circa 940 m. Din punct de vedere litologic, Carboniferul inferior este reprezentat prin calcare brune, dure, bituminoase, cu diaclaze de calcit. Catre partea mijlocie ai seriei carbonifere inferioare s-au intalnit calcare organogene cemisii, iar catre baza calcarele devin din ce in ce mai dolomitizate si bituminoase. Este posibil ca o parte din depozitele din baza mentionate sa reprezinte eventual un termen superior al Devonianului.

Carbonifer mediu (C2)

Mai spre N, in zona Calareti, un foraj a patruns, sub adancimea de 3168 m, intr-o alternanta de argile compacte cenusii inchise cu gresii argiloase si calcaroase avand intercalatii de carbuni. Aceasta succesiune, care are aproximativ 135 m grosime, contine criptograme vasculare caracteristice Namurianului superior.

Mezozoic

Triasic inferior (Ti)

In cadrul acestei regiuni Triasicul prezinta acelasi subdiviziuni ca in tot restul Campiei romane: seria rosie inferioara, seria carbonatata si seria rosie superioara, care se fac remarcate insa prin variatii mari de grosime, care duc, pe alocuri, la disparitia scseriilor rosii.

Seria rosie inferioara atinge 900 m in sectorul Calareti unde este reprezentata prin gresii, nisipuri, argile marnoasc rosii si un nivel terminal de marne. Spre S, grosimea se reduce considerabil fiind de numai (60m la Soldanu, unde se atribuie acestei serii agcile nisipoase si gresii verzui. Spre N, grosimea seriei inferioare se reduce pana la disparitie (Belciugatele).

Triasic mediu (T2)

Seria carbonatata (calcare, calcare dolomitice si dolomite) este numai partial conservata, atingand 270 m grosime in sud (Soldanu) si 100m la nord (Calaretireti).

Un pachet,de 750 m constituit din calcare polimorfe la partea superioara si dolomite masive la partea inferioara, dezvoltat in sectorul Belciugatele, este atribuit Triasicului mediu; nu este exclus ca el sa apartina Paleozoicului.

Triasic superior (T1)

Seria rosie superioara este puternic dezvoltata in sectorul Bucu­resti,unde pe 1000 m grosime se distinge de jos in sus urmatoarea succesiune:(1) gresii rosii-visinii si brecii sau conglomerate cu ele­mente de anhidrit si diabaze amigdaloide (400 m): (2) anhidrite (200 m); (3) nisipuri, conglomerate si argile rosii (200m); (4) marne vargate (200 m). Judecand dupa dezvoltarea puternica a anhidritelor, cel putin ultimii 3 termeni apartin seriei rosii superioare.

Din aceste date rezulta ca sectorul corespunde unei zone puternic subsidente in timpui Triasicului, flancata la S (Soldanu) si la N (Peris) de compartimente ridicate.

Jurasic mediu (J2)

Peste seria rosie superioara, sau peste nivele inferioare acesteia se pozitioneaza direct depozite medio-jurasice, cu grosime redusa, marcand inceputul unui nou ciclu de sedimentare.

In forajul de la Soldanu, sub adincimea de 1200 m, s-a trecut printr-o succesiune de calcare negre bituminoase cu fragmente de Astarte sp. si Rhynchonella sp. avand in culcus siltite si gresii marnoase cenusii. Calcarele impreuna cu siltitels insumeaza o grosime de circa 170 m.

In sectorul studiat si spre E, Jurasicul mediu apare constituit dintr-o serie predominant nisipoasa-grezoasa, cu intercalatii de marno-argile carbunoasc local si mici lentile de carbuni.

Jurasic superior (J1)

Depozitele jurasic-superioare sunt reprezentate exclusiv prin cal­care si dolomite, cu o dezvoltare apreciabila aproape in tot cuprinsul platformei. In zona Popesti-Leordeni, Jurasicul superior are o grosime de 900 m. grosime ce descreste spre E pana la circa 500 m la Calareti.

In calcarele si dolomitele din Bucuresti s-au gasit for­mele: Lacunosela aff. visulica (Oppel) si Entolium cornutum (Quenst). Aceste forme indica atat prezenta Oxfordianului cat si a Kimmeridgianului.

Neocomian (ne)

Neocomianul a fost intalnit de asemenea in foraje, cu o grosime de +300 m, constituit din calcare fin granulare, uneori marnoase, cu romboedri de dolomit diseminati in partea bazala (Belciugatele).

Barremian (br)

Barremianul este reprezentat prin calcare detritice, (calcarenite) de culoare alb-galbuie, cu intercalatii subtiri de marne verzi-negricioase.

La sud de orasul Oltenita, imediat sub aluviunile Dunarii se constata prezenta unor calcare albe cu aspect cretos, in care sunt vizibile numeroase resturi de Hexacoralieri.

Albian (al)

Albianul se afla transgresiv peste depozite mai vechi si este alcatuit din gresii glauconitice, cenusii-verzui, cu diaclaze cu calcit. Uneori intre gresii se constata intercalatii marnoase. La alcatuirea litologica a Albianului din zona dunareana participa mai ales nisipuri verzi, glauconitice cu intercalatii de gresii de asemenea glauconitice.

Nisipurile si gresiile glauconitice contin pe alocuri exemplare de Neohiboliles minimus (L i s t.).

Cretacic superior (K1)

Depozitele cretacic-superioare au o grosime ce variaza intre 50-100 m, fiind reprezentate in general prin marnocalcare si marne, uneori cu intercalatii calcaroasce.

Neozoic

Neozoicul este reprezentat,prin segmente a Miocenului, intreg Pliocenul si Cuaternar.

Tortonian (to)

Tortonianul a fost intanit numai in forajul de la Moara Saraca, sub adancimea de 2130 m, pe o grosime de circa 50 m. Depozitele tortoniene sunt alcatuite din calcare marnoase cenusii-albicioase si gresii slab calcaroase, compacte

Sarmatian (sm)

Sarmatianul se cunoaste numai din foraje, la adancimi mici in partea de S a regiunii si din ce in ce mai mari spre N. In aceasta directie creste si grosimea depozitelor de la cativa metri, pana la 700 m la Moara Saraca. In acest foraj Sarmatianul este alcatuit predominant din marne compacte, cenusii, cu rar intercalatii sub­tiri de nisipuri micacee, sau cu pelicule calcaroase.

Meotian (m)

In forajele executate la N de linia ce trece prin Adunatii-Copaceni, Sohatu, Lupsanu. au fost intalnite depozitele meotiene care au grosimi mici spre S si mai mari sper N.

La Moara Saraca, Meotianul s-a identificat sub adancimea de 1225 m, cu o grosime de circa 150 m, alcatuit din marne, marne nisi­poase, cu intercalatii de nisipuri micacee.

Ponfian (p)

Pontianul se intalneste din zona luncii Dunarii spre N, alcatuit din marne, marne nisipoase cenusii, compacte, cu grosimi de cativa metri la S, pana la peste 180m la Moara Saraca.

Dacian (dc)

Dacianul acopera transgresiv marnele pontiene, avand o grosime mica in zonele sudice, in timp ce spre N atinge valoarea de 600 m la Moara Saraca. Dacianul este alcatuit predominant din nisipuri

fine, micacee, cenusii-galbui, cu rare intercalatii de marne si marne nisipoase.

Levantin (lv)

Depozitele levantine apar la zi pe fruntea sudic a campului Burnas, de la V de Baneasa pana la Pueni si de aici spre E, in f undamentul terasei inalte a Dunarii, pana la V de Cascioarele.

In baza, Levantinul incepe cu un orizont de tufuri calcaroase, cenusii-inchise sau deschise, uneori alterate, continand mulaje de Helix sp., Planorbis sp. si rare mulaje de Cardiacee.Pe sectorul luncii dunarene de la E de intrarea vaii Zboiului in lunca si pana la E de Spantov, forajate de mica adancime nu au intalnit orizontul de tufuri calcaroase care a fost indepartat prin eroziune de Dunare. Tufuriile calcaroase mai apar in zona Manastirea la adincimi sub 15 m. trecind lateral spre N la angile si argile nisipoase.

Peste orizontul tufurilor calcaroase, intre Greaca si Cascioarele, urmeaza nisipuri galbui-verzui, slab argiloase, marne cenusii inchise, uneori vinete, fosilifere.

Inspre N, depozitele levantine apar numai in foraje, la adincinti din ce in ce mai mari, care ating valoarea de 350 m in dreptul orasului Bucuresti; liologic sunt reprezentate printr-o alternanta de argile si argile nisipoase, cenusii-vinete, sau negricioase, cu inter­calatii de nisipuri.

Pleistocen inferior (qp1)1

Peste depozitele levantine urmeaza un orizont de pietrisuri si nisipuri cunoscut sub numele de "strate de Fratesti'. Acest orizont apare la zi pe fruntea sudica, si nordica a campului Burnas si pe vaile mai adanci care fragmenteaza Burnasul. Petrografic, stratele de Fratesti sunt alcatuite in partea superioara din nisipuri marunte si fine, uneori grosiere, micacee, iar catre baza predomina pietrisuri si bolovanisuri constituite din cuartite, mica-sisturi, gresii, calcare, silexuri si tufuri calcaroase. Calcarele, silexu­rile si tufurile se gasesc mai frecvent in partea sudica a Burnasului. In anumite puncte, de exemplu la Greaca si S Radovanu, intre nisipu­rile din partea superioara si pietrisurile din partea inferioara se intercaleaza un strat de nisipuri fine, slab marnoase, cenusii-albicioase. Grosimea stratelor de Fratesti in subsolul campului Burnas variaza intre 15-25 m.

La N de o linie ce trece pe raul Neajlov, raul Arges si in conti­nuare pe la S de Valea Angovei, stratele de Fratesti se intalnesc numai in foraje, la adancimi ,din ce in ce mai mari, in zona orasului Bucuresti gasindu-se sub adincimea de 130-180 m Odata cu afundarea stratelor de Fratesti spre N, creste si grosimea lor ajungand 1a 120-170 m. S-a mai constatat ca de la S de linia Jilava-Progresiu spre N, orizontul unic al stratolor de Fratesti se divide in 3 orizonturi de pietrisuri si nisipuri prin intercalarea a doua strate de argila. Cu acest aspect lilologic, intalnim stratele de Fratesti pana la linia Otopeni-Stefanesti, de unde spre N, granulometria acestor depozite devine din ce in ce mai fina.

Caracteristica pentru stratele de Fratesti este fauna de mamifere fosile reprezentata prin formele de Archidiskodon planifrons Nesti, Archidiskodon meridionalis Nesli, Dicerorhinus etruscus Falc, Corvus perrieri Croiz.

Pleistocenul mediu (qp12)

Pleistocenul mediu este reprezentat printr-o suceosiune de marne, argile si nisipuri, cunoscuta sub numele de "complexul marnos'. Complexul marnos apare la zi pe fruntea sudica si nordica a Burnasului si pe valea Mostistei intre Coconi si NV Valea Agovei , cu o gro­sime de circa 5 m. De la Valea Argovei spre N complexul marnos se afunda sub depozite mai noi, totodata crescand si in grosime; in zona orasului Bucuresti atinge o grosime 100-120 m.

Complexul marnos din campia Buras este acoperita de o manta de depozite loessoide alcatuite din prafuri argiloase nisipoase, galbu, cuu concretiuni calcaroasen a caror grosime variaza intre 15-25 m. Pe baza pozitiei lor stratigrafice, depozitele loessoide apartinand campului Burnas au fost raportate unui interval stratigrafic ce include partea superioars a Pleistocenului mediu Pleistocenului superior.

Pleistocenul superior (qp3)

Pleistocenul superior este reprezentat in baza printr-un orizont de nisipuri marunte si fine, galbui, cu intercalatii de concretiuni grezoase sau calcaroase, cu o grosime de 8-20 m, cunoscut sub numele de "nisipuri de Mostistea'. Nisipurile de Mostistea apar la zi pe malul drept al Argesului si pe malul drept al Dambovitei, la N de Gruiu, pe valea Mostistei pe malul drept al Ialomitei

Nisipurile de Mostistea suporta o serie de depozite dupa cum urmeaza:"depozite intermediare' si "pietrisuri de Colentina' in interfluviul Arges-Dambovita si depozite loessoide in campurile Gavanu-Burdea, Mostistei si Baraganului."Depozitele intermediare' s-u intilnit in zona Bucuresti si sunt alcatuite din argile, argile nisipoase, uneori cu aspect loessoid, groase de 5-10 m.

Peste depozitele intermediare, in anumite zone, direct peste nisipurile de Mostiseoa, se constata in limitele vechiului curs al Argesului, un orizont de pietrisuri si nisipuri., gros de 4-8m, denumit "pietrisuri de Colentina'. Aceste pietrisurisunt constituite din cuartite, micasisturi, gnaise si gresii, aparand la zi in carierele de pe valea Colentinei si pe malul drept al Dambovitei in aval de Podu Pitarului.

Echivalentul pietrisurilor de Colentina in campurile Gavanului, Mostistei si Baraganului, il constituie depozitele loessoide. Acestea sunt alcatuite din prafuri nisipoase, argiloase galbui, cu con-cretiuni calcaroase, cu o grosime circa 15-20 m. In depozitele loessoide apartinand timpurilor mentionate mai inainte se observa existenta umor intercalatii de prafuri argiloase, de culoare caramiziu-roscata, a caror grosime variaza intre 1-5 m. Aceste depozite roscate prezinta deosebiri care variaza de la un punct la altul, in ceea ce priveste numarul, grosimea sa si pozitia lor stratigrafica. Depozitele loessoide au fost considerate din punct de vedere genetic, deluvial-pluviale.

Nivelului mediu al Pleistocenului superior i-au mai fost rapor­tate depozitele loessoide apartinand terasei inalte a Dunarii, groase de 10-20 m, aluviunile grosiere ale terasei superioare a Dunarii si ale terasei vechi a Argesului, cu grosimi de 3-6 m.

Nivcelul inalt al Pleistocenului superior este reprezentat prin depozitele loessoide apartinand campului Vlasiei (5-15 m gro­sime) si pietrisurile aluvionare ale terasei inferioare a Dunarii, Arge-sului si Dambovitei.

Holocenul inferior (qh1)

Holocenul inferior este reprezentat prin depozitele loessoide apar­tinand terasei inferioare a raurilor: Dunarea, Arges, Dambovita si Neajlov precum si prin aluviunile grosiere ale terasei joase a raurilor mentionate.

Depozitele loessoide din structura terasei anterioare sunt alcatuite din prafuri argiloase, slab nisipoase, cenusii-galbui, groase de 10-20 m. Analizele granulometrice efectuate asupra depozitelor loessoide apartinand terasei inferioare, au pus in evidenta faptul ca acestea nu se diferentiaza litologic de patura de dopozite acoperitoare de pe terasa veche a Argesului si camp. Aluviunile grosiere ale terasei joase sunt constituite din pietrisuri si nisipuri cu o grosime ce variaza intre 7-12m . La constitutia petrografica a materialului aluvionar iau parte: cuartite, gnaise, micasisturi, gresii, calcare albe cretacice, si­lexuri, tufuri calcaroase levantine. Pietrisurile contin in numeroase puncte, moluste fosile remaniate din depozitele cretacice si pliocene.

Holocenul superior (qh2)

Depozitele loessoide din alcatuirea terasei joase, aluviunile gro­siere si fine ale luncilor, precum si depozitele de dune care acopera partea nordica a campului Baragan, au fost atribuite Holocenului superior.

Depozitele loessoide care acopera terasa joasa a raurilor din re­giune sunt constituite predominant din prafuri argiloasc cenusii-galbui, cu o grosime de 6-15m. Litologic ele sunt asemanatoare cu aceleasi depozite de pe treptele imediat superioare.

Aluviunile din baza luncilor sunt alcatuite din nisipuri, pietrisuri si bolovanisuri, a caror grosime este de 10-18 m in lunca Dunarii, si de 5-10 m in lunca Argesului si Dambovitei.

Pietrisurile luncii Dunarii contin numeroase moluste fosile remanente din depozitele cretacice si pliocene, precum si numeroase exem­plare de Corbicula fluminalis

Seria atribuita Holocenului superior se incheie cu depozite psamitice, uneori cu intercalatii de maluri la partea supe­rioara a acumularilor de lunca, a caror grosime variaza in lunca Du­narii intre 10 si 13m, iar in lunca Argesului si Dambovitei, intre 5 si 10 m.

In partea de N a campului Baraganului, exista un relief eolian consolidat, constituit din nisipuri marunte in partea nordica a campului si din nisipuri din ce in ce mai fine, pana la prafuri, pe directia NE-SV. Grosimea depozitelor de dune este de 2-8 m. Dat fiind ca materialul constitutiv al dunelor provine din aluviunile fine ale luncii Ialomitei, precum si din nisipurile din baza depozitelor loessoide ale campului, depozitele de dune au fost raportate Holocenului superior.

Tectonica

Cuvertura Platformei moesice explorata prin foraje cuprinde o succesiune de la Carboniferul inferior si pana la Cuaternar, cu cateva discontinuitati si anume: intre Carboniferul mediu si Triasicul inferior, intre Triasic si Jurasicul mediu, cu o lacuna ce cuprinde local intreg Triasicul superior si parte din Triasicul mediu, intre Barremian si Albian.

Incepand din Cretacicul superior, intreaga platforma se ridica si ramane exondata pana la inceputul Tortonianului, dupa care aproape tot teritoriul este acoperit de ape pana la sfarsitul Pliocenului.

Formatiunile miocene si pliocence sant transgresive de la N la S: termeni mai noi ai succesiunii lor acopera succesiv in directie spre S formatiunile mezozoice. In interiorul luncii Dunarii, in anumite zone depozitele pliocene sant indepartate prin eroziune.

In Pleistocenul inferior se instaleaza un regim fluviatil, in care timp se depun stratele de Fratesti. Urmeaza in Pleistocenul mediu un regim lacustru care a generat complexul marnos. La inceputul Pleistocenului superior se constata un regim fluviatil deltaic, care a depus nisipurile de Mostistea. Acestea sunt acoperite de sedimente subaeriene, reprezentate prin depozite loessoide.

Cuvertura prejurasica a platformei se prezinta in ansamblu larg ondulata, cu un sector mai ridicat in S si altul la N. Intre aceste doua sectoare se interpune o depresiune puternic subsidenta in timpul Triascului. Flancul de nord al depresiunii cu inclinare mai puternica decat cel sudic, imbraca aspectul unei flexuri care pare sa fie acciden­tata si de falii directionale.

Suprafata formatiunilor cretacice se afunda treptat de la S spre N. Caderea stratelor este relativ lina si egala, spre N, insa, aceasta cadere se accentuiaza. Schimbarea gradientului de cadere a fundamentului Platformei moesice constituie de fapt, limita nordica intre platforma propriu-zisa si depresiunea precarpatica.

Interpretata initial ca o linie de flexura, aceasta schimbare a gradientului de cadere s-a dovedit ca o zona relativ larga, de falii directionale, cu pasuri variate si de-a lungul carora, in general blocurile sudice sant cazute, iar cele nordice ridicate. Aceste falii afecteaza numai depozitele mezozoice. Tectonica in blocuri se complica si prin denivelari datorate unor fracturi transversale.

Depozitele miocene si pliocene prezinta o inclinare generala de la S la N, directie in care se observa si o ingrosare a acestora. Acelasi lucru se observa si la sedimentele stratelor de Fratesti si complexului marnos, gradul de afundare spre N fiind cu mult mai redus la formatiunile mai vechi.

Luand in considerare succesiunea completa a depozitelor pliocene si cuaternare pana la inceputul Pleistocenului superior, se poate afirma ca intreaga regiune a fost afectata in continuu de miscari negative pe verticala. Din Pleistocenul superior si pana in Holocenul inferior inclusiv, partea sudica a regiunii incepe sa se ridice, timp in care s-au format terasele : inalta, superioara, inferioara si joasa.

In Holocenul superior, intreaga regiune este afectata de o miscare negativa, pusa in evidenta prin aparitia lacurilor la gura vailor aflu­ente Dunarii (Galatui, Moslistea, Zboiu). Fenomenul s-a petrecut ast­fel: in urma miscarii de afundare a rcampiei, raurile care-si au originea in Carpati si-au schimbat nivelul de baza, declansand in amonte o actiune de eroziune; materialul a fost transportat si depus pe paturile raurilor, in zona afundata, inaltandu-le. In ceea ce priveste afluentii din campie ai acestor vai, s-a remarcat ca actiunea de eroziune, trans­port si acumulare, a fost neansemnata in raport cu procesele similare din riurile principale. Din aceasta cauza, ele si-au pastrat aproape neschimbate profilele lor de panta. Datorita barajului de aluviuni creat la gura acestor afluenti, cursul lor a fost transformat in ade­varate limane fluviatile.

2.Studiul geotehnic

Date generale despre amplasament si constructiile proiectate

Terenul studiat in Comuna CIIIAJNA.Jud. ILFOV (tarlaua 57/8. parcela nr. 10. 12. 13. 14 si 16). se vor realiza (din beton armat):

- o HALA DE DEPOZITARE cu parter si doua deschideri de cate 18.0 m si 11 travee x 6.0 m; la cola +4.50 se va realiza un etaj partial;

- o cladire pentru BIROURI cu parter, 3 deschideri totalizand 15.05 m si 5 travee totalizand 37.6m.

Suprafata amplasamentului preconizat este aproximativ plana, fiind utilizata in trecut pentru culturi agricole irigate prin "brazde'(orientate est-vest).

La vest de amplasamentul HALEI, la o distanta de circa 150 m mai exista canale (2.5 m adancime) si chiar extremitati ale unor conducte metalice ingropate (la aprox. 1m adancime), pentru aductiunile de apa.

Intre soseaua asfaltata catre zona unor constructii noi si amplasamentul cladirii de BIROURI preconizate, exista o zona depresionara aproximativ circulara atingand chiar 100 m in diametru, cu denivelari locale maxime estimate a se meandra intre 1-1.3 m adancime fata de restul teritoriului. Aceasta depresiune cu vegetatie (papura) specifica zonelor temporar acoperite cu apa stationara, inconjurata in zonele exterioare de moloz, a fost - probabil - in trecut, fie o groapa de imprumut pentru material argilos. fie un bazin improvizat auxiliar in cadrul gospodaririi apei pentru irigatii.

In planul de situatie sunt aratate amplasamentele halei si birourilor preconizate (vezi Plansa nr. I ).

2. Consideratii generale geomorfologice si geologice

2.1.Din punct de vedere geomorfologic.

Zona studiata este amplasata in partea centrala a Campiei Vlasia, asezata la randul ei in partea centrala a Campiei Romane.

Amplasamentul este intr-o zona de camp plan, in nord-vcstul municipiului Bucuresti, la intrarea pe autostrada Bucuresti-Pitesti, in spatele supermarketului CARREFOUR.

2.2. Din punct de vedere geologic.

Suprafata de teren investigata se afla amplasata in partea centrala a Platformei Moesice.

Sectorul Platformei Moesice situat la nord de Dunare si de o linie care uneste Calarasii cu

Mangalia, constituie un bloc al scoartei terestre ramas rigid de la sfarsitul Precambrianului. El cuprinde un soclu format din sisturi cristaline si o cuvertura foarte groasa de formatiuni sedimentare paleozoice, mezozoice, tertiare si cuaternare.

Depozitele cuaternare (Pleistocen):

Grosimea acestor depozite variaza de la 170m in sud (zona Progresul) la mai mult de 300m in nord (Baneasa). Succesiunea litologica, in cadrul acestor depozite, de jos in sus, este urmatoarea:

-Pietrisurile de Fratesti (92-150m grosime)

-Complexul marnelor lacustre (30-130m);

-Nisipurile de Mostistea (6-30m);

-Complexul argilelor intermediare (0-25m);

-Pietrisurile de Colentina (0-15m);

-Complexul argilelor superioare (0-15m)..

Amplasamentul studiat este in complexul argilelor superioare, numite si 'luturi de Bucuresti'.

Investigarea geotehnica a amplasamentului

Tinand seama de configuratia variabila a suprafetei terenului actual si anume:

-teren (agricol) relativ plan sub hala depozit

-zona depresionara denivelata sub birouri (linia iu plan de separare a acestuia urmarind, aproximaliv, chiar portiunea de taluz neregulat inclinat dintre cele doua arii eu cote diferite), s-a considerat ca fiind prudenta efectuarea a doua foraje geotehnice (F1, F2) de cate 12 m adancime pentru Hala - Depozit si a altor doua foraje mai scurte (F3, F4). numai pana la adancimea de 9.5-10.0 m in zona depresionara, pe amplasamentul viitoarei cladiri pentru birouri.

Pozitiile celor doua constructii noi si ale forajilor F1-F4 sunt figurate pe Planul de situatie (Plansa nr. ).

Celor 4 foraje geotehnice le-au fost atribuite cote pe baza planului de situatie dupa cum urmeaza:

F1: cota+499.4m

F2: cota+499.2m

F3: cota+498.8m

F4: cota+498.4m

Sfratificatia si caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare:

Pe baza rezultatelor determinarilor de laborator geotehnic efectuate pe probe tulburate si netulburalc extrase din foraje, a rezultatelor penetrarilor dinamice standard (SPl ) cercetate direct in foraje s.a., s-au definitivat fisele complexe ale forajelor F1, F2, F3 si F4, din care rezulta urmatoarele:

-la suprafata terenului, pe amplasamentul halei, apare orizontul de pamant vegetal (sol), de 0.5-0.6 m grosime in FI si F2;

-in 13 si F4, de pe amplasamentul depresionar al birourilor, exista un strat prafos-argilos solidificat cu rare radacini vegetale, uscat, de 0,4-0.6 m grosime

-in continuare, in toate forajele si pana la adancimile finale ale forajelor, in mod practic s-au identificat numai formatiuni coezive:

-argile argile prafoase, de regula cafenii, predominand ca atare pana la adancimi variind intre 2.8-3.7 m, in stare de consistenta favorabila: "plastic vartoase' (indicele de consistenta Ic=0.79- 0.98, cu continut de calcar degradat sau concretiuni dure care apar sub adancimi de 1.9-2.7 m (dar local si pana la 8.70 m in F1);

- in partea de jos a forajelor, sunt prezente formatiunile argile prafoase si chiar nisipoase, cafenii galbui, fara continut calcaros, starea de consistenta favorabila "plastic vartoasa', se mentine si in adancime (cu exceptii locale, de exemplu in F2 la adancimea de 12m Ic=0.58 argila nisipoasa, "plastic consistenta', in F4. la adancimea de 10 m. Ic=0.73 : argila prafoasa "plastic consistenta'.

Din punct de vedere al caracteristicilor de compresibilitate si rezistenta la taiere directa, acestea nu difera in mod esential in zona de influenta a viitoarelor fundatii:

Modulul de deformatie endometric

M:2-3 =100-125 daN/cm2: numai in zonaa depresionara (F4.D= 4-6 m), valorile sunt relativ mai reduse: M2-3=83-91daN/cm2, in argile cafenii-cenusii.

Valorile rezistentei la forfecare directa (in stare neconsolidata nedrenata), sunt relativ grupate:

Φun=19-21°

Cun=0.21-0.37daN/cm2

In proiectare, ca valori de calcul, se pot accepta urmatoarele:

-modul de dedeformatie lineara E=M2-3*M0=100*1.5=150 daN/cm2 pentru amplasamentul halei si E=M2-3*M0=80*1.3=100 daN/cm2 pentru amplasamentul Birourilor, din zona depresionara (STAS 3300/2-85)

Coeficientul de pat (Ks) se va putea estima potrivit Normativului NP I 12-04, Capitolul 8, cu una din formulele in care se introduc:

-Modul de deformatie lineara (E=150-100 daN/cm2).

-B-latimea fundatiei, in metrii.

-Coeficientul de deformatie laterala pentru argile: υ=0.40.

-Modul de deformatie edometrica M2-3=100 - 80 daN/cm

- alte caracteristici:

-umiditatea naturala, in medie, pentru zona de influenta a fundatiilor: w=21-22%

-porozitatea n=40- 41 %.

-greutatea volumica naturala γw=19-20 kN/m2

-greutatea volumica in stare uscata γd =16-16.5 kN/m2

Observatie: gradul de saturare a porilor din argila, cu apa este constant mai mare decat Sr=0.8: aceasta situatie poate fi explicata prin faptul ca timp de 2-3 decenii suprafata terenului a fost irigata, pamantul ajungand dupa toate aparentele la un grad de umplere cu apa a porilor aproape complet.

Despre potentialul de "contractilitate" a argilelor cafenii necalcaroase din suprafata amplasamentului:

In perioadele calde si uscate, pe suprafata terenului apar frecvente fisuri verticale, cu deschideri de 1-2 cm (iunie 2007).

Fata de situatia de pe teren, au fost luate in considerare in mod special probele de argila cafenie apropiate de suprafata terenului. Obtinandu-se urmatoarelele caracterizari:

Din tabelul de mai sus rezulta ca in conformitate cu STAS 1243-88, majoritatea indicilor specifici indica faptul ca argila cafenie din suprafata atesta existenta potentialului moderat natural al acesteia de a se "umfla' prin cresterea umiditatii ( evident in grade diferite in functie de "afinitatea' granulelor, prezenta/absenta continutului calcaros, etc).

Fata de aceasta situatie, in finalul prezentului studiu geotehnic, vor fi aratate masurile necesare de respectat in faza de executie si exploatare menite sa impiedice deformarile terenului de fundare si ale fundatiilor in conformitate cu codul de proiectare si executie pentru constructii fundate pe pamanturi cu umflari si contractii mari (PUCM, iridicativ NE 0001-96).

Referitor la "compactibiliatatea' argilei cafenii.

Tinand cont de necesitatea realizarii unor lucrari de terasamente in zona constructiilor noi, o proba tulburata de argila cafenie F2 (dintre adancimile D=1-2 m) a fost supusa in laborator testului de compactare Proctor-normal.

Au rezultat urmatoarele valori optime ale umiditatii de compactare (WOC-%) si ale greutatii volumice maxime uscate γdmax- in kN/m2) respectiv ale densitatii maxime uscate, dupa compactare (ρdmax -in g/cm3):

- WOC=19.5 %

- γdmax=16.4 kN/m3

- ρdmax =1.67 g/cm3.

Apa subterana

Dat fiind caracterul practic integral "coeziv' al ternului de fundare pana la adancimile maxime forate (9.6 -12 m) nu s-a interceptat nici un strat nisipos, permeabil si purtator de apa subterana propriu-zis.

In toate forajele au aparut totusi acumulari de apa subterana pe parcursul operatiunilor de forare, la adancimi de 6.7 m (in Fl), 6.3 m (in F2), 8.1 m (in F3) si 7.5 m (in F4). stabilizandu-se in foraje la adancimi si cote mai ridicate astfel:

F1, la D=5.8 (+ 493.8 m)

F2, la D=5.8 (+ 493.4 m)

F3, la D=7.5 (+ 491.3m)

F4, la D=5.6 (+ 492.8m)

Apa subterana acumulata in foraje, cu debil redus, s-a stabilizat la cote variabile, neinfluentand in nici un caz situatia lucrarilor de fundatii.

Categoria geotehnica si riscul geotehnic

In conformitate cu Normativul privind principiile, exigentele si metodele cerecetarii geotehnice a terenurilor de fundare, indicative NP074/2002, amplasamentul constructiilor noi din zona Chiajna- Ilfov, poate fi caracterizat astfel:

-conditiile de teren (potential contractile).............6 puncte

-apa subterana (fara epuismente)...............1 punct

-clasificarea constructiilor dupa importanta (normala)........3 puncte

-vecinatati (fara riscuri)....................1 punct

-zona seismica......................1 punct

Total: 12 puncte

Fata de punctajul acumulat, amplasamentul CHiajna poate fi caracterizat prin risc geotehnic "moderat", si se incadreaza in categoria geotehnica "2".

Concluzii. Recomandari

HALA proiectata poate funda direct pe talpi continue sau pe blocuri isolate pe stratele de argila cafenie plastic vartoasa, in domeniul de adancimi:

Df=min. 1.5-2.0 m sub nivelul mediu actual al terenului natural sau sub nivelul celui sistematizat

Presiunea conventionala de calcul pasiva de adoptat pentru adancimile de fundare propuse sunt:

pconv = 2.0-2.2 daN/cm2 pentru Df =2.0 m

pconv =1.8-1.9 daN/cm2 pentru Df =1.5 m

In situatia in care in proiectare se va adopta calculul terenului de fundare la starea limita de defomatie. piesiunea plastica ppi corespunzatoare unei extinderi retrase a zonelor plastice din argila inconjuratoare, conform STAS 3300/2-85 si/sau "Normativului pentru proiectarea structurilor de fundare directa', Indicativ Np 112-04, se pot utiliza urmatoarele valori de calcul ale caracteristicilor fizice si ale rezistentei la taiere:

-greutatea volumica naturala. γu=19 kN/m3

-coeziunea aparenta cu=0.22 daN/cm2

-unghiul de frecare interna φu=18°

CLADIRI A BIROURILOR se poate funda direct, de asemenea pe talpi continue sau pe blocuri izolate pe stratul de argila cafenie plastic vartoasa, dar la adancimi mai reduse: D=1.3-1.5m sub suprafata terenului actualmente acoperit de vegetatie.

Presiunile conventionale de calcul este potrivit a fi mai moderate si anume:

pconv = 1.7 daN/cm2 pentru Df =1.5 m

pconv =1.6 daN/cm2 pentru Df =1.9 m

(in ambele cazuri cu referire la incarcarile din gruparea fundamentala).

Este posibil ca in acest caz, data fiind inaltimea relativ mare a fundatiilor care vor rezulta in situatia in care se va mentine o cota mica pentru platforma ambelor constructii invecinate, partea de jos a corpurilor de fundare sa fie realizala din beton de marca superioara.

Cu presiunile recomandate si tinand seama de valorile modulului de deformatie lineara corespunzator zonei depresionare, (E) se considera ca tasarile viitoare nu vor fi semnificative. (Tasarile se vor putea evalua dupa definitivarea dimensiunilor fundatiilor si a presiunilor efective la nivelul de fundare).

Conform buletinului de analiza a apei anexat, apa prezinta agresivitate slab carbonica fata de betoane conform STAS 3349-83. fata de metale apa prezinta agresivitate medie conform I 14-76.

Consideratiuni privind executia si exploatarea constructiilor

Fata de caracterul moderat-contractil al terenului de fundare (argila cafenie), in proiectare se vor avea in vedere urmatoarele consideratului:

-lucrarile de sapaturi si de fundatii trebuie realizate intr-un timp cat mai scurt posibil, evitandu-se programarea acestora in lunile cu temperaturi si/sau ploi excesive.

stratul vegetal de pe amplasamentele ambelor constructii va trebui excavat in prealabil (probabil, pe min. 20-30 cm adancime).

pentru evitarea patrunderii oricarei ape in sapaturi suprafata terenului se va prevedea cu o panta pentru scurgerea in exterior a apelor (preferabil catre vest).

Sapaturile pentru fundatie se vor putea executa pe termen scurt cu pereti plan verticali fara sprijiniri, eventual cu o inclinare minima (ex: m=1:0.1)

- vor trebui evitate orice tulburari ale starii ternului natural de la cota finala de fundare.

- umpluturile din jurul fundatiilor de sub pardoselele interne, trotuare, platforme de acces, parcare, etc. se vor executa obligatoriu numai din argile naturale cafenii, cafenii-galbui, "desensibilizate" prin amestec cu nisip grauntos in proportie de 20 -30%.

-compactarea in strate succesive subtiri (12-15 cm) se va realiza cu compactoare mecanice de capacitate corespunzatoare, alingandu-se o umiditate de compactare a argilei cat mai apropiata de cea optima.

-gradul de compactare se va realiza la un nivel calitativ superior (de 98%). urmarindu-se permanent calitatea lucrarilor de terasamente, printr-un laborator de santier minimal dotat din punct de vedere tehnic.

-inainte de betonarea egalizarilor vor trebui evacuate eventuale zone de argila excesiv inmuiate sau degradate prin inghet:

- natura si starea terenului argilos de la cola finala de fundare vor fi examinate si avizate in comun in forma scrisa de catre proiectant, geotehnician, constuiclor si beneficiar. inaintea betonarii egalizarilor, comform reglementaiilor tehnice in vigoare.

-in faza exploatarii constructiilor trebuie aplicate toate masurile menite a preveni orice infiltrari de ape in terenul de fundare (contractii), in scopul evitarii aparitiei deformatiilor ulterioare, datorita variatiilor de volum ale argilei cauzate de variatiile apreciabile ale starii actuale de umiditate.

- toate apele din precipitatii ca si cele rezultate din procese tehnologice, retelei de alimentare cu apa, canalizare, etc. vor fi corect captate si conduse catre emisarul dinainte stabilit, nepermitandu-se orice exfiltratii ale acestora in terenul de sub fundatii si de sub terasamentele finalizate conform proiectului de specialitate.

- adancimea locala de inghet este de 90 cm. conform STAS 60-54/77.

in conformitate cu Codul de proiectare seismica, Partea I, indicativ P 100-1/2004. amplasamentul CHIAJNA, se caracterizeaza prin acceleratia terenului pentru proiectare ag = 0.24g(IMR=100 ani) si prin perioada de colt Tc=1.6 sec.