Tipuri de vulcani sl eruptii vulcanice

TIPURI DE VULCANI Sl ERUPTII VULCANICE

Vulcanii se pot clasifica in vulcani: stinsi si vulcani activi.

a) Vulcanii stinsi Sunt considerati vulcani stinsi, vulcanii care si-au desfasurat activitatea in trecutul geologic, fara a

se inregistra eruptii in perioada istorica

Existenta lor este indicata de relieful vulcanic si de unele manifestari postvulcanice (emanatii gazoase,izvoare termale). Aici se incadreaza, de exemplu, aparatele vulcanice din lantul Oas - Gutai - Tibles - Caliman - Gurghiu - Harghita din Carpatii Orientali.

b) Vulcanii activi

Acestia erup in prezent, sau au fost in activitate in cursul epocilor istorice, astfel ca prin urmele lor vizibile au pastrat in amintirea locuitorilor sau in diferite atestari documentare dovada desfasurarii lor. Unii vulcani erup dupa perioade de liniste care pot dura secole. Un caz binecunoscut de istorie este cel al lui Vezuviu, care in antichitate era considerat stins, pana la anul 79, cand o eruptie puternica a distrus orasele Pompei si Herculanum. La alti vulcani, ca de exemplu Stromboli (Italia), se remarca o activitate intermitenta, ce se desfasoara la intervale bune de timp.

Clasificarea eruptiilor vulcanice se poate face dupa mai multe criterii:

a)     In functie de modul de aparitie la suprafata a produselor vulcanice, se disting trei tipuri de eruptii vulcanice:

Eruptii centrale

Sunt caracteristice pentru majoritatea vulcanilor, cand eliberarea produselor vulcanice se produce la intersectia unor linii de falie pe un singur cos sau pe un cos principal in jurul caruia pot sa fie grupate cateva cosuri secundare. Acest tip de eruptie se intalneste, spre exemplu, in cazul vulcanilor Etna, Vezuviu.

Eruptiile liniare

Apar cand revarsarea de lava se face de-a lungul unor crapaturi in scoarta terestra (falii sau fracturi) (Islanda, in cazul " Liniei' Laky, cu o lungime de 25 km)

Eruptiile areale sau in suprafata

Se produc printr-o retea de crapaturi adanci in scoarta terestra, raspandite uneori pe o suprafata vasta. intalnim urme de eruptii areale in Parcul Yellowstone (S. U.A.) pe o suprafata de 10000 Km², in Canada, in insulele Hawaii, Islanda etc.

Eruptii submarine

Au o larga raspandire, dar sunt mai putin cunoscute, datorita dificultatii studierii lor. Lava (in functie de adancimea apei si de compozitia chimica a topiturii) poate sa iasa la suprafata, participand in parte sau in exclusivitate la edificarea unor insule. Insulele Hawaii nu reprezinta altceva decat conurile unor vulcani astazi stinsi sau chiar in activitate. De multe ori insa insulele vulcanice au o existenta efemera. Astfel de insule au fost si Insula Soimilor (Oceanul Pacific); Insula Nyo (piatra ponce);

b) Un alt criteriu de clasificare al eruptiilior vulcanice consta in modul lor de desfasurare. Vulcanii prezinta manifestari cu caractere diferite, in functie de aciditatea sau bazicitatea lavelor, precum si de temperatura si gazele continute. Din acest punct de vedere se deosebesc mai multe tipuri de manifestari vulcanice, carora li s-au dat numele dupa regiunile unde sunt caracteristice si unde au fost mai bine studiate si descrise.

Tipul islandic

Se caracterizeaza prin revarsarea lavei bazice in lungul unor crapaturi mai mult sau mai putin alungite. Conurile vulcanice la acest tip sunt joase, alungite, deoarece lava curge deseori sub aspectul unor torenti care se revarsa pe distante de km si zeci de km.

Tipul hawaian

Eruptiile din aceasta categorie au lava bazica foarte fluida, iar revarsarile ei au loc din cratere sau caldere sub forma de curgeri pe zeci de kilometri. In crater apar adevarate

lacuri incandescente, temporare, chiar daca perioada de existenta este uneori indelungata.

Cateodata topitura fierbinte deverseaza peste peretii craterului, curgand pe panta vulcanului ca veritabile cascade; exemplu: vulcanul Mauna Loa.

Tipul strombolian

Trasatura caracteristica a acestui tip este activitatea vulcanica de lunga durata cu o intensitate moderata, accentuata din cand in cand de explozii nu prea puternice. Eruptiile dau curgeri de lava, dar si proiectii de materiale vulcanice in aer, care cad apoi sub forma de bombe si lapilii. Cel mai caracteristic vulcan apartinand acestei grupe este Stromboli din Marea Mediterana, aflat intr-o intermitenta activitate inca din antichitate.

Tipul vulcanian

Acest tip reuneste vulcanii cu lava vascoasa, bogata in siliciu si gaze. De aceea, in drumul ei ascensional, lava se poate consolida pe cosul aparatului vulcanic, blocand expulzarea gazelor. Din cauza vascozitatii, curgerile de lava sunt mai rare, iar atunci cand au loc, ele se produc in cantitati reduse Tipul acesta de eruptie este caracteristic lui Vulcano (de unde a primit si numele)-acesta erupe cu intermitente variabile. Tot de acest tip este considerat si Etna si Vezuviu.

Tipul peleean

Numele acestui tip a fost dat dupa eruptia lui Mt. Pelee din insula Martinica. Lava care este extrem de vascoasa se solidifica aproape instantaneu la iesirea din cos, impiedicand eruptia verticala a gazelor. Presiunea gazelor acumulate produce explozii violente, ele rabufnind lateral, sub forma de nori arzatori.

Tipul Bandai-San

Lava foarte vascoasa, bogata in gaze se intareste rapid formandu-se dopuri care impiedica expulzarea gazelor, favorizand explozii extrem de violente, care arunca in aer atat lava solidificata, cat si o mare parte din conul vulcanic.

Tipul maar

Aparatul vulcanic, caruia ii lipseste conul este format dintr-un cos si un crater circular ce nu se ridica deasupra reliefului inconjurator si care adesea este ocupat de un lac. Exemple tipice de vulcani stinsi se gasesc in Germania, Franta, Mexic, Africa de Sud, Rusia etc. Se cunoaste un singur caz al acestui tip de manifestare vulcanica, in Japonia a avut loc eruptia vulcanului Sirane. Activitatea vulcanului a constat dintr-o singura explozie, care a aruncat in aer dopul cosului vulcanic, lasand un crater in forma de palnie. Explozia nu a fost insotita de revarsari de lava sau de cenusa.