TRANSPORTUL SI DEPUNEREA MATERIALULUI DE DEZAGREGARE, ALTERARE SI EROZIUNE SEDIMENTELOR

TRANSPORTUL SI DEPUNEREA MATERIALULUI DE DEZAGREGARE, ALTERARE SI EROZIUNE SEDIMENTELOR

1. SURSELE SEDIMENTELOR

Complexitatea proceselor si fenomenelor care au loc la interferenta dintre scoarta terestra si geosferele externe creeaza conditiile formarii surselor materialului sedimentar.

Principala sursa a sedimentelor este roca preexistenta supusa proceselor de alterare si dezagregare din care rezulta particule de diferite dimensiuni, in general de forma neregulata, cu aspect colturos, angular si subangular. Acestea poarta numele generic de claste.

Alte surse de material sedimentar o constituie activitatea biotica si vulcanica. Organismele vegetale si animale constituie surse de material sedimentar prin a carei depunere rezulta diferite tipuri de roci.

Materialul vegetal transportat sau nu si depus in anumite conditii de mediu, au format zacamintele de carbuni.

Radacinile plantelor si activitatea microorganismelor si organismelor din partea superficiala a suprafetei terestre determina formarea paturii de sol in etape succesive, cand ariile respective deveneau medii continentale.

Fauna bogata din domeniul marin, indeosebi in zona platformei continentale, a determinat aparitia unor bioacumulate formate din scheletele organismelor dupa moartea lor, care sunt de natura carbonatica, silicioasa, etc. aceste provin din scheletele coralilor, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, foraminiferelor, rotolide, orbitalide, numuliti, briozoare si alge.

Acumularea substantelor organice in mediul marin, care sunt de natura proteinelor, lipidelor, acizi nucleici, in anumite conditii termodinamice sunt transformate in kerogen si apoi in hidrocarburi.

Kerogen - produs de transformare a materiei humice, fiind compus din laturi lungi de hidrocarburi cu greutate moleculara mare. Se cunoaste kerogen carbunos provenit din substanta vegetala bogata in lignina si kerogen necarbunos derivat din alge si cu caracter alifatic.

O alta sursa de material sedimentar o constituie eruptiile vulcanice, care arunca in atmosfera sau in mediul marin (eruptii submarine) cantitati imense de pulberi sau granule de diverse dimensiuni denumite materiale piroclastice.

Un aport mic, in raport cu masa totala a sedimentelor, provine din spatiul extraterestru prin fragmentarea meteoritilor si prin aportul de praf cosmic, in general. S-a estimat dupa mai multi ani de observatie ca rata aportului de material cosmic este de cca. 140.000 tone anual.

2. TRANSPORTUL EOLIAN

Transportul eolian depinde de forta vantului, de marimea si densitatea particulelor. Daca in prezent forta vantului este impresionant de mare, in cazul marilor furtuni de tipul uraganelor sau tornadelor, in trecutul geologic aceasta a fost si mai mare daca examinam sedimentele acumulate in anumite perioade geologice.

Functie de marimea si greutatea particulelor, transportul eolian se face prin rostogolire, saltatie si suspensie.

La distante mari sunt transportate particulele fine de sub dimensiunea de 0.063 mm, care sunt luate in suspensie. Particulele de pana la 1 mm diametru echivalent sunt transportate prin saltatie si rostogolire, au grad de rotunjire mai mare, specifice depozitelor eoliene.

Transportul predominant al particulelor fine se explica prin densitatea aerului, oricat de mare ar fi forta vantului.. aceasta explica si cantitatea mai mica a sedimentelor eoliene in raport cu cele depuse in mediul acvatic.

3. FORME DE ACUMULARE FLUVIATILA

Cursul unei artere hidrografice indiferent de marime ofera conditii diferite procesului de sedimentare, acesta depinzand de forta hidraulica a apei si de dimensiunile si greutatea specifica a particulelor. Depunerea are loc atunci cand forta gravitationala, care actioneaza asupra particulelor luate in suspensie, devine mai mare decat forta hidrostatica. Aceasta relatie se indeplineste atunci cand se reduce gradientul de curgere al apei.

In profilul longitudinal al unui rau aceasta conditie este indeplinita in cursul mijlociu si inferior al raului. Astfel, in bazinul superior al unui rau, acolo unde gradientii de curgere sunt mari domina fortele de eroziune si de transport, in bazinul median are loc o combinare a fortelor de eroziune, de transport si de sedimentare, in timp ce in cursul inferior domina procesele de sedimentare.

Pentru cursul unui sistem fluviatil se poate separa: sedimentarea torentiala, sedimentarea piemontana si sedimentarea de campie.

Sedimentarea torentiala are loc in partea terminala a unui torent inainte de varsarea in cursul principal al raului, rezultand o formatiune de acumulare denumit con de dejectie.