ALIMENTAREA CU APA A POPULATIEI

Alimentarea cu apa a populatiei

1 Generalitati

Alimentarea cu apa potabila a populatiei, cuprinde alimentarea cu apa potabila si preluarea apelor uzate municipale, rezultate atat din consumul casnic cat si din cel industrial. In Romania, alimentarea cu apa a populatiei se face prin intermediul Serviciile publice de alimentare cu apa si canalizare. Acestea joaca un rol capital pentru imbunatatirea calitatii vietii tuturor cetatenilor si pentru lupta impotriva excluderii sociale si izolarii.

Furnizarea de servicii publice de alimentare cu apa si canalizare intr-o maniera performanta si nediscriminatorie constituie, la randul sau,  o conditie pentru o mai buna integrare economica in Uniunea Europeana. In plus, aceste servicii alcatuiesc un stalp al cetateniei europene, deoarece se numara printre drepturile cetatenilor europeni si ofera o posibilitate de dialog cu autoritatile publice, in cadrul unei bune administrari.

Serviciile publice de alimentare cu apa si canalizare se afla in centrul dezbaterii politice, in special din perspectiva rolului pe care il joaca autoritatile publice intr-o economie de piata si anume, pe de o parte, acela de a veghea la buna functionare a pietei si pe de alta parte, de a garanta interesul general, in special satisfacerea nevoilor primordiale ale cetatenilor si conservarea bunurilor publice atunci cand piata nu reuseste sa o faca.

Strategia Uniunii Europene plaseaza serviciile publice de alimentare cu apa si canalizare in sfera activitatilor de interes economic general, asa cum sunt ele definite in Carta Verde a Uniunii Europene si incearca sa alinieze aceste servicii din Romania la conceptul european, avand la baza urmatoarele obiective fundamentale:

Descentralizarea serviciilor publice si cresterea responsabilitatii autoritatilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populatiei;

Extinderea sistemelor centralizate pentru serviciile de baza (alimentare cu apa, canalizare, salubrizare) si cresterea gradului de acces a populatiei la aceste servicii;

Restructurarea mecanismelor de protectie sociala a segmentelor defavorizate ale populatiei si reconsiderarea raportului pret/calitate;

Promovarea principiilor economiei de piata si reducerea gradului de monopol;

Atragerea capitalului privat in finantarea investitiilor din domeniul infrastructurii locale;

Institutionalizarea creditului local si extinderea contributiei acestuia la finantarea serviciilor comunale;

Promovarea masurilor de dezvoltare durabila;

Promovarea parteneriatului social si pregatirea continua a resurselor umane.

2 Conceptul european de alimentare cu apa

Cartea Alba asupra guvernarii Europei, lansata in cadrul reuniunii Parlamentului European din 15 februarie 2000, a introdus noul concept de parteneriat democratic intre diferitele nivele de guvernare in Europa si trateaza problematica serviciilor publice de interes economic general, inclusiv cele de alimentare cu apa si canalizare, considerandu-le de o importanta deosebita pentru mentinerea coeziunii sociale, ridicarea calitatii vietii pe continentul european si asigurarea dezvoltarii durabile.

Principalele probleme care se ridica astazi in Uniunea Europeana cu privire la viitorul serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare sunt:

intarirea coeziunii sociale;

globalizarea si deschiderea pietei pentru libera concurenta;

extinderea parteneriatului public-privat;

dezvoltarea durabila.

Serviciile publice de alimentare cu apa si canalizare trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

universalitate;

egalitatea tratamentului;

continuitate;

siguranta persoanelor si a serviciului;

adaptabilitate si gestiune pe termen lung;

transparenta ;

suportabilitate.

Strategia de fata defineste principalele obiective de dezvoltare a serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare in conformitate cu prevederile directivelor europene pentru:

apa potabila  Directiva 98/83/EEC ;

apa uzata urbana  Directiva 91/271/EEC ;

apa de suprafata pentru apa potabila Directiva 75/440/EEC ;

poluanti periculosi in apa subterana Directiva 80/68/CEE ;

poluanti periculosi in apa de suprafata Directiva 76/464/CEE .

Directiva Cadru 2000/60/EC a Parlamentului si Consiliului European stabileste cadrul de actiune in domeniul politicii apei si recunoaste bazinul hidrografic ca unitate naturala si fundamentala pentru formarea, utilizarea si protectia apelor.

Directiva Cadru aduce o serie de elemente revolutionare ca:

gospodarirea apelor la nivel de bazin hidrografic;

caracterizarea starii apelor in cinci categorii de calitate;

definirea starii de referinta pentru apele de suprafata;

definirea "starii bune" a apelor;

definirea categoriei de ape puternic modificat antropic, pentru care obiectivul este obtinerea potentialului ecologic bun;

clarificarea conceptului de reabilitare a raurilor.

Implementarea Directivei Cadru 2000/60/EC presupune elaborarea Planului de Management al Apelor pe Bazine Hidrografice, prin stransa colaborare a tarilor din Uniunea Europeana si a celor aflate in procesul de aderare.

Planul de Management al Apelor pe Bazine Hidrografice reprezinta instrumentul de planificare in domeniul apelor, care stabileste obiective tinta pe o durata de 6 ani si propune masuri pentru asigurarea surselor de apa si pentru atingerea "starii bune" a apelor in vederea utilizarii durabile.

In concluzie, evolutia actuala a serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare poate fi caracterizata astfel :

Sectorul trece printr-o perioada de schimbari majore in intreaga Europa;

Deschiderea pietei serviciilor si globalizarea sunt doua provocari de mare actualitate, la care fiecare tara membra sau in curs de aderare, trebuie sa dea un raspuns;

Se constientizeaza tot mai mult dimensiunea sociala a serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare si impactul pe care acestea il au asupra coeziunii sociale;

In tarile unde a fost deschisa piata si s-a trecut la privatizarea serviciilor publice de alimentare cu apa si canalizare a fost necesara infiintarea unor autoritati de reglementare;

Serviciile publice de alimentare cu apa si canalizare trebuiesc organizate regional.

3 Resurse de apa utilizate in Romania pentru potabilizare

Teritoriul Romaniei dispune de toate tipurile de resurse de apa dulce (rauri, lacuri si ape subterane). Cea mai mare resursa de apa dulce provine din Dunare si din raurile interioare. Lacurile naturale, desi numeroase (3450) au o contributie nesemnificativa la volumul resurselor de apa ale Romaniei.

Apele interioare de suprafata sunt cele mai accesibile resurse, mai bine repartizate pe teritoriu si cu o pondere mare in privinta valorificarii economice.

Cel mai important parametru ce caracterizeaza resursele de apa din rauri il constituie stocul mediu multianual, exprimat fie sub forma de volum scurs, fie sub forma de debit. Romania este impartita in 11 bazine hidrografice:

Din punct de vedere absolut cel mai mare aport de apa il are bazinul Siret (224 m³/s, 7083 mil.m³) reprezentand 17% din volumul total al resurselor de apa ale tarii. Urmeaza Muresul (186 m³/s, 5870 mil.m³) cu 14% si Oltul (174 m³/s, 5490 mil.m³) cu 13%, cele trei bazine furnizand, impreuna, aproape jumatate din volumul resurselor de apa ale tarii. Exista insa si bazine care desi au suprafete aproape identice, din cauza conditiilor diferite de altitudine, relief si clima prezinta resurse total diferite.

Se poate deci remarca faptul ca:

resursele de apa ale Romaniei sunt neuniform distribuite in spatiu. Cele mai bogate in resurse de apa sunt bazinele cu suprafete relativ mici dar cu altitudini mari: Nera - Cerna si Tisa superioara, urmate de Jiu, Somes si Olt. Cele mai sarace in resurse de apa sunt bazinele Dunarii si Litoralului;

resursele de apa ale raurilor Romaniei sunt neuniform distribuite in timp, avand mari variatii sezoniere. La nivel de tara, in sezonul de primavara se produce 39,7% din totalul scurgerii anuale, in timp ce in sezonul de toamna, cel mai secetos sezon din Romania, scurgerea nu reprezinta decat 14,2% din cea anuala, comparativ cu sezonul de vara cand scurgerea atinge 26,7% din cea anuala si chiar cu cel de iarna cand se scurge 19,4% din stocul mediu multianual.

Totalul resurselor hidrologice de apa al apelor de suprafata interioare in conditii climatice normale insumeaza 42,089 km³/an iar cele provenite din Dunare 170 km³/an (la intrarea in tara).

Apele subterane Cele mai insemnate (cantitativ) ape descendente constituite in resurse permanente, sunt cele freatice, situate in primul orizont acvifer. In functie de unitatile tectonice structurale, denumite regiuni, acestea se caracterizeaza in functie de conditiile morfo-structurale.

Apele freatice sunt cantonate la adancimi de 10 - 30 m, capabile sa debiteze 1 - 10 l/s km² si constituie principala sursa de apa in zonele rurale unde nu exista sisteme centralizate de alimentare cu apa. Din punct de vedere calitativ acestea nu indeplinesc conditiile de potabilitate datorita depasirii indicatorilor specifici fizico-chimici si microbiologici.

Apele subterane de adancime sunt situate sub nivelul zonei schimbului activ si sunt influentate de apele superficiale si in acelas timp ele depind in mai mica masura de conditiile climatice.

In Campia Romana, cele doua depozite de Candesti, dinspre Carpati si de Fratesti, in partea sudica, sunt cele mai bogate resurse subterane de adancime. Stratele de Fratesti ocupa circa 24.000 km², de la vest de Jiu si pana in Baragan, adancimea ajungand la 300 m. Stratele de Candesti sunt si ele deosebit de dezvoltate, iar adancimea variaza intre 50 m si 200 m, putand debita 1 - 10 l/s.

In Podisul Moldovei, Campia de Vest si Podisul Transilvaniei, resursele de apa se gasesc la adancimi de 300 - 500 m, unele strate de adancime fiind mineralizate sub influenta depozitelor de sare sau gaz metan, de fier sau mangan.

In concluzie, potentialul teoretic al resurselor de apa ale Romaniei totalizeaza 140,49 km³/an, din care Dunarea contribuie cu 87,8 km³/an, raurile interioare cu 42,089 km³/an, iar apele subterane cu 10,8 km³/an. Raportat la numarul locuitorilor, potentialul resurselor de apa ale Romaniei reprezinta 6450 m³/an/loc, cifra mult superioara mediei europene care este de 4000 m³/an/loc. Romania ocupa din acest punct de vedere locul al noualea printre tarile europene.

Asupra potentialului resurselor de apa ale Romaniei trebuie facute o serie de consideratii care rezulta din specificul pozitiei geografice, reliefului, geologiei, climei, solului si vegetatiei si anume:

fluviul Dunarea care constituie peste 62 % din potentialul resurselor de apa este situat pe cea mai mare parte a cursului sau la periferia teritoriului Romaniei, motiv pentru care s-ar putea utiliza economic numai circa 20 - 30 km³/an;

reteaua hidrografica interioara (cea mai accesibila folosintelor) este neuniform distribuita pe teritoriul tarii;

debitele raurilor interioare sunt variabile nu numai de la o zona la alta, de la un anotimp la altul, ci si de la un an la altul, motiv pentru care in regim natural potentialul utilizabil se cifreaza la doar 5 km³/an, sporit insa cu 8,01 km³/an (volum util) prin cele 1232 lacuri de acumulare realizate;

potentialul apelor subterane, utilizabile din punct de vedere tehnico-economic, este 5,5 km³/an;

in Romania se intalnesc si ani deosebit de ploiosi, cand debitele raurilor cresc foarte mult, producand inundatii, adeseori catastrofale, cu pierderi de vieti omenesti si mari pagube materiale;

periodic, pe o buna parte a teritoriului Romaniei, se manifesta fenomenul de seceta care conduce la scaderea dramatica a resurselor de apa, uneori pana la circa 30% din cele ale unui an normal.

Tinand cont de aceste consideratii, rezulta ca potentialul resurselor de apa utilizabile este evaluat la 41 - 51 km³/an, ceea ce inseamna 1800 ÷ 2250 m³/an/loc. In aceste conditii unii specialisti considera ca Romania este o tara saraca in resurse de apa.

Desi apa este o resursa naturala regenerabila, este totusi limitata in ceea ce priveste volumul anual disponibil, manifestand chiar tendinte de scadere in unele bazine hidrografice sau imposibilitatea utilizarii in caz de poluare accentuata. Limitari ale utilizarii resurselor noastre de apa apar si din alte cauze, printre care amintim:

transportul resurselor de apa la distanta prezinta multe dificultati sub aspect tehnico - economic, fapt ce face ca ele sa fie privite ca o resursa regionala, neputandu-se realiza un sistem national interconectat al acestora;

resursele de apa disponibile pe teritoriul Romaniei sunt puternic influentate, atat cantitativ cat si calitativ, de activitatile umane: pe de o parte prin prelevari apropiate de limita resurselor socio - economice (bazinul hidrografic Arges), iar pe de alta parte, printr-o poluare pronuntata (raurile Tur, Lapus, Cavnic, Aries, Tarnava, Cibin, Dambovita, Vaslui, Jijia, Bahlui etc.).

4 Alimentarea cu apa a localitatilor din Romania

La recensamantul din 18 martie 2002, populatia Romaniei a fost de 21.680.974 locuitori, din care : 11.435.080 locuitori in mediul urban (52,7%) si 10.245.894 locuitori in mediul rural (47,3%).

Administrativ, Romania are 42 judete, 268 municipii si orase si 2686 comune (circa 15.700 localitati rurale).

In prezent dispun de sisteme centralizate de distributie a apei potabile 915 de localitati, din care:

268 municipii si orase (100%);

2647 localitati rurale, reprezentand circa17% din numarul total al acestora.

Retelele de distributie a apei potabile au o lungime totala de 40.267 km, asigurand o echipare in mediul urban de 71 % din lungimea totala a strazilor.

Capacitatea actuala a sistemelor centralizate de alimentare cu apa pentru centrele populate este de 120 mc/s, din care 48 mc/s ii furnizeaza sursele subterane, iar 72 mc/s sursele de suprafata, inclusiv Dunarea.

Cantitatea anuala de apa potabila distribuita consumatorilor insumeaza circa 1.350 milioane mc, din care pentru uz casnic 811 milioane mc.

In ultimii 10 ani se constata o scadere a cantitatii totale de apa distribuita in retea datorata in principal contorizarii si a reducerii activitatilor industriale.

Repartizarea neuniforma a resurselor de apa pe teritoriul tarii, gradul insuficient de regularizare a debitelor pe cursurile de apa, poluarea semnificativa a unor rauri interioare, face ca zone importante ale tarii sa nu dispuna de surse suficiente de alimentare cu apa in tot cursul anului, mai ales in perioadele de seceta sau in iernile cu temperaturi scazute, cand zile intregi alimentarea cu apa este intrerupta sau debitele se reduc drastic.

In prezent, dispun de retele de canalizare publica un numar de 644 localitati, din care:

266 de municipii si orase;

378 de localitati rurale.

Reteaua de canalizare are o lungime totala de 16.812 km, din care, in mediul urban 15.736 km. Lungimea strazilor echipate cu retele de canalizare in mediul urban este de 51,8% din lungimea totala a strazilor.

In comparatie cu strazile echipate cu conducte de alimentare cu apa, numai 73% din acestea sunt echipate si cu retele de canalizare.

In cele 206 statii de epurare a apelor uzate municipale existente in Romania se epureaza numai 77 % din debitul total evacuat prin retelele publice de canalizare; 47 de localitati urbane (printre care: Bucuresti, Craiova, Drobeta-Turnu-Severin, Braila, Galati, Tulcea), deverseaza apele uzate in emisari fara o epurare prealabila.

Din totalul de circa 21,7 mil. locuitori, in Romania beneficiaza de apa potabila din reteaua publica 14,7 mil. persoane (68%), din care 11,3 mil. in mediul urban (ceea ce reprezinta 77% din populatia alimentata cu apa si 98% din populatia urbana), si 3,4 mil. in mediul rural (ceea ce prezinta 23% din poputia alimentata cu apa si 33% din
populatia rurala ).

Intr-un interval de 25 de ani s-a realizat o crestere a numarului de utilizatori racordati la retele de apa curenta de la 29% din populatia tarii la 68% (fig. 2), in conditiile in care, in acelasi interval de timp, s-au produs mutati majore si in raportul dintre populatia urbana si cea rurala.

Nivelul de echipare cu sisteme centralizate de alimentare cu apa potabila a populatiei este net defavorabil mediului rural.

Populatia care beneficiaza de serviciul de canalizare este de circa 11,45 mil.

Ca si in cazul alimentarii cu apa potabila, populatia care beneficiaza de serviciul de canalizare publica este mult mai mare in mediul urban decat in cel rural : 10,3 mil. locuitori (ceea insemna 90% din populatia care beneficiaza de acest serviciu si 90% din populatia urbana), respectiv 1,15 mil. (ceea ce insemna 10% din populatia care beneficiaza de acest serviciu si 10% din populatia rurala).

Comparativ cu situatia anului 1976, evolutia acestui indicator este prezentata in fig. 3.

Coreland cele doua echipari hidroedilitare se poate grupa populatia tarii in trei mari categorii:

populatia care beneficiaza de ambele servicii - 52%;

populatia care beneficiaza numai de alimentare cu apa, dar nu si de canalizare - 16%;

populatia care nu beneficiaza nici de alimentare cu apa si nici de canalizare - 32%;

Impartirea populatiei tarii in functie de modul de acces la cele doua servicii este prezentata in figura 4.

Figura  4 Accesibilitatea la serviciile publice

Conform recensamantului din anul 2002, la nivel national, gradul de dotare al locuintelor cu instalatii de alimentare cu apa este de 53,2% (in mediul urban 87,6%, iar in mediul rural de 15,1%).