Ecosistemul lac

Ecosistemul lac

Mediul acvatic este fundamental deosebit de mediul terestru:

apa este mult mai densa ca aerul

substantele minerale in stare dizolvata tind sa acumuleze pe fundul bazinelor acvatice

lumina nu patrunde mai jos de 90-100 m

apele de densitati diferite nu se amesteca, ceea ce determina adevarate bariere in calea raspandirii organismelor

Lacurile sunt acumulari naturale de apa, situate in depresiuni, uneori cu scurgeri asigurate prin emisiuni. Ele ocupa 1.8% din suprafata uscatului. Sunt cel mai puternic afectate de activitatile antropice, deoarece dispun de un volum mic de apa (in comparative cu marile si oceanele) si de o deplasare a apelor foarte slaba (comparativ cu apele curgatoare). Sunt sisteme ecologice clavasi inchise, adica dispun de autoepurare extreme de mica. Cantitatea de apa dintr-un lac depinde de regimul precipitatiilor, dar si de alimentarea din parcuri si din stratul freatic. Lacurile glaciare din carpati ating niveluri maxime ale apei in mai-iunie, atunci cand se topeste zapada, iar cele de campie, in martie-aprilie, in sezonul polios, lacurile cu un regim termic characteristic, determinat de diferentele de densitate. Acest regim are doua faze:

stratificarea de vara si de iarna

uniformizarea de primavera si de toamna

Vara, apa de supafata este calda sin u se amesteca cu apa de fund, mai rece. Cele doua paturi de apa poarta numele de epilimniom ( patura de suprafata ) si hipolimnion ( patura de adancime ). Ele sunt separate de un strat subtire, numit metalimnion, care marcheaza o ruptura intre apa calda si apa rece. Aceasta ruptura se mai numeste termoclima. Iarna apa este din nou stratificata, dar de data asta invers: in epilimnion este apa rece si in hipolimnion este apa calda. Stratul mai cald de la fund permite supravietuirea mai multor organisme, mai ales ca la suprafata, de multe ori, se produce gheata.

Primavera si toamna apele de suprafata se incalzesc ori se racesc si aici intervine o proprietate fizica a apei, foarte importanta. Apa are densitatea maxima la temperatura de 4sC.

Prin racie sau incalzire, in momentul atingerii temperaturii de 4sC, apa densa coboara spre fundul lacului, inlocuind-o pe cea ramasa acolo din sezonul precedent. In acest fel se produc circulatiile de primavera si de toamna, apele se amesteca si se uniformizeaza .

O alta caracteristica importanta a biotopului lacustru, care influenteaza existenta organismelor, este cantitatea de saruri dizolvate, salinitatea (s). Dupa aceasta cantitate, lacurile, dar si ecosistemele acvatice in general se clasifica astfel:

lacuri cu apa dulce, s >0.5%

lacuri salmastre sau mixohaline, s intre 0.5 si 30%

lacurile sarate sau euhaline, s intre 30 si 40%

lacruri suprasarate sau hiperhaline, s >40%

Datorita depunerii particulelor minerale si organice pe pundul lacului se diferentiaza doua zone:

palagialul sau masa apei, in care se dezvolta pelagosul, totalitatea organismelor care plutesc sau innata

bentalul sau fundul lacului, in care se dezvolta bentosul, totalitatea organismelor care traiesc pe sedimente sau in sedimente

Calitatea vietii in lacuri depinde si de cantitatea de oxygen dizolvat, de cantitatea de bioxid de catbon, de pH a ca si de compozitia malurilor de fund.