- Analiza bazinului hidrografic al Crisurilor

UNIVERSITATEA"DUNAREA DE JOS"- GALATI

FACULTATEA DE INGINERIE- BRAILA

Analiza bazinului hidrografic al Crisurilor

 

Descrierea formei bazinului hidrografic al Crisurilor

Mersul cumpenei de apa

Cumpana de apa a Crisurilor este delimitate la est de Muntii Apuseni, iar la vest de Dealurile Crisurilor si de Campia de Vest.

Sistemul Crisurilor se organizeaza pe versanti cu expozitie vestica directa.

Configuratia in plan a retelei hidrografice a Crisurilor este dentritica de forma unii arbore. Configuratia in plan a albiei raului este despletita sau semnificata. Conturul cumpenei tinde spre o forma apropiata de dreptunghi.

Tipuri de roci

Rocile sedimentare din care sunt alcatuite unitatile montane reprezinta grupa de roci formata din conglomerate, gresii si argile si o alta grupa reprezentata de calcare si dolomite, care dau relieful carstic.

Dealurile Lugasului si Dealurile Beznei au pe interfluvii pietrisuri si depozite de argile piemontane ce confirma prezenta unui piedmont de acumulare.

Dealurile Faraului din culoarul Crisului Negru sunt sculptate in calcare mezozoice, ca si Dealurile Vascaului, Dealurile Tarcatei si Dealurile Dumbravitei. Structura tectonica a golfului depresionar al Crisului Alb a imprimat arhitectura majora a reliefului. Dealurile Cigherului au pe o parte din suprafata lor fragmentara maguri eruptive ce strapung masa de sediment.

Campia inalta este alcatuita dintr-o asociatie de dune de nisip. Campia joasa este alcatuita din aluviuni vechi si din depozite leossoide. Campia Crisurilor are in alcatuirea petrografica formatiuni cristaline si permo-mezozoice. Depozitele cuaternare acopera intreaga suprafata si sunt reprezentati prin argile, nisipuri argiloase, nisip fin, nisipuri grosiere, pietrisuri si bolovanisuri proluviale, precum si prin depozite deluvial-proluviale de tipul argile roscate sau depoyite loessoide.

Vegetatia

In functie de clima si vegetatie, apre o etajare pe verticala solurilor. Solul montan brun este raspandit in zona inalta

sub paduri de molid. Solurile montane brune de padure sunt in zonele cu paduri pure de gorun, la altitudinea de 150- 170 m. Solurile silvostepei apar pe suprafete mai inalte din Campia Joasa a Crisurilor.In Campia Inalta, pe terenurile cu panza freatica la mai mult de 2 m, se dezvolta vegetatia xerofila si xeromexofila. In Campia Joasa pe lunci apre vegetatia mezohigrofilape soluri aluvial-umede si pe lacovistiile din depresiuni.

Unitatile de relief

Muntii Bihorului au altitudini cuprinse intre 1200 si 1800 m, culminand in varful Cucurbata Mare la 1849 m.

Muntii Codru- Monea sunt alcatuiti din doua masive; in desfasurarea sa, Masivul Codru depaseste rar altitudinea de 1000 m ( Plesu- 1112 m),iar Masivul Monea 900m. Muntii Padurea Craiului, situati intre Depresiunea Vadului si a Tarii Beiusului, au altitudinea cuprinsa intre 600 - 800 m. Reteaua hidrografica subterana a dus la formarea unor pesteri: Pestera Vadului si Pestera Vantului din valea Crisului Repede si Pestera Meziad din valea Meziadului.

Muntele Ses este situat intre valea Crisului Repede si bazinul Barcanului, avnd o inclinare lina de la 900 m, in S-E, pana la 500 m in N-V.Culoarul Oradea - Borod este modelat in formatiunile neogene din grabenul cuprins intre Muntii Plopesului si Muntii Padurea Crailui. Relieful este format din doua trepte: dealurile pe de marginea muntilor si Depresiunea Oradea - Borod. Dealurile Lugasului sunt desprinse din coasta Muntilor Plopis sub forma unor culmi scurte, usor inclinate catre valea Crisului Repede si au altitudini de 400 - 500m.

Dealurile Beznei (Podisul Beznei), cu un relief format din culmi netede si monotone situate la altitudini de 400 m, au aspect de podis. Vaile care fragmenteaza regiunea sunt largi, cu povarnisuri accentuate. Dealurile Dobricionestilor se desfasoara sub Muntii Padurea Craiului, de la Defileul Crisului. Dealurile Padurii Craiului se desfasoara din bazinul Varciorogului pana in valea Meziadului. Culmile au aspect de dealuri piemontane si au altitudini de 250- 350 m, in Dealurile Tasadului. Alaturi de aceasta subunitate se mai remarca dealurile: Copacelului, Caprioarei, Carandului Dragestilor, Crisoarei, Dobrestilor, Valanilor, Sabatrucului.

Culoarul Crisului Negru este modelat, in umplutura neogena a grabenului cuprins intre Muntii Padurea Craiului, Muntii Bihorului si Muntii Codru- Moma. Treapta inalta a culoarului este reprezentata de Dealurile Bihorului, Dealurile Vascaului, Dealurile Tarcatei, Dealurile Dumbravitei, Dealurile Faraului si Dealurile Dragotenilor. Dealurile au altitudini de 250- 350 m, vaile sunt largi, cu luncile extinse, iar pe versanti apar pana la 6 nivele de terase desfasurate in evantai si dispuse asimetric.

Depresiunea intracolinara Beius este rezultatul actiunii Crisului Negru si numerosilor sai afluenti care au creat un sistem ramificat de vai cu terase si lunci.

Depresiunea intracolinara Holat are aspectul unui golf de campie patruns si ramificat intre dealuri, in care au fost separate o lunga larga si sase nivele de terasa.

Golful depresionar al Crisului Alb cuprinde intreaga arie depresionara de subsidenta mio-pliocena din Muntii Zarandului si Muntii Codru-Moma. Zona se caracterizeaza prin existenta unui relief etajat intre 110- 400 m, in care suprafetele ocupate de dealuri si campie sunt de 65% respectiv 35%.

Dealurile Codrului se infatiseaza ca o prispa de dealuri piemontane, cu altitudini de 200 - 300m, separate de vai largi, cu pante domoale si pe alocuri cu fragmente de terase.

Dealurile Cigherului( Depresiunea Cigherului) sunt situate sub marginea nordica a Muntilor Zarandului. Au altitudini de 100 m la contactul cu Campia Crisurilor si 400m in dealurile piemontane inalte.

Depresiunea Zaradului se reduce la culoarul larg al Crisului Alb si Teuzului flancat la N si S de formatiunile piemontane ale Dealurilor Codrului si Cigherului. Depresiunea Gurahont este o arie depresionara intramontana dezvoltata in locul unde Muntii Codru- Moma se intalnesc cu Muntii Zarandului si se face legatura prin largirea de la Plesanta cu depresiunea Halmagului. Intre cele doua defilee care o inchid la est si la vest de o parte si de alta a vaii Crisului Alb, se dezvolta o campie de acumulare in trepte, larga simetric fata de rau.

Depresiunea Sebis prezinta spre Campia Crisurilor o deschidere larga. Crisul Alb si Teuzul au creat aici o campie aluvionara cu altitudini de 110 - 200m. Lunca celor doua rauri are o largire deosebita, de 3- 35 km.

Campia Inalta reprezinta un plan inclinat de la 200 m in vecinatatea dealurilor pana la 110m, spre Campia Joasa. Campia este constituita din subunitatile: Diosig,Tasnad, Bihorea, cu altitudinea de 150- 250m, situate la exteriorul Muntelui Ses; Campia Valea lui Mihai; Campia Miersig teveste spre vest, Dealurile Padurii Craiului, desfasurandu-se intre altitudinile de 110-120 m. Suprafata ei este fragmentata de vaile largi: Nojorid, Lupu, Ciresu, Valea Mare.

Campia Joasa are un nivel mai inalt, alcatuit din campuri netede, ca partea sudica a Campiei Valea lui Mihai, Campia Barcaului, intre Crisul Repede si Barcau si Campia Salontei, la sud de Crisul Negru.

Clima

Cresterea treptata a altitudinii reliefului de la vest la est atrage dupa sine o etajare pe verticala a tuturor elementelor climatice. Astfel, odata cu cresterea altitudinii, scad temperatura si presiunea aerului, si cresc precipitatiile, nebulozitatea, umiditatea aerului si viteza vantului.

Fiind sub influenta maselor de aer maritimi, teritoriul are o umiditate atmosferica relativ ridicata, cu valori medii anuale intre 76 - 80%, in campie si depresiunile Beius si Vad- Borod, intre 80 -84% in zona dealurilor si peste 84% in zona montana.

In campie, temperatura anuala se mentine in jur de 10,5⁰C, in zona deluroasa scade la 8-10⁰C, apoi in zona muntilor Ses, Padurea Craiului si Codru - Moma la 6- 8⁰C si la 2- 4⁰C in zona dealurilor si apoi la 4-6⁰C in cea montana. In iulie, izoterma medie de 21⁰C urmareste contactul Campiei Joase cu cea intermediara, cea de 20⁰C indica limita estica a Campie Inalte, iar cea de 18⁰C delimiteaza zona deluroasa de cea montana.

Caracteristici fizico-chiomice

Crisurile si raurile aferente ale sistemului lor dreneaza versantii din nord, vest si sud cu Muntii Apuseni si o parte din Campia de Vest (a Tisei).

Componentii principali ai sistemului traverseaza granita tarii spre Ungaria, unde se inmanuncheaza in cuprinsul zonei de subsidenta cunoscuta sub denumirea de Campia Crisurilor. De la nord la sud aceste sisteme sunt: Barcaul sau Beretul ( S = 1977 km², L= 118 km), Crisul Repede ( S= 2425 km², L= 148 km), Crisul Negru (S = 4476 km², L = 144 km), Crisul Alb ( S = 3957 km², L= 238 km). Crisurile totalizeaza o suprafata de 25.573 km², din care 14.880 km² pe teritoriul tarii noastre.

Din cauza lungimii sale maxime, ca izvor este considerat Crisul Alb, care conflueaza pe teritoriul Ungariei cu Crisul Negru formand Crisul Dublu. Acesta colecteaza o serie de paraie de campii din tara noastra, de pe interfluviul Crisul Negru - Crisul Repede, cum sunt: Culiserul, Barmodul si Ghepesul. Mai in aval, in Crisul Dublu se varsa si Crisul Repede dupa ce acesta a primit pe Barcau cu Ieru.

Barcaul si Ierul dreneaza partea sud- vestica a Depresiunii Simleului. In cursul sau superior, Barcaul prezinta o asimetrie avand afluentii indeosebi pe stanga, de pe clima nordica a Plopisului si piemontului sau. Pe teritoriul Ungariei, in apropiere de granita, primeste si apele Depresiunii Ierului.

Barcaul isi are obarsia in platoul calcaros de varsta triasica de sub Ponor, din care colecteaza apele unor izvoare carstice. De aici, patrunde in piemontul de acumulare al Plopisului, pana la Sig si Subcetate. Prin piemontul cuatermar de eroziune, in aval de Valcau, intra in depresiunea de eroziune a Nusfalaului, unde cursul Barcaului se abate spre dreapta. De aici, Barcaul face un cot brusc spre nord.

Afluentii din sectorul superior si din Depresiunea Nusfalau se insira pe stanga raului si sunt : Toplita, Valea Mare, Drighiu, Groapa si Valea Ceresai. In aval de defileul de la Marca, primeste pe Bormlaca, Saldabagiul, Bistra de sub varful Varatecului,Valea Alba, Tria, Ghepesul, Almasu, Valea Viteilor si Cosmo.

Afluentii de pe partea dreapta, pe sectorul piemontan inferior sunt mai mici: Ipul, Canaru, Curatura, Dijirul, Husasau, Farcica sau Valea Rece, somcherecul, Valea Simului sau Sanicolau si canalul de dresare Vaida- Rosiori.
Ierul dreneaza depresiunea cu acelasi nume din directia Careiului spre sud-est. Depresiunea, situata pe fundamentul unui graben cristalin de profunzime, are pante foarte mici si ape stagnante intr-o zona formata din nisipuri mobile sau consolidate. Izvoarele Ierului patrund spre interiorul Depresiunii Simleului, pana la Sarmasagul Nou. Afluentii sai dinspre piemont sunt: Chechetul, Savarzelul. Afluentii din dreapta cu pante mai reduse, dar dimensiuni relativ mari: Santnuclausul, Zimoiasul, Ierul Rece, Ratul, Firezec.

Crisul Repede dreneaza versantii nordici ai masivelor Gilau - Vladeasa si padurea Craiului. Afluentii din dreapta, dinspre Mezes si Plopis lipsesc sau au dimensiuni reduse.

Cursul Crisului Repede s-a format in urma unor captari regresive prin care raul a traversat cumpana morfologica dintre masivele Plopis - Mezes si Vladeasa, patrunzand in Depresiunea Huedinului, unde isi are izvoarele. Crisul Repede izvoraste de la altitudinea de 710 m dintr-o zona deluroasa de pe marginea nordica a Depresiunii Huedimului. Raul Calata dreneaza majoritatea Depresiunii Huedinului. Intre Huedin si Morbac, primeste afluenti numai din stanga, unui sosiud dinspre marginea sudica a depresiunii (Sipotul, Domosul). Crisul Repede paraseste Depresiunea Huedinului in aval in Bologa, unde primeste afluentul Secuieul, izvorat de sub varful Vladesei.

Debitul Crisului Repede creste pe sectorul defileului eruptiv de la Poieni, dupa care patrunde in Depresiunea Crucea - Negreni, cu afluentul Draganul, dar si cu Poicul si Semenii. Paraseste depresiunea la Bucea unde patrunde in defileul format de masivul Plopisului din dreapta si culmea Scoruset - Dealul Mare din stanga, constituite din sisturi cristaline. In aval de defileul, Crisul Repede primeste un alt afluent important Valea Iadului, ai carui afluenti sunt de dimensiuni reduse, cel mai mare fiind Dasorul.

In Depresiunea Bratca, Crisul Repedeprimeste de pe partea stanga Bratcuta, Valea Misirului si Valea Izbondisului, iar din dreapta, dinspre Piatra Craiului, un mic afluent Boznea. In aval de Suncmies, Alesd si Tileagd primeste Cropanda, Medesul, Chicicul sau Valea Babei, Tasadul, iar in aval de Oradea, raul Petea, dinspre Plopes primind afluentul Valea de Arini.

Cumpana naturala a apelor intre Crisul Repede si Crisul Negru se afla intre doua sisteme de paraie locale mari: Corhana si Culiser.

Crisul Negru dreneaza in zona montana, Depresiunea Beiusului in care si-a format o retea fluviatila dindriforma cu o asimtrie spre dreapta, spre flancul nordic al Muntilor Bihorului. Crisul Negru izvoraste de pe versantul nordic al varfului Curaibata, din apropierea izvoarelor Arisului Mic de la o altitudine de 1460 m. Raul are o asimetrie spre dreapta, cei din stanga drenand masivul Codru - Moma. Ambele masive sunt drenate din sisturi cristaline acoperite de roci permiene, roci eruptive , din calcare triasice si jurasice suspendate, puternic corstificate.

Cristiorul este singurul afluent primit din stanga care isi are obarisa in masivul Curcubata. Ceilalti au originea in Codru - Moma. Izbucului sau Tarinii, Valea Brihenilor, Tarcaita, Valea Mare, Arneanu.sirul afluentilor din dreapta incepe cu Oprodia (Crisul Nou) si cu Crisul Baita. Aici se intalnesc numeroase fenomene carstice cu peste 36 de pesteri pe creasta Prislopu - Pietrele Negre - Varful Tapu. Spre aval, in Crisul Negru se varsa Valea Neagra si Valea Chiscaului, iar la Draganesti, primeste cel mai important afluent - Crisul Pietros. Raul Bulz este format din paraiele: Valea Rea, Boga, Oselu,, Bulbuci, Valea Plaiului. Dupa confluenta celor doua paraie, Crisul Pietros primeste din dreapata Valea Alumului, care izvoraste de sub varful Bohodei. Pana la primirea afluentului Rosia, in Crisul Negru se mai varsa: Talpa, Miziesul, Beius pe Valea Nimaestilor. Rosia izvoraste din apropierea cumpenelor de ape de la zece Hotare, din centrul Podisului Calcaros al Padurii Craiului.

In sectorul piemontan, se varsa in Crisul Negru ultimul afluent important, care vine din Padurea Craiului: Holodul, cu afluentul sau Topa. Afluentii din dreapta : Valea Dumbravisilor, Sarozu si Gurbidrul izvorasc din piemonturile sudice ale Padurii Craiului. Din stanga se varsa in Cris cateva paraie dinspre Codru- Moma: Soimul cu Zarzagul, Crisul Mic sau Doba si Rataselul sau Chesa; cel mai mare afluent fiind Terezul cu obarsie sub varful Pomorasului au o altitudine de 359 m.

Crisul Alb se dezvolta in zona de contact a masivului Bihorului, a Muntilor Metaliferi,a Zarandului si Codru - Moma. Raul izvoraste de pe versantul vestic al Muntilor Bihorului, din masivul calcaros al Pietrelor Albe, de la altitudinea de 980 m. El dreneaza depresiuni tectonice ca cea a Bradului, Gurahont, golful - Tara Zarandului, prin care patrunde in Campia de Vest. In aval de Depresiunea Gurahontului, raul patrunde in golful tectonic al Zarandului, unde valea raului se largeste capatand aspect de campie piemontana, aluviala. In lungul raului se disting trei sectoare principale:

sectorul superior montan foarte scurt pana la Blajeni;

sectorul de culoar al Crisului Alb pana in aval de ingustarea de la Blajeni;

sectorul piemontan si de campie in aval;

Cel mai mare afluent din stanga este Valea Satului urmat de Bucuresa, Luncoiul, Zeldis sau Sighisoara, Chisiudia. Spre aval urmeaza cateva paraie mai mici: Cleceova, Hodis, Potoc, Gut.

Din partea dreapta sosesc paraie ca: Artan, Brad, Juncu dar si rauri ca Rabita. Afluentii de pe versantul sudic al masivului Bihorului sunt: Baldovinul, Obarsia, Valea halmagiului, Valea de la Lazuri. Dinspre Codru- Moma, vine paraul Tacasil, dar si Valea Iosei, Fenisu, Crocna, Polosaneasca, Craicovi, Toposa si Dezna, Moneasa.

Bazinul Crisul Alb se desfasoara in regiuni de dealuri inalte, majoritatea afluentilor avand altitudini medii bazinale de 300- 600m. Altitudinile la poalele sudice ale Bihorului depasesc 1400 - 1500m. In sectorul superior al raului domina gresiile, pe alocuri acoperite de formatiuni calcaroase jurasice si piroclestite. Pe paraul Izbucului se afla unul din izvoarele carstice intermitente cele mai cunoscute din tara: izvorul de la Calugari (Pomoarele).

Repartitia teritoriala a elementelor bilantului hidrologic

Bilantul hidrologic reprezinta cantitatile de apa care intra si care ies pe un anumit teritoriu si intr-un anumit interval de timp.

Trasatura caracteristica a bilantului hidrologic de pe teritoriul Romaniei este etajarea pe altitudine sau zonalitatea verticala. Astfel, principalii componenti ai bilantului prezinta valori diferentiate pe altitudine si pe sectoare de influenta climatica.

Cantitatea de precipitatii medii

Zona se afla sub influenta maselor de aer maritim si, de aceea are o umiditate atmosferica relativ ridicata, cu valorile medii intre 76- 80% in campie si Depresiunile Beius si Vad- Borod, intre 80 - 84% in zona dealurilor si peste 84% in zona montana.

Cantitatea minima de precipitatii este 600 mm, iar cea maxima este de 1200mm. Ultima cantitate se suprapune pe zona corespunzatoare Crisului Negru. In nordul bazinului, se inregistreaza valori de 600-700mm. In Muntii Bihor, la altitudini mari (Varful Curbata1848m, Varful Vladeasa 1836m) precipitatiile ajung la 1200mm. Cu cat inaintam spre centrul bazinului, cantitatea de precipitatii creste. In zona Crisului Repede, scade cantitatea de precipitatii la 700mm.

Scurgerea medie fluviatila

Acest element este influentat de panta, relief, textura solului, vegetatie si clima. Astfel, influenta reliefului asupra scurgerii este :

influenta directa prin fragmentarea si pantele reliefului, pe care se formeaza scurgerea artificiala;

influenta indirecta, prin care se realizeaza zonalitatea verticala a climei, a scurgerii si a abundentei apelor freatice;

Influenta vegatatiei asupra scurgerii:

influenta indirecta - vegetatie, mai ales cea arborescenta contribuie la geneza unor structuri de sol, mult mai afanat decat in locurile libere.

influenta directa, dinamica asupra rezistentei solurilor le eroziune.

Influenta solului asupra scurgerii: soòurile au capacitate mare de infiltratie sunt raspandite inn regiunile pericarpatice (zona cernoziomului si a cernoziomului levigat, a solului cenusiu de padure, a celui brun- roscat de padure etc) si au capacitate mare de retinere a apei. Solurile din regiunea de munte (pajisti alpine, soluri brune de munte), puternic levigate au o permeabilitate mai scazuta fata de solurile din regiunile pericarpatice din cauza gradului inalt de saturare cu apa a solului.

Scurgerea medie fluviatila variaza intre 50 si 100mm. In conditiile aceleiasi cantitati, scurgerea este diferita din cauza altitudinii. Astfel, in regiunea montana, la aceleasi altitudini, descreste treptat de la vest la est. Scurgerea medie este de circa 950mm pe versantul vestic al Muntilor Apuseni. In zona Crisului Repede, scurgerea este peste 300 mm. Urcand in zona Barcaului, scurgerea medie scade la 100 mm, iar in zona Ierului la 50 mm. Cea mai scazuata valoare se inregistreaza in zona joasa a Campiei crisurilor si anume 50- 60mm.

Evopotranspiratia

Acesta variaza in functie de umiditatea regiunii si de conditiile termoenergetice in regiunile montane. Maxima se observa la altitudini de 150-500m in Campia de Vest, unde valoarea ei atinge 600mm. Aproape de contactul dintre campie si dealuri se suprapune axa evapotranspiratiei maxime, ceea ce face ca o treime, din bazin sa depaseasca valoarea de 560-580mm, iar restul bazinului inregistreaza sub aceasta valoare.

In Muntii Bihor, la altitudini mari(Varful Cucurbata 1848m), evapotranspiratia are valori cuprinse intre 1400- 1500mm.

In general, evapotranspiratia are valori mari in zonele cu pante mai mici ale reliefului.

Raspandirea tipurilor de alimentare

Dupa repartitia sezoniera a scurgerii, si forma hidrografului si de sursele de alimentare a raurilor, sistemul Crisurilor se incadreaza in tipul J de regim. Acesta este specific dealurilor vestice si Campiei Tisei, si se caracterizeaza prin viituri in timpul iernii, cauzate de topiri partiale, ape mari de primavara provenite din topirea zapezilor, peste care se suprapun ploi de primavara, ape mari care incep in februarie si dureaza in medie o luna. Foarte frecvente sunt viiturile de durata scurata din timpul verii.

Bazinul Crisurilor se mai incadreaza si in tipul C de regim, specific in Muntii Apuseni si in partea vestica a Carpatilor Orientali, si se caracterizeaza prin mari ape de primavara si viituri in toate celelalte anotimpuri.

Alimentarea nivala este dominata (peste 60%) pe culmile de peste 1400m ale Muntilor Apuseni. In zona de campie si la interferenta deal - campie se inregistreaza o raspandire nivo-pluviala, aceasta reprezentand aproximativ 50% din bazin.

Coeficientul scurgerii medii

Acesta reprezinta raportul dintre scurgerea medie a raurilor si cantitatea medie de precipitatii.

In bazin se inregistreaza valori ale coeficientului cuprinse intre 10% si 70%. Valoarea sa maxima   apar in Muntii Bihor, in zona Muntelui Gaina deoarece avem o scadere brusca a altutudinii. Valorile cele mai mari se intalnesc la altitudini mari, la muntii constituiti din roci impermeabile. Cel mai mic coeficient este in zona dintre campie si deal de 10%. In regiunea muntoasa coeficientul are valori mari si datorita cantitatilor de precipitatii.

Umezirea totala a solului

Umezirea totala creste odata cu altitudinea pana la 500-600m, de unde incepe sa scada datorita capacitatii reduse de inmagazinare a depozitelor. Valorile umezirii totale depind de umiditatea aerului. Variatiile sunt foarte mici, mai ales in zonele cu cantitati mari de precipitatii; adica in zona montana. In schimb, variatiile cresc in zonele unde precipitatiile sunt mai mici. Cea mai mare parte a bazinului se incadreaza in arealul in care umezirea totala a solului are valori de peste 600mm culminand cu peste 700mm, in partea vestica, umezirea totala a solului este cuprinsa intre 550-600mm.

Densitatea retelei de rauri

In zona de campie, densitatea este de 0,1- 0,3(km/km²), in proportie de 25%. La contactul dintre campie si dealuri, se inregistreaza valori de 0,3-0,5(km/km²) care acopera aproximativ 10% din reteaua Crisurilor.

Deschiderea larga spre vest si reactivizarea orografica a maselor de aer pe povarnisurile Muntilor Apuseni explica cantitatile anuale de precipitatii mai abundente decat in alte unitati pericarpatice. Datorita aportului adus de valorile acestor precipitatii, dar si de scurgerea superficiala si subterana, de evapotranspiratie si de umezirea solului, se inregistreaza cea mai mare densitate de 0,9 -1,1( km/km²) in zona montana. Densitatea retelei scade la 0,7- 0,9(km/km²) in zona Crisului Negru, ajungand la valori de 0,5-0,7(km/km²) in zona Crisului Repede,, care corespund suprafetelor cu dealuri, podisuri si campie.