Reglementari privind factorul apa

Reglementari privind factorul apa

Identificarea factorilor poluanti, interpretarea efectelor acestora nu ar avea nici un impact major la nivelul mediului fara elaborarea unor solutii si masuri tehnice de combatere a poluarii. Acestea, de regula, se refera in primul rand la controlul surselor de poluare a diferitelor componente ale mediului: apa, aer, sol, fauna si flora.

Din momentul in care omul s-a transformat, din vanator in culegator, in crescator de animale si cultivator de plante, a inceput transformarea ecosistemelor naturale.

Cresterea poluarii umane a determinat dezvoltarea industriei si aceasta a insemnat, pe langa producerea bunurilor necesare, eliberearea in aer, in ape, in sol a zgurii, cenusii, fumului si a tot felul de deseuri in stare solida, lichida sau gazoasa.

Devenind constienta de impactul tot mai puternic produs la nivelul mediului, societatea umana a inceput sa adopte si sa aplice masuri de combatere a poluarii si de protectie a ecosistemelor.

Legea mediului mentioneaza ca protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii siproductivitatii naturale a acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale.

Prin productivitatea naturala se intelege capacitatea ecosistemelor acvatice de a realiza un spor de masa vie intr-un interval de timp dat, care, este consumat intre verigile laturilor trofice. Din punct de vedere economic, productivitatea naturala este cantitatea de peste sau alte organisme-moluste, crustacee-care se pescuieste intr-un anumit sezon, scaderea productivitatii este rezultatul supraexploatarii stocurilor de specii pescuite sau ale poluarii.

Prevederile legii se realizeaza prin :

Norme tehnice de protectie a apelor

Aplicarea unor preoceduri de autorizare pentru exploatarea resurselor de apa

Standarde de emisie

Standarde de calitate

Indeplinirea cerintelor de evacuare si epurare a apelor uzate

Pentru actiunea de protejare s-a intocmit un sistem de clasificare a apelor. Astfel in privinta regimului de protectie, apele pot fi:

ape internationale: Dunarea, Prutul, Tisa, Marea Neagra

ape teritoriale: apele Marii Negre din dreptul litoralului romanesc

apele nationale: pana la limita de frontiera

In functie de utilitati, apele se clasifica in:

resurse de apa dulce

apa de populatie

apa potabila

apa uzata menajera

apa pentru industrie

ape industriale uzate

apa pentru irigatii

apa rezultata din descarcari si drenaje

Calitatea apei este data de prezenta sarurilor dizolvate, a particulelor organice sau minerale si a substantelor poluante.

Apa potabila trbuie sa aiba o calitate deosebita, sa nu contina substante chimice sau microorganisme daunatoare sanatatii omului. Normele de calitate pentru apa potabila sunt stabilite atat pe baza unor criterii interne, cat si pe baza recomandarilor facute de Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Protectia apelor este asigurata prin reglementari, astfel incat sa se asigure protectia cantitativa, protectia calitativa si protectia sanitara.

Protectia cantitativa este reglementata prin:

autorizatii privind dreptul de folosinta a apelor de suprafata-subterane

respectarea normelor de consum

Protectia calitativa se realizeaza prin:

interzicerea poluarii apelor

stabilirea normelor de calitate

restrictii si interdictii de folosire a apei in situatii critice

prevenirea si combaterea poluarii accidentale

Protectia sanitara are ca obiectiv prevenirea contaminarii apei cu bacterii patogene, impurificarea cu diferite substante chimice, contaminarea radioactiva.

In acest scop, sunt stabilite urmatoarele zone de protectie:

zone de protectie sanitara cu regim sever: se interzice orice activitare in jurul obiectivului protejat

zone de protectie sanitara cu regim de restrictie: include zona cu regim sever

perimetrul de protectie hidrogeologica: asigura protectia resursei de apa fata de substantele greu degradabile sau nedegradabile; include zona cu regim sever si zona de restrictie

Prevenirea poluarii su combaterea efectelor poluarii sunt actiuni care se desfasoara la nivelul de stat si sunt reglementate prin lege. Politica de protectie a apelor urmareste:

realizarea lucrarilor de amenajare in cazul bazinelor hidrografice astfel incat actiunile de gospodarire a apelor sa reflecte o conceptie umanitara

asigurarea calitatii apelor prin reglementari specifice

reducerea poluarii prin: introducerea tehnologiilor industriale nepoluante; recirculare apelor in unitatile industriale pentru a reduce cantitatea evacuata de apa reziduala;recuperarea materialelor nefolosibile din apele uzate; colectarea si evacuarea reziduurilor din crescatoriile de animale, pe cale uscata; perfectionarea thenologiilor de epurare

supravegherea si controlul calitatii apelor

formarea de specialisti pentru domeniul protectiei apelor

educatie ecologica

Cea mai cunoscuta masura de combatere a poluarii apelor este epurarea, astfel incat apa reziduala, odata curatata, sa poata fi evacuata fara pericole intr-un rau receptor.

Apele poluate deversate intr-un rau sunt supuse unor procese de transformare de natura fizica, chimica si biologica, fara interventia omului.

Autoepurarea apelor reprezinta totalitatea proceselor fizice, chimice si biologice naturale ce au drept consecinta inactivarea si degradarea poluantilor din apa prin acestea redandu-i-se apei caracteristicile fizico-chimice avute anterior impurificarii.

Autoepurarea fizica are loc in cazul poluarii apei cu substante cu suspensie. In cadrul acestui tip de poluare au loc urmatoarele procese: amestecarea si diluarea- au loc simultan dupa deversarea apelor poluate in receptori, sedimentarea suspensiilor si desorbtia gazelor toxice dizolvate.

Factorii care influenteaza autoepurarea fizica sunt: natura, densitatea si marimea particulelor aflate in suspensii; densitatea si vascozitatea apei; caracteristicile hidrodinamice ale apei- influenteaza viteza de aerare, de difuzie a gazelor obtinute in reactiile de neutralizare, omogenitatea apelor, sedimentarea; temperatura- valori ridicate favorizeaza viteza de sedimentare.

Autoepurarea chimica are loc in cazul apelor poluate cu substante anorganice.

Reactiile chimice cu rol in autoepurarea chimica a apei sunt: oxidarea, reducerea si precipitarea .

Autoepurarea biochimica si biologica: procesele biochimice au loc in afara celulei organismelor; procesele biologice au loc in interiorul celulei

Procesele biochimice de degradare a compusilor organici cu ajutorul exoenzimelor secretate de bacterii sunt: dewscompunerea si solubilitatea substantelor organice solide, hidrolizarea campusurilor macromoleculari, mineralizarea unor substante organice.

Factorii care influenteaza autoepurarea sunt:

circuitul apei in natura

factorii climatici- precipitati, temperatura aerului si a apei, viteza vantului , radiatiile solare;

debitul bazinului receptor la un debit mai mare are loc o diluare mai rapida a poluantului;

caracteristicile albiei

ln procesele de poluare si autoepurare intervin trei procese importante:

difuzia: egalizarea concentratiei substantelor din apa

dispersia: amestecul substantelor pe apa care le primeste;

diluatia: diluarea poluantului

Impurificatorul apelor de suprafata si subterane este material organic si se gaseste atat in apele deversate din orase, cat si in cele provenite din industrie. Reactia ecosistemului care primeste aceste materii organice este sa le transforme in compusi minerali, adica sa le mineralizele.

In prezenta excesului de materie organica, la malul raului, acolo unde datorita adancimii reduse temperatura atinge valori mai mari, se dezvolta bacterii filamentoase. Aceste bacterii dau apei un aspect neplacut, murdar.

Mineralizarea sau descompunerea materiilor organice este reultatul procesului de oxidare fie pe cale aeroba, fie pe cale anaeroba.

Mineralizarea in conditii aerobe se realizeaza fara producere de miros si este in general limpede, iar populatiile de alge, nevertebrate si pesti se pot dezvolta normal. In conditii anaerobe, apa este de culoare inchisa, miroase urat, diversitatea pestilor se reduce.

Prin oxidare se intelege procesul prin care o substanta pierde atomi de hidrogen sau elecroni. Substanta care accepta electronii este redusa. Oxidarea nu implica neaparat prezenta oxigenului.

Descompunere aeroba: degradarea substantelor organice sab actiunea microorganismelor, intr-un mediu oxigenat, pana la produsii finali, bioxidul de carbon si apa.

Descompunerea anaeroba: degradarea substantelor organice sub actiunea microorganismelor intr-un mediu lipsit de oxigen, in urma careia reulta metan si bioxid de carbon.

Avand in vedere faptul ca economia umana produce cantitati mari de poluanti, capacitatea de autoepurare a apelor este depasita, astfel ca sunt necesare masuri tehnice de epurare.

Autoepurarea este mult mai lenta decat epurarea in conditii artificiale, prin tehnologii specifice: consumul biochimic de oxigen se reduce cu 90% intr-un interval de 10 zile intr-un rau mare si adanc, intr-un interval de 10 ore intr-un bain cu namol activ si doar intr-o ora daca se foloseste un filtru biologic.