Cicloane in zona temperata
Cicloanele din zona temperata, numite obisnuit, din punct de vedere meteorologic, "depresiuni barometrice" sau "cicloane mobile" se deosebesc fundamental de cele tropicale. In primul rand n-au violenta acestora. Viteza lor de deplasare este obisnuit sub 120 kmh, deci nu pot fi considerate uragane, au diametre foarte mari, putand ajunge la 4000-5000km si mai mult si gradiente barice mai reduse. Presiunea atmosferica nu este atat de coborata in centru, asa cum am vazut la cei tropicali. Cei mai multi se nasc iarna, putini toamna si rar vara.
Originea lor se afla in Atlanticul de Nord, in zona minimului barometric din jurulIslandei, unde converg masele de aer cald, dinspre sud, dedeasupra Golfstreamului cele reci din regiunea Groenlandei. O data formate se deplaseaza spre E si S-E atigand frontal Europa. Meteorolgul Van Bebber a stabilit 5 traictorii ale ciclonilor care brazdeaza continentul nostru incepand din nordul Atlanticului si Pen. Scandinavica, pana in sud. Tara noastra se afla in afara deplasarii lor.
Un puternic ciclon a avut grele urmari pe coastele rasaritene ale Angliei, in Olanda si Belgia, nu atat prin forta vantului, cat prin revarsarile ce s-au produs in urma invaziei pe uscat a apelor Marii Nordului. Inceputurile furtunii au avut loc la 29 ianuarie 1953, in Atlanticul de Nord si sudul Islandei. Peste 2 zile, la 31 ianuarie, ciclonul a ajuns deasupra Marii Nordului, amplificandu-si forta, atingand viteza de 35ms. Ravagiile cele mai mari au avut loc pe coastele Olandei, unde, prin ruperea digurilor, intinse teritorii au fost inundate, mii de locuinte distruse.O manifestare similara, dar de proportii mai reduse s-a petrecut in noaptea de 16-17 februarie 1962, datorita ciclonului "Vincinette" care in urma ruperii digurilor,care aparau orasul si portul Hamburg, a facut 312 de victime si a darmat o sesime din cladiri. Cantitatea de apa revarsata a depasit 220 milioane m3. Interventiile urgente ,energice ale serviciilor militare, echipate cu sute de elicoptere, au reusit sa salveze numeroase victime din valurile napustite pe strazile orasului. In acelasi timp alte persoane blocate printre daramaturi, au fost aprovizionate cu alimente si apa potabila.
Ciclonii tropicali
Sunt cicloni tropicali ai regiunilor intertropicale,adica depresiuni barice tropicale in care deplasarea aerului aflat in miscare depaseste 17m/s sau 61 km/h. Daca viteza vantului depaseste 32 m/s sau 115 km/h, se spune ca este vorba de un uragan.
Cea mai mare parte a autorilor si publicatiilor, care se ocupa de problema catastrofelor naturale ce afecteaza omenirea, este de acord ca ciclonii tropicali pot provoca mai multi morti si mai multe distrugeri decat aproape orice alta dintre numeroasele forte ale naturii. Tocmai de aceea cercetarilor privitoare la geneza si evolutia ciclonilor tropicali li se acorda o atentie deosebita in numeroase tari, cu precadere in cele afectate de aceste fenomene extrem de violente si daunatoare.
Pentru formarea ciclonilor tropicali sunt necesare cinci conditii si anume:
suprafete oceanice vaste, cu temperaturi ridicate (26.5 C) deasupra carora aerul este cald si umed;
valori suficient de mari ale fortei Coriolis, pentru a determina miscarea turbionara a aerului;
lipsa unei componente verticale slabe in centrul de baza;
preexistenta unei perturbatii tropicale ce actioneaza ca sursa a viitorului ciclon;
scurgerea aerului pe suprafata perturbatiei.
Energia necesara formarii si dezvoltarii ciclonilor in general, se datoreaza neomagenitatii temperaturii maselor de aer care genereaza gradientii barici orizontali. In cazul ciclonilor tropicali, sursa principala de energie cinetica o constituie insa instabilitatea verticala deosebit de mare la latitudinile respective. Totodata, sursa de energie necesara mentinerii acestor cicloni este caldura latenta de evaporare,eliberata prin condensarea unor cantitati imense de vapori de apa.
Ciclonii tropicali numiti si taifuniri, hurricane sau uragane, se formeaza numai deasupra marilor si oceanelor. Structura lor este simetrica, fronturile atmosferice lipsind cu desavarsire. Comprativ cu ciclonii sau depresiunile barice din zonele temperate, care acopera portiuni vaste ale suprafetei terestre, ciclonii tropicali sunt mai mici. Zona circulara in interiorul careia viteza vantului depaseste 17 m/s, are un diametru mediu de 500-700 km. Vanturile sufla cu viteze de 250 km/h, ceea ce le confera o putere distructiva exceptionala.
Spre deosebire de ciclonii de la latitudini medii, in partea centrala a ciclonilor tropicali complet dezvoltati, se formeaza un nucleu cald cu miscari descendente care determina disiparea norilor si inseninarea. Acesta este numit "ochiul ciclonului". El are diametrul de 20-50 km (dar si de 150 km uneori) si temperaturi care,in straturile mijlocii , sunt cu 10-18 C mai ridicate decat ale aerului din jur. "Ochiul ciclonului" este inconjurat de "zidul" circular al sistemului noros care se inalta, asemenea unui amfiteatru gigantic, pana la nivelul tropopauzei tropicale (17 km). Caracterizat prin calm si senin, el pare a se datora fortei centrifuge, gandientului baric orizontal care determina deplasarea aerului spre punctul central de presiune minima. Diametrul este mai mic la suprafata terestra unde viteza vantului are valori mai reduse si se evazeaza spre inaltime o data cu cresterea vitezei vantului si implicit a fortei centrifuge. Benzile de nori cumuliformi, formati din picaturi de apa se rotesc in spirala atingand diametre de 300 km, iar umbrela norilor de gheata, de deasupra, se intinde pana la 600-800 km de centrul ciclonului. Regiunea ocupata de nori a ciclonului tropical, mult mai vasta decat "ochiul" de senin si calm atmosferic, este caracterizata prin vanturi violente, ploi torentiale, miscari verticale intense si o turbulenta considerabila.
La trecerea "ochiului" ciclonului pe deasupra unui punct oarecare se produce o slabire accentuata a vitezei vantului, care poate atinge chiar calm total. Aceasta nu este insa decat o faza temporara, dupa care vantul va sufla din nou cu violenta, dar din sens opus. Necunoasterea acestei caracteristici a ciclonilor tropicali ii face uneori pe locuitorii zonelor afectate de aceste fenomene periculoase, sa considere intervalul de calm drept sfarsitul furtunii. Ca urmare, ei isi parasesc adaposturile, expunandu-se unor grave primejdii. Chiar daca pare neverosimil, aceasta este o eroare care a provocat pierderea multor vieti omenesti.
Am aratat anterior ca, in afara energiei indispensabile, ciclonii tropicali pot lua nastere numai daca sunt indeplinite si alte cateva conditii ii de ordin dinamic si termodinamic. Nu se cunoaste insa cu precizie modul cum actioneaza unii asupra altora factorii care concura la formarea ciclonilor.
Cand ciclonii tropicali patrund deasupra uscatului, miscarile ascendente din cuprinsul lor se intensifica sub influenta frecarii cu relieful terestru, declansand apoi ploi catasrofale simultane. Pe masura inaintarii in interiorul regiunilor continentale, sursa de energie constituita din caldura latenta de avaporare se diminueaza, vanturile si turbulenta se reduc in intensitate, dar ploile pot continua multa vreme.
In medie anuala, pe suprafata terestra, se produc 50-60 de cicloni tropicali cu dezvolatae completa din care aproape 75% in emisfera nordica. Ei se concentreaza in cel putin sase regiuni distincte cu frecvente medii anuale variabile si cu perioade de producere diferite.
I. Regiunea care cuprinde sudul si mai ales sud-vestul partii de nord a Oceanului Atlantic(7.3 cicloni pe an). In cuprinsul ei se disting cinci subregiuni cu caracteristici proprii:
a) Subregiunea Insulelor Capului Verde in care ciclonii se dezvolta pe parcursul lunilor august si septembrie;
b) Subregiunea cuprinzand estul si nordul Indiilor de Vest, Peninsula Florida si coasta de sud-est a S.U.A cu cicloni din iunie pana in octombrie;
c) Subregiunea nordului Marii Caraibilor, cu cicloni mai ales in iunie si octombrie;
d) Subregiunea sud-vestului Marii Caraibilor, cu cicloni mai ales in iunie si octombrie;
e) Subregiunea Golfului Mexic, cu cicloni din iunie pana in octombrie;
II. Subregiunea Pacificului de Nord din largul coastelor vestice ale Mexicului(5.7 cicloni pe an), cu hirricane in perioada iunie-noiembrie.
III. Regiunea sud-vestica a Pacificului de Nord, in special Marea Chinei, Insulele Filipine si sudul Japoniei(21.1 cicloni pe an), cu taifunuri mai ales din mai pana in decembrie.
IV. Regiunea nordica a Oceanului Indian, cu doua subregiuni distincte:
a) Subregiunea Golfului Bengal,cu 6 cicloni pe an, dezvoltati in perioada aprilie-decembrie;
b) Subregiunea Marii Arabiei, cu 1.5 cicloni pe an, produsi in perioada septembrie-decembrie.
V. Regiunea sudica a Oceanului Indian, cu o singura subregiune mai bine conturataSubregiunea cuprinsa intre tarmurile estice ale Insulei Madagascar si 90 longitudine estica, cu 0.9 cicloni pe an, in perioada noiembrie-aprilie.
VI. Regiunea Pacificului de Sud, situata intre coastele estice ale Australiei si meridianul de 140 longitudine vestica,cu cicloni in perioada decembrie-aprilie.
Anticiclonii sunt rude bune ale ciclonilor, fiind indisolubil legati de formarea si dezvoltarea miscarii ciclonale, de intinderea depresiuniulor barice. Dupa seriile de cicloni(minime) urmeaza, in mod firesc, si un anticiclon(maxima), care reprezinta unul din elementele de compensatie a presiunii atmosferice in tendinta de echilibru stabil al reliefului baric.
Intr-un anticiclon, presiunea descreste din centru spre exterior, cea ce justifica directia periferica a miscarilor de aer. Dimensiunile anticiclonului pot sa ajunga in diametru intre 1000-3000 km si sa afecteze mare parte din troposfera.
Anticiclonii se deosebesc de cicloni nu numai prin directia opusa si intensitatea mai slaba a vanturilor ci mai ales prin stabilitatea relativa a maselor de aer in anumite regiuni ale suprfetei Pamantului.E vorba de anticiclonii stationari cunoscuti ca maxime permanente in regiunile rece ale globului(Groenlanda,Siberia) sau in cele subtropicale oceanice din preajma insulelor Azore, Hawai,Sf.Elena, etc.
In regiunile circumpolare nordice predomina anticiclonii care se incadreaza in lantul frontului polar alaturi si alternativ cu ciclonii. Pentru Europa o mare importanta o reprezinta anticiclonii nordici din Groenlanda si Siberia,cu si anticiclonul S-V al insulelor Azore, din care se desprind nuclele mobile ce se deplaseaza deasupra continentului, determinand variatia vantului si schimbarile vremii, simtite si in tara noastra.
Din anticiclonii nordici se desprind adesea, iarna si primavara, limbi puternice de curenti aerieni reci(dorsale barometrice), care coboara pana in zona tropicala, facand jonctiunea cu anticiclonii acestei regiuni si provocand mari perturbatii atmosferice.Un asemenea fenomen s-a petrecut in iarna anului 1920, cand la Ierusalim, in rasaritul Mediteranei, a facut sa cada zapada de 2-3 metri grosime.
Schimbarile neobisnuite ale vremii in Europa nu sunt altceva decat efectele rabufnirilor aerului cald sau rece din ciclonii atlantici si din anticiclonii nordici formati la latitudinile medii.Ele se manifesta prin ploi abundente dau calduri mari vara, zapezi si geruri neobisnuit de aspre iarna. Uneori asupra tarilor din nordul si N-V Europei se abat mase de aer rece de felul celor din anul 1965, cand valul de frig a adus temperaturi de -530 in Suedia, -160 in Olanda, -210 in podisul Ardeni si Belgia, -27-370 in muntii Jura(Elvetia) determinand intreruperea navigatiei aeriene si reducerea circulatiei terestre. Alteori, toamna, in tarile mediteraneene se produc, sub influenta curentilor ciclonali S-V, invazii masive de aer cald si umed care declanseaza ploi torentiale si revarsari de ape distrugatoare.Ploi torentiale abatute in noiembrie 1966 asupra Italiei de N si de mijloc au dezlantuit inundatii catastrofale care au afectat ⅓ din teritoriul tarii, acoperind 800 de mii ha terenuri cultivate si avariind 754 de localitati intre care foarte grav orasele Florenta si Venetia. Daunele provocate de aceste cataclisme se ridica la 2000 miliarde lire italiene, intrecand distrugerile suferite de regiunile si orasele sinistrate in ultimul razboi mondial.La acestea se adauga pierderile inestimabile inregistrate prin deteriorarea unui numar mare de opere de arta si distrugerea de carti, colectii, manuscrise,etc. din muzeele si din bibliotecile orasului Florenta, centrul cel mai de seama al culturii si artei romane si italiene, care a fost inundat de apele revarsate ale raului Arno, crescute cu 3-5 metri peste nivelul obisnuit .
Invaziile de aer rece sau cald inainteaza sau coboara la latitudinele mijlocii pe sute si mii de km, alcatuind de cele mai multe ori sisteme de cicloni si anticicloni care se deplaseaza deasupra oceanelor si continentelor, cu deosebire la schimbarea anotimpurilor . Uneori deasupra Europei se succed mai multe fronturi care aduc ploi si frig in plina primavara, cum se intampla in asa-zisele zile ale "sfintilor de gheata" din luna mai.Alteori, fronturile calde tropicale se prelungesc si asupra Italiei, Peninsulei Balcanice si in tara noastra si atunci avem ierni blande, calduroase, ca cele din anii 1962-1966, sau veri cu temperaturi caniculare ca acelea din iulie 1965.
Manifestarile si urmarile ciclonilor si anticiclonilor sunt multiple si variate. Neajunsurile lor pot fi preintampinate sau micsorate, iar foloasele sporite, daca se cunoaste in intregime mecanismul formarii si evolutiei lor. O mare importanta prezinta problema prevederii aparitiei acestor fenomene, in scopul evitarii sau diminuarii actiunii lor daunatoare.
