Consideratii generale asupra
atmosferei
Numele de atmosfera provine din combinarea
cuvintelor grecesti, atmos=gaz si sphira=sfera.
Atmosfera
este invelisul gazos al Pamantului. Atmosfera nu are practic o
limita bine determinata, rarefiindu-se pe masura ce
creste departarea de Pamant. La distante foarte mari atmosfera se confunda cu insasi vidul interplanetar. Atmosfera se mentine in jurul pamantului datorita fortei de atractie newtoniana exercitata
de masa acestuia. Moleculele gazelor ce constituie atmosfera se afla
intr-o continua miscare haotica, se ciocnesc intre ele,
efectuand o miscare de tip brawnian. La inaltimi mari,
de peste 2.000 km, drumul liber mijlociu are valori de zeci de kilometri, iar
vitezele moleculelor devin foarte mari, ceea ce le confera posibilitatea parasirii atmosferei. Initial, s-a crezut ca atmosfera se intinde
pana la 30.000 km, departare de Pamant, distanta la
care forta centrifuga devine egala cu forta de
atractie gravitationala. %n realitate datorita densitatii neomogene a atmosferei, limita superioara a atmosferei a fost
stabilita la 2.500 - 3.000 km.
Valoarea
masei atmosferice, obtinuta prin calcul este de 5,26x1015
tone, valoare care comparativ cu masa Pamantului de 5,98x1021 tone, este de 106
ori mai mica decat aceasta. Masa atmosferei este distribuita
neuniform cu inaltimea in modul urmator: 50% se afla intre sol si primii 5 km; 75%
intre sol si 10 km; 95% in primii 20 km, iar restul la inaltimi mai mari.
Datorita
miscarii de rotatie a Pamantului atmosfera se turteste
la poli, iar datorita mareelor solare si lunare, a oscilatiilor
termice proprii forma atmosferei se modifica temporar.