ELEMENTE DE CLIMATOLOGIE - DefiniTie, clasificare

La origine, termenul climat definea preocuparile de ordin astronomic si cosmografic: cuvantul grecesc 'clima' definea fie panta Pamantului catre poli, fie inclinarea axei Terrei pe plan eliptic.

Incepand cu Eratostene (trei sute de ani inainte de Cristos), termenul 'clima' defineste o serie de latitudini medii. Dupa 500 de ani, astronomul Ptolomeu din Alexandria, numeste clima zone alaturate, limitate de paralele esalonate de la ecuator la poli.

Cuvantul 'climat' reprezenta inainte de secolul XX 'toata intinderea suprafetei terestre caracterizata de conditiile atmosferice, in mod normal comparabile'.

C.W. Thornthwaite, in fata Comisiei de Climatologie a O.M.M., a definit clima ca 'integrarea factorilor meteorologici si climatici care concura la stabilirea caracterului individual al unei regiuni' (Arlery, R., si colab., 1973).

Multi autori au propus clasificari ale climatelor de natura pur meteorologica (Lang, Meyer, Emberger, Birot, Gaussen), pe baza precipitatiilor si a temperaturii; de natura hidrologica (Voeikov, A.,I.,1884, Penck,A.,1910); de natura botanica (Griesebach,A., 1872; Candolle, 1974); de natura gradului de umezire (Thorntwaite, C.,W., 1931); de natura bilantului caloric si hidrologic (Budiko,M.,I., 1984) si de tipurile de mase de aer predominante si particularitatile lor sezoniere (Allisov, B.,P.).

Cea mai folosita caracterizare climatica este cea a lui Köppen, W., avand la baza valorile medii ale temperaturii aerului si precipitatiile atmosferice. Folosind pentru prima oara principiul analogiilor climatice, Köppen a introdus notiunea de tipuri de clima si a stabilit caracterele si limitele zonelor (claselor), tipurilor climatice (ordinelor si subordinelor), pe baza de valori critice de temperatura si precipitatii alese de asa maniera incat izoliniile respective sa corespunda cu limitele marilor zone de vegetatie de pe suprafata Pamantului.

Köppen, W., defineste climatul unui loc printr-o combinatie de litere care indica, fiecare dupa locul ocupat in formula una sau mai multe informatii despre temperatura aerului, precipitatii, distributiile anuale, etc. Clasificarea Köppen contine cinci zone climatice distribuite de la ecuator spre poli si notate cu primele cinci majuscule ale alfabetului latin:

A=climat tropical ploios;

B=climat uscat, cate o zona in fiecare emisfera;

C=climatul temperat, cate o zona in zona in fiecare emisfera;

D=climat boreal (numai in emisfera nordica);

E=climatul rece sau al zapezilor, cate o zona in fiecare atmosfera (figura .)

Literele mici, s, f, w, simbolizeaza, dupa cum urmeaza:

S=vara uscata (in ambele emisfere);

F=precipitatii suficiente (in ambele emisfere);

W=iarna uscata (in ambele emisfere).

Literele s, f, w se utilizeaza doar in climatele A, C si D. Pentru climatele B si E se utilizeaza alte patru majuscule S, W, T, F cu semnificatiile: S-stepa, W-desert, T-tundra, F-inghet permanent. Clasa B se utilizeaza cu majuscule S si W, iar clasa E se asociaza majusculele T si F.

Cu aceasta clasificare se retin 11 tipuri principale de climate, organizate in 5 grupe:

Climate tropicale umede: Af - climatul padurilor tropicale; Aw - climate fara ierni uscate, climatul savanelor;

Climate uscate: BS-stepele, BW-deserturile;

Climate temperate: Cf cu ierni calde si umede, Cs cu ierni calde si veri secetoase, Cw cu ierni uscate;

Climate subarctice: Df climatul boreal cu ierni umede; Dw climatul boreal cu ierni secetoase;

Climate polare sau de zapada: ET tundra, EF inghet permanent

Tipurile As, climatul tropical umed cu vara uscata si Ds, climat subarctic cu ierni reci si veri uscate sunt foarte putine pe suprafata Terrei.

Fiecare zona climatica, A, B, C, D, E se caracterizeaza prin anumite valori ale temperaturii si precipitatiilor. (fig. 51).

Zona A. Temperatura celei mai reci luni a anului este +18⁰C; cantitatea de precipitatii este mai mare de 750 mm/an.

Zona B. Temperatura medie a celei mai calde luni este mai mare decat +10⁰C, dar cu precipitatii mai putine decat evaporarea.

Zona C. temperatura medie a celei mai calde luni cu valori cuprinse in intervalul +18⁰C, -3⁰C . Are un climat temperat ploios cu ierni calde.

Zona D. Temperatura celei mai reci luni, inspre sud, este de -30⁰C, iar spre nord, cea mai calda luna are temperatura medie de +10⁰C. Este un climat boreal cu ierni reci, paduri, zapada persistenta.

Zona E. Se caracterizeaza printr-un climat rece, fara paduri, cu temperatura medie a celei mai calde luni mai mica decat +10⁰C.

Fig.51.Diagrama Köppen a clasificarii climatelor (MARCU, M., 1983)

La o privire mai profunda a climei, Köppen, W., a introdus simboluri suplimentare, cu semnificatiile:

a-temperatura medie a celei mai calde luni este mai mare de +22⁰C;

b-temperatura medie a celei mai calde luni este sub +22⁰C, dar in cel putin temperatura depaseste +10⁰C;

c-temperatura medie a celei mai calde luni nu depaseste +22⁰C, dar cel putin in patru luni temperatura medie depaseste +10⁰C si in cea mai rece luna nu scade sub -38⁰C;

f-precipitatii suficiente tot timpul anului;

s-seceta vara;

w-seceta iarna;

S-precipitatii de stepa 250-400 mm/an

X-maxima pluviometrica la inceputul verii, minima spre sfarsitul iernii.

In acest mod, fiecare tip de clima poate fi caracterizat printr-un grup de litere simbolice asezate in ordinea importantei climatice, obtinandu-se adevarate formule climatice care reprezinta o sinteza a trasaturilor fundamentale ale unui tip de clima (MARCU, M., 1983).