Influenta temperaturii asupra plantelor si animalelor

Temperatura aerului, influenteaza procesele biologice ale plantelor si animalelor, care se desfasoara intre anumite limite de temperatura, numite praguri biologice, sub si peste care procesele vitale inceteaza.

Fiecare planta are un minim si un maxim de temperatura, in functie de faza de vegetatie. Asimilatia clorofiliana este foarte slaba la temperaturi de 1-3⁰C, ajunge la un maxim la temperatura de 30-35⁰C, dupa care inceteaza brusc la temperatura de 50-55⁰C.

Respiratia plantelor este optima la o temperatura de 35-40⁰C, dupa care scade.

Raportul asimilatie - dezasimilatie este dependent de temperatura aerului. Fotosinteza si respiratia cresc o data cu cresterea temperaturii, dar nu la fel. Fotosinteza creste mult mai putin ca respiratia, putandu-se ajunge la situatia unui bilant neavantajos pentru productie. Prin respiratie si transpiratie excesiva se pot produce pierderi de substanta organica. In sere se poate realiza un echilibru prin scaderea temperaturii cand lumina este slaba, in lunile de iarna.

La cultura mare, in verile excesiv de calde, se produce sistavirea cerealelor. Fenomenul este amplificat si prin cresterea transpiratiei ce produce ofilirea frunzelor, inchiderea stomatelor deci impiedicarea afluxului spre boabe a substantelor elaborate in frunze.

In timpul iernii la temperaturi scazute pomii si vita de vie se distrug, datorita inghetarii apei din tesuturi. Cu cat concentratia sucului celular este mai mare (in special a continutului in zahar), temperaturile de inghet sunt mai scazute.

Rezistenta plantelor la ger depinde si de conditiile de vegetatie din toamna. Pentru cerealele de toamna, temperaturile din intevalul 0-6⁰C asigura un raport favorabil intre asimilatie si dezasimilatie, care permite acumularea de zaharuri in frunze, crescand astfel rezistenta la ger (tab.21.)

Tabel 21

Rezistenta la ger

Cerintele variaza dupa faza in care se gaseste planta: graul infrateste la 8-12⁰C, isi alungeste paiul la 14-16⁰C, inspica la 17-18⁰C, fecundeaza si formeaza bobul la 19-20⁰C. Temperaturile mai mari de 30⁰C, in perioada de umplere a bobului, duc la sistavirea boabelor.

Pentru declansarea unei faze de vegetatie este necesara realizarea unei temperaturi. Pentru parcurgerea intregii faze si trecerea la faza urmatoare, planta trebuie sa acumuleze o anumita cantitate de caldura, care se exprima prin suma gradelor de temperatura. Suma gradelor de temperatura se obtine insumand temperaturile medii zilnice din perioada respectiva. Insumarea gradelor de temperatura de poate face fie de la zero fizic (0⁰C) fie de la minimul biologic. In al doilea caz se iau in considerare fie numai temperaturile active, adica cele mai mari de minimul biologic, fie numai cele efective (utile), adica diferenta dintre cele active si zero biologic (tab.22.).

Tabel 22.

Suma gradelor de temperatura

Temperatura joaca un rol important in intensitatea atacurilor ciupercilor si insectelor. Germinarea sporilor si cresterea miceliului, au loc intre doua limite de temperatura. Temperatura la care acestea sunt distruse, se numeste temperatura mortala. Sub temperatura minima, si peste cea maxima ciupercile nu se mai dezvolta, dar traiesc pana la temperatura mortala.

Academicianul E. Radulescu, a stabilit temperaturile minime, optime si maxime (temperaturile cardinale) pentru germinarea sporilor catorva specii de ciuperci (tab.23.)

Tabelul 23

Temperaturile cardinale de germinatie

Nr.crt.	Specia	Boala provocata	Temperatura de germinare a sporilor in 0C
			minima	optima	maxima
	Plasmopara viticola	Mana vitei de vie
	Phytophtora infestans	Mana cartofului
	Ustilago avenae	Taciunele zburator (ovaz)
	Puccinia graminis	Rugina neagra (grau)
	Puccinia glomorum	Rugina galbena

In fig.44 se prezinta curba de germinatie a clamidosporilor de Ustilago tritici (taciunele zburator al graului) la diferite temperaturi.

			Fig.44. Curba de germina]ie a clamidosporilor de Ustilago tritici la diferite temperaturi

 

Insectele sunt animale heteroterme, adica temperatura corpului, depinde de temperatura mediului. Zona biologica este intervalul de temperatura intre pragul inferior si superior de temperatura, la care insectele se dezvolta.

Zonele letale sunt zonele de temperatura sub pragul minim si peste cel maxim.

Cercetari privind distributia temperaturii cu inaltimea, in plantele de hamei, au fost efectuate de CRIVEANU, H., 2000-2003.

In ceea ce priveste padurea, se observa ca la inaltimea de 2 m (inaltimea meteo standard) in timpul zilei maxima este mai coborata decat pe teren liber, iar in timpul noptii temperatura in padure ramane mai ridicata decat in spatiul liber.

La latitudinile noastre, cele mai mari diferente de temperatura se inregistreaza vara, in special in zilele senine si fara vant. Aceste diferente pot atinge valori de vateva grade.

In timpul iernii, diferentele de temperatura dintre padure si zonele dezgolite sunt nesemnificative (tabel 24).

Tabel 24

Diferentele de temperatura dintre padure si terenul descoperit (MARCU, M., 1983)

Se observa diferentele de temperatura in functie de specii.

Un comportament aparte il are fagul fata de molid, prin efectul combinat al absortiei radiatiei solare si al transpiratiei. Prin transpiratie se consuma o importanta cantitate de caldura. In padurile de fag se manifesta o crestere a temperaturii in zilele senine de iarna si primavara inaintea inmuguririi. Explicatia este data la speciile cu frunze cazatoare, de absortia caldurii in trunchiuri si ramurile arborilor, caldura ce va fi cedata aerului din padure.

			Fig.45. Diferen]ele dintre amplitudinile trrmice lunare ^n func]ie de specie

Se poate concluziona ca rolul moderator al temperaturii aerului in padure se realizeaza la nivelul solului, fiind complet diferit in coronament.

Apar astfel doua maxime de valori diferite intre ele, unul la nivel inferior, imediat deasupra solului, iar altul in coronament, in timpul zilei. Noaptea vor aparea doua maxime situate in aceieasi pozitii ca si maximele.

Majoritatea insectelor se dezvolta intre 20⁰-30⁰C. Ca si plantele ele au nevoie de o anumita suma de grade de temperatura.

Animalele mamifere sunt homeoterme, adica temperatura lor este constanta si nu depind de temperatura mediului. Temperatura la care este necesara o crestere a metabolismului baral pentru mentinerea constanta a temperaturii corporale se numeste temperatura critica si depinde de specie.