Nebulozitatea

Nebulozitatea

Prin nebulozitate se intelege gradul de acoperire a cerului cu nori. Valoarea minima a a nebulozitatii este zero, iar cea maxima este 10, existand deci 11 grade de nebulozitate. Zilnic, nebulozitatea prezinta o variatie determinata de felul suprafetei subiacente, de relief si de anotimp.

Observatiile indelungate a nebulozitatii au scos in evidenta prezenta a doua maxime (dimineata si dupa amiaza), si a unui minim in mijlocul zilei. In mersul zilnic al nebulozitatii apar nori specifici, cum ar fi, norii stratus, stratocumulus si altocumulus. Ziua, deasupra uscatului predomina norii cumulus care apar dimineata si au cea mai mare dezvoltare, dupa amiaza. Deasupra intinderilor mari de apa, variatia nebulozitatii este inversa ca deasupra uscatului, din cauza ca apa este mai calda noaptea decat uscatul. (fig.48).

Fig.48. Variatia diurna a nebulozitatii

Variatia anuala a nebulozitatii prezinita o oscilatie simpla, cu un maxim in decembrie si un minim in iulie, august.

Variatia anuala depinde foarte mult de regiune. In Oltenia, in regiunile de deal ale Munteniei si Moldovei, se observa aparitia unui maxim secundar in februarie si un minim in ianuarie. In regiunile muntoase apar doua maxime si doua minime: un maxim principal in martie, un maxim secundar in ianuarie, un minim principal in ianuarie si un minim secunadar in august. In mod practic, nebulozitatea se poate determina fie prin observatia directa fie prin calcul. In observatia directa se imparte cerul in zece sectoare, numarul sectoarelor acoperite de nori fiind gradul de nebulozitate. La calcularea nebulozitatii se foloseste formula: N=(1-F)1 in care: este fractia de insolatie, d este insolatia zilnica, iar D este insolatia maxima.