ParticularitATi ale climatului RomAniei

Romania se imparte teritorial in patru sectoare climatice:

I sectorul cu clima continental-moderata;

II sectorul cu clima continentala;

III sectorul cu clima de litoral maritim;

IV sectorul cu clima de munte.

Sectorul cu clima continental moderata I ocupa partea centrala si vestiva a tarii noastre, respectiv Podisul Transilvaniei, Maramuresului, Piemonturile vestice si Campia Tisei.

Regimul climatic din acest sector se caracterizeaza prin: umezeala, nebulozitate, cantitati anuale de precipitatii mari si amplitudini termice mai mici decat din alte regiuni ale tarii. Viscolele si secetele sunt fenomene rare.

Sectorul cu clima continentala II ocupa Campia Romana, cea mai mare parte din Dobrogea, Podisul Getic, Podisul Moldovei si Subcarpati. Caracteristic acrestui sector sunt amplitudinile termice mari, o consecinta a invaziei de aer arctic in timpul iernii si a aerului tropical vara. Cantitatile anuale de precipitatii sunt extrem de mici (cca. 400 mm). Vara cantitatile de precipitatii sunt variabile, la intervale mari si cu caracter de aversa. Seceta si viscolele sunt fenomene destul de frecvente, accentuandu-se spre sud-est, respectiv spre est.

Sectorul cu clima de litoral maritim III, cuprinde partea estica a Dobrogei, pe o fasie de circa 15-25 km, situata de-a lungul litoralului Marii Negre si in Delta Dunarii. Sub influenta brizei de mare in sezonul cald, temperatura aerului inregistreaza valori mai coborate pe litoral decat deasupra regiunilor continentale apropiate. Iarna influenta climatica a marii este mai restransa din cauza advectiei aerului din vest, nord-vest si nord continentalizat. Ea impiedica scaderea excesiva a temperaturii aerului, astfel incat amplitudinile termice diurne si anuale sunt mai mici decat in alte regiuni ale tarii. Miscarile descendente ale aerului deasupra acestei zone, in special in sezonul cald, determina predominarea timpului senin, destramarea norilor si reducerea cantitatilor anuale de precipitatii.

Sectorul cu climat de munte IV, corespunde zonei muntoase din tara noastra. Se evidentiaza printr-o mare variabilitate in timp si spatiu a caracteristicilor sale: relief fragmentat, expozitiilor si orientarilor diferite ale versantilor fata de directiile de deplasare a maselor de aer. De exemplu pe versantii vestici ai Muntilor Apuseni si ai Carpatilor Orientali precum si pe cei nordici ai Carpatilor Meridionali, expusi advectiei dominante din spre vest si nord-vest, convectia dinamica determinata de relief are drept rezultat cresterea nebulozitatii si a frecventei precipitatiilor. Pe versantii opusi, au loc procese feonale, cu concecinte care decurg din acestea. Vaile si depresiunile sunt frecvent acoperite iarna de ceata si nori stratiformi, in timp ce culmile mai inalte ale muntilor ramanand insorite, primesc un plus insemnat de energiei solara. Cu toate acestea, durata fenomenelor de iarna se mareste o data cu cresterea altitudinii.

Datele climatice rezultate din determinarile si observatiile efectuate la statiile meteorologice pe perioade indelungate ilustreaza marea diversitate a caracteristicilor climei.(MARCU, M., 1983).

Pe cuprinsul tarii noastre se intalnesc multe tipuri de clima, de la clima rece a muntilor pana la clima temperata continentala. Distributia diferitelor tipuri de clima este rezultatul interactiunilor complexe ale factorilor genetici ai climei: suprafata activa subiacenta, radiatia solara si circulatia atmosferei.

Romania are o suprafata de 237500 km² si este situata in partea sud-stica a Europei intre 43⁰37 si 48⁰15 latitudine nordica si intre 20⁰15 si 29⁰41 longitudine estica. Plasarea tarii noastre de o parte si alta a latitudinii de 45⁰, face ca regimul de radiatie solara sa fie cel caracteristic latitudinilor medii, sumele energiei solare radiante fiind moderate, iar durata zilelor si a noptilor au deosebiri anotimpuale apreciabile. Distanta dintre punctele V-E este de 650 km si datorita miscarii de rotatie a Pamantului apare o diferenta a orei locale de 37 min 43 sec. Acest fapt determina ca toate procesele si fenomenele legate de energia solara sa fie decalate, ele producandu-se mai devreme in partea estica si mai tarziu in cea vaestica.

Suprafata subiacenta constituie sursa principala de transformare a energiei solare in caldura si de producere a umiditatii aerului. Cu cat aceasta suprafata este mai variata, cu atat mai variate si mai complexe vor fi procesele atmosferice generate de ea.

In Romania suprafetele diferitelor forme de relief sunt in general apropiate: campiile (sub 200 m) 33I; dealurile si podisurile (cu altitudinea intre 200-800 m) 37I; zona muntoasa (altitudini de peste 800 m), 30I.

Toate particularitatile suprafetei subiacente (pozitia geografica, relieful, solurile, vegetatia, apele, etc.) actioneaza in mod diferentiat, dar totodata ca un tot unitar si complex denumit suprafata subiacenta activa.

Radiatia solara directa este componenta energetica esentiala a bilantului radiativ si sursa principala de caldura pentru suprafata terestra.

La expunere perpendiculara pe unitatea de suprafata, valoarea fluxului de energie poate depasi la ora de maxim, pe toata suprafata tarii valoarea de 251,13x10⁴j/m²s cu valori usor marite primavara si vara. Tinand cont de valorile coeficientului de transparenta radiatia solara directa are valorile 351,6x10⁴j/m²s vara si 276,2x10⁴ j/m²s iarna. Diferenta intre Sudul si Nordul tarii, apare din reducerea inaltimii Soarelui, cu 3-4⁰. De remarcat este faptul ca la inaltimi mai mari de 2000 m unde coeficientul de puritate este mare si numarul de impuritati este scazut, valoarea maxima a radiatiei solare poate ajunge la  389,25 j/m²s.

La diferite inaltimi ale Soarelui, valoarea radiatiei directa este mai redusa, in general iarna si in primele ore ale diminetii si ultimile ore ale dupa amiezii.

In conditiile de campie, sumele medii anuale pot ajunge la valori de 2929,8 kj/m² - 3138,75 kj/m², iar in nord pot scadea pana la valori de 2720 j/m².

In cursul lunilor de vara iunie, iulie si august, sumele lunare ale radiatiei ajung in sudul tarii la valori de 418,5-502,2 j/m², iar in nord la 376,7-418,5 j/m². Iarna sumele lunare se pot reduce foarte mult, sub valoarea de 41,8 j/m², iar in unii ani pe fundul vailor si al depresiunilor intercarpatice, care sunt frecvent si persistent acoperite cu ceata si de nori stratiformi, aceste sume sunt neglijabile. Valorile de la un an la altul, al acestor sume sunt foarte diferite, avand o mare variabilitate datorita influentei norilor si cetii.

Radiatia difuza, in general foarte redusa pe timp senin, are o crestere in timpul diminetii, iar dupa amiaza scade. Radiatia difuza se intensifica in general in cazul cresterii opacitatii atmosferei. Cele mai mari sume ale radiatiei totale lunare, din cursul unui an sunt in luna iulie, cand predomina timpul senin, si nu in luna iunie cand durata zilelor este maxima. Valorile atinse sunt de 627,8 kj/m² - 669,7 kj/m² in nordul tarii si 753,4 kj/m² - 795,2 kj/m² in sud, acestea fiind cu aproximativ 16,5I mai mare ca in nord.

In cazul radiatiei totale (suma dintre radiatia directa si cea difuza, in urma rezultatelor inregistrate in tara noastra) pana in luna iunie, ajunge la valori de aproximativ 962,6 kj/m² si scade treptat pana in decembrie, cand valoarea medie este de 261,6 kj/m².

Se remarca scaderea sumelor cu latitudinea de la sud la nord, mai accentuat iarna. In Campia Romana, sumele de radiatie totala sunt mai mici, iarna, decat valoarea de 418,55 j/m² in 24 de ore, si ajung la aproape 2511,3 j/m² in 24 de ore vara.

Sumele anuale ale radiatiei solare, reflectate sunt mai mari pe culmile inalte ale muntilor acolo unde stratul de zapada este mai persistent. Ele scad foarte mult pe pantele muntilor acoperiti de paduri de rasinoase, care au valori ale albedoului scazute aproape tot timpul anului.

In zonele unde zapada este discontinua si instabila (zapada se depune sub forma unor pete inalte, care de mai multe ori in acelasi anotimp se topesc si se formeaza din nou, respectiv in zonele de campie) valorile anuale ale radiatiei reflectate sunt mici in comparatie cu cele ale radiatiei incidente. Sumele anuale ale radiatiei absorbite de suptafata subiacenta in diferite zone ale tarii cresc in general de la munte spre campie, si din nord spre sud-est.

Radiatia efectiva are valorile cele mai mari vara, in orele de la amiaza, cand suprafata subiacenta este supraancalzita. Pe timp umed si acoperit, in prezenta norilor densi, stratiformi, situati la inaltimi mici, radiatia efectiva a suprafetei active se reduce apreciabil.

Sumele anuale de energie datorata radiatiei efective sunt in partea nordica a tarii sunt de aproximativ 1527,7 j/m², iar in sud unde predomina timpul senin si umed, in semestrul cald, radiatia efectiva poate atinge valori de 1757,9 j/m².

In cursul anului, sumele lunare ale radiatiei efective sunt mai mari vara respectiv 502,2 j/m², in regiunile de campie si scad iarna la aproximativ 292 j/m².

Tinand seama de multitudinea de date, valorile bilantului radiativ sunt de aproximativ 1632,4 j/m² in partea de nord si de aproximativ 1942,6 j/m² in partea de sud a tarii.

In ceea ce priveste circulatia generala a atmosferei, aceasta constituie cauza schimbarilor neperiodice ale timpului. Schimbarile pot fi bruste si intense, iar prin succesiunea lor, imprima regimului meteorologic multianual caracterul variabil si determina variatiile seculare de clima.

In Romania, influenta Muntilor Carpati se face simtita in special asupra proceselor dezvoltarii circulatiei atmosferice. Lanturile muntoase modifica traiectoriile ciclonilor, deformeaza fronturile atmosferice avand ca rezultat modificari importante ale timpului pe intreg teritoriul. Lanturile de munti fac ca de o parte si de alta, procesele circulatiei si caracteristicile timpului sa nu aiba o simultaneitate temporala si aceiasi intensitate.

Schimbarile dintre suprafata subiacenta si atmosfera sunt evaluate calitativ si cantitativ prin bilantul de caldura si umiditate a sistemului pamant-atmosfera, de care depinde regimul elementelor si fenomenelor meteorologice.

Repartitia valorilor medii anuale ale temperaturii aerului pe teritoriul Romaniei are particularitati distincte.

Pe aproape intreaga Campie Romana valorile medii anuale de tempeatura sunt cuprinse intre 10-11⁰C, variind intre valorile de 10,8⁰C la Craiova si 10,4⁰C la Ion Sion. Aceasta delimitare a diferentelor de temperatura a aerului in sensul meridianelor si al paralelelor se datoreaza in primul rand formei netede a suprafetei reliefului ceea ce face ca atat procesele advective cat si cele autohtone sa se dezvolte in acelasi sens si cu aceeasi intensitate. (STOENESCU, M. ST., TISTEA, D., 1962).

De-a lungul Dunarii, pe o latime de 20-30 km, in Dobrogea sudica si pe litoralul Marii Negre mediile anuale ale temperaturii aerului depasesc 11⁰C. Spre deosebire de valorile mici ale acestor gradienti orizontali de la campie, in regiunile muntoase valorile gradientilor termici cresc foarte puternic. Din inregistrarile anuale, se constata diferente foarte mari intre temperatura aerului din fundul vailor si de pe pantele vecine sau de pe culmile Carpatilor, dupa cum urmeaza in tabelul 26.

Tabelul 26

Diferentele dintre temperaturile medii anuale dintre culmi si vai (STOENESCU, M.ST.,

Din figura 52 se evidentiaza deosebiri caracteristice in repartitia verticala a temperaturii.

Fig.52. Distributia temperaturii medii lunare a aerului in luna ianuarie (A) si iulie (B) in sudul tarii (a) si in Transilvania (b)

(STOENESCU, ST., M., 1962

In zona intai, pana la inaltimi de aproximativ 300-350 m apar frecvent inversiuni termice.

Peste aceste inaltimi, in Transilvania, spre exemplu, pana la altitudini de 1.500 m, pedomina izotermia.

Inversiuni termice de durata si frecventa marita se produc in lunile reci, in depresiunile geomorfologice si in vaile inchise, inconjurate de munti acoperiti cu zapada. Aici, aerul racindu-se de la suprafata emisiva a zapezii, aluneca descendent pe pante, acumulandu-se in straturi nu prea inalte pe fundul vailor, unde procesul de racire radiativa continua. Acest fapt duce la aparitia de temperaturi mai ridicate pe pante decat in fundul vailor. Frecventa si persistenta ridicata a acestor inversiuni fig.1.22 face ca ele sa reprezinte pentru zonele respective o caracteristica esentiala a climei.

In luna ianuarie, in regiunile de deal, distributia temperaturii aerului este determinata de legile fizico-geografice locale si nu de altitudinea absoluta.

Izotermele lunii ianuarie evidentiaza cea mai calda zona, in partea estica a Dobrogei pe litoral. Pe o suprafata redusa a litoralului temperaturile aerului raman pozitive tot timpul anului, datorita aerului cald de deasupra Marii Negre.

			Fig.53. Dispunerea pe ^n@l]imi a temperaturii medii lunare a aerului ^ntre pasul Predeal }i fundul depresiunii B$rsei (STOENESCU, M.ST., [%{TEA, D., 1962)

In partea de sud-vest a tarii, in Banat si in partea vestica a Campiei Oltene, in ciuda faptului ca iernile sunt acoperite de aerul rece continental din est, valorile medii ale temperaturii aerului sunt cu 2⁰C mai mari deca in Campia Romana. Acest fapt se datoreaza invaziei de aer maritim tropical care se deplaseaza deasupra Marii Mediterane spre Depresiunea Panonica.

In partea de nord-est a tarii, valorile medii lunare sunt sub -4⁰C datorita acumularilor de aer rece din est. Pe pantele subcarpatilor Orientali, care in timpul iernii se afla deasupra straturilor de aer rece care acopera vaile, mediile de temperatura sunt mai mari cu peste 2⁰C decat cele de pe fundul vailor.

La inaltimile cuprinse intre 1.500-2.500 m predomina valorile obisnuite ale gradientului termic vertical, iar peste 2.500 m altitudine, mediile lunare ale temperaturii scad in ianuarie sub -10⁰C (Vf. Omul, -10,5⁰C).

In luna iulie se accentueaza deosebiri in repartitia teritoriala a temperaturii aerului, mai ales in zona de munte, datorita gradientilor termici verticali, care ajung la valori de 0,6⁰/100 m.

Pantele insorite, se incalzesc puternic ziua, iar procesul de convectie termica devine foarte puternic.

Valorile maxime ale temperaturii aerului din luna iulie sunt localizate in Campia Romana, 23⁰C, scazand spre nord pana la 20⁰C la poalele Subcarpatilor.

Pe litoral, mediile sunt mai mici cu 1⁰C-1,5⁰C, decat in Baragan datorita brizelor zilnice.

In Campia Siretului Inferior temperaturile medii sunt de 22⁰C, iar in partea nordica a Moldovei, temperaturile sunt sub valoarea de 20⁰C.

In Transilvania, valori medii lunare mai mari de 20⁰C se gasesc doar pe culoarul Muresului, de la Aiud la Deva, in rest valorile scad sub 19⁰C in zonele inalte ale Podisului.

In Campia Tisei si pe pantele piemontale vestice, temperatura creste de la nord, 20⁰C, spre sud pana la 22⁰C.

Temperatura solului este rezultatul proprietatilor sale fizice, ale continutului de apa, a gradului de acoperire cu vegetatie, a stratului de zapada, a dispunerii geografice, etc.

Solul reprezinta sursa de incalzire a atmosferei; el prezinta variatii foarte mari in timp si deosebiri teritoriale extrem de accentuate.

Umditatea aerului se datoreaza in cea mai mare parte advectiei aerului de pe Marea Mediterana, Oceanul Atlantic si Marea Neagra, care patrunde in tara in partea de nord-vest, sud-vest si est.

Fenomenul de evaporare a apei de pe suprafata apelor si cel de transpiratie a plantelor constituie sursa locala de apa in atmosfera.

Din repartitia valorilor medii anuale, a umiditatii relative, pe teritoriul Romaniei, cele mai mari valori s-au inregistrat pe litoralul Marii Negre (U_R>80I) si in regiunea inalta de munt (Vf. Omul U_R 84I). Cele mai scazute valori se intalnesc in Subcarpatii Estici (Tg. Ocna, U_R=63I), Subcarpatii Sudici, sudul Moldovei, Baraganului si centrul Dobrogei (U_R<70I). (SORODOC, C., TISTEA, D., 1962)

In centrul tarii, adica in Transilvania, nordul Moldovei, sudul si sud-vestul tarii, umiditatea relativa media anuala, are valori cuprinse intre 71I si 76I.

Amplitudinea variatiei anuale a umiditatii relative minima, cu valori de 13-15I se gaseste pe litoral si in zonele de munte.

Cele mai mari amplitudini, de 30I, apar in partea centrala a Campiei Romane, iar in restul teritoriului acestea au valori de 20I. (SORODOC, C., TISTEA, D., 1962)

Minimul umiditati relative se repartizeaza astfel:

in Transilvania minimul principal se produce in luna aprilie sau mai, iar cel secundar in iulie;

in Campia de Vest, Campia Romana si sudul Moldovei minimul principal se produce in iulie-august, iar cel secundar se produce in aprilie-mai.

In cea mai mare parte a teritoriului, maximul principal se produce in luna decembrie, iar pe litoral si in Delta, acest maxim persista si in luna februarie. Al doilea maxim, cel secundar se produce aproape peste tot in luna iunie, cand numarul zilelor cu precipitatii este maxim.

La mare altitudine, cele mai mari valori ale umiditatii relative se produc vara, in lunile iunie si iulie, cand de obicei in orele de la amiaza se produc norii cumuliformi sub actiunea convectiei aerului.

Importanta norilor in ceea ce priveste schimburile energetice este foarte mare. In timpul zilei radiatia solara este diminuata in prezenta norilor, iar in timpul noptii, prezenta lor face ca pierderile de caldura ale solului sa fie reduse. Dintre toti norii, rolul cel mai important il joaca cei inferiori (inclusiv norii Nimbostratus si cei cu dezvoltare pe verticala), care impiedica trecerea radiatiei directe, absorb radiatiile terestre si functionand ca un corp negru emit propriile radiatii cu lungime de unda mare.

In zonele de campie si de dealuri, cea mai mare nebulozitate, cuprinsa intre 5,5 si 6 grade, este in Campia de Vest, Transilvania si partea de nord a Moldovei si se datoreaza deplasarii maselor de aer umed de deasupra Oceanului Atlantic peste centrul Europei.

Cele mai mici valori (<5 grade) sunt localizate deasupra litoralului Marii Negre, luncii si Deltei Dunarii, unde in perioada calda a anului predomina procesele descensionale ale aerului si de destramare a norilor.

Valoarea maxima a nebulozitatii apare in luna decembrie, ca urmare a intensificarii activitatii ciclonice deasupra Marii Mediterane. Valoarea minima se constata in lunile august - septembrie cand predomina timpul anticiclonic.

In zonele muntoase, maximul nebulozitatii se produce in lunile mai-iunie, iar minimul se produce toamna, in luna octombrie.

In zonele de campie ale tarii, variatia nebulozitatii prezinta un singur maxim, in decembrie si un singur minim, in august.

In regiunile deluroase de la periferia arcului Carpatic, apar doua maxime si doua minime, in ianuarie apare minimul secundar, iar in februarie apare maximul secundar.

In podisul Transilvaniei si Maramures apar de asemenea doua maxime si minime. Astfel in aprilie - mai apare un maxim secundar si in martie apare un minim secundar.

In decursul unei zile, nebulozitatea prezinta un minim noaptea, la miezul noptii, dupa care, sub influenta proceselor radiative, creste ajungand la un maxim in jurul orei 6-7. O data cu rasaritul Soarelui radiatia solara incepe sa creasca, aerul se incalzeste, iar norii stratiformi se destrama, astfel ca la orele 8-9 apare un minim secundar. Dupa ora 10 incep sa se formeze mari acumulari si nebulozitatea atinge maximul principal in jurul orei 15. Spre seara nebulozitatea incepe sa scada lent, iar dupa apusul Soarelui se accentueaza foarte mult. Durata de stralucire a Soarelui intr-un an depaseste 2.000 de ore, in toate zonele de campie. In partea de sud a Campiei Romane insolatia anuala ajunge la 2.200 de ore iar pe litoral si in Delta Dunarii atinge valori de 2.250-2.300 de ore.

In zonele de deal si pe culmile muntilor insolatia scade ajungand la 1.400-1.500 ore.

Sumele anuale ale insolatiei sunt minime in decembrie si maxime in iulie, avand valori intre 2.700-3.500 ore.

Precipitatiile sunt fenomene atmosferice care se produc in cantitati foarte diferite si in mod discontinuu rezultand o repartitie teritoriala caracterizata de o mare neuniformitate. In partea centrala a Campiei Romane se inregistreaza valori anuale ale precipitatiilor cuprinse intre 500-550 mm.

Cantitatea de precipitatii ajunge la 600 mm in zonele subcarpatice, iar in Podisul Moldovenesc si muntii Dobrogei se inregistreaza peste 500 mm. In partea de est a Transilvaniei se inregistreaza 500-600 mm precipitatii, iar in masivele muntoase precipitatiile depasesc 1.200-1.400 mm.

Stratul de zapada este unul din factorii care influenteaza efectiv regimul termic al solului, avand un coeficient de conductibilitate termic foarte scazut, este un izolator foarte bun. Astfel zapada formeaza un invelis protector culturilor anuale toamna, si cele perene, ierboase, asigurand conditiile optime de iernare. Totodata zapada este o sursa importanta de apa in sol.

Presiunea atmosferica actioneaza neancetat fiind factorul genetic principal al aerului, determinand totodata schimbarile neperiodice ale celorlalte caracteristici ale vremii. In zonele cele mai joase, de campie si de litoral (sub altitudini de 140-150 m) valorile anuale de presiune sunt mai mari de 1.000 mb, ajungand la valori de 1015-1017 mb. O data cu cresterea altitudinii presiunea atmosferica scade conform urmatorului tabel 27.

Tabelul 27

Variatia presiunii in functie de altitudine

(TOPOR, N., 1962)

In Romania, pot fi deosebite urmatoarele tipuri de variatie anuala a presiunii atmosferice:

tipul I, care apare in Campia Romana, in vestul Dobrogei si in Moldova cu minimul anual in luna iulie si maximul anual in ianuarie;

tipul II, caracteristic Campiei Timisului si Muresului, cu maximul anual in ianuarie si minimul anual in iulie. Amplitudinea anuala este mai redusa decat in cadrul tipului I.

tipul III, localizat in Maramures, Transilvania si depresiunile intramontane; minimul anual apare in aprilie, iar maximul anual apre in septembrie sau octombrie;

tipul IV, caracteristic inaltimilor, prezinta un maxim anual in luna august si un minim in februarie.

Regimul vanturilor, pe teritoriul Romaniei depinde de activitatea centrilor de actiune principali: Anticiclonul Azoric (mai ales vara), Anticiclonul Eurasiatic (iarna) si Depresiunea Mediteraniana (in semestrul rece).

De remarcat sunt si unele fenomene atmosferice, cum ar fi: ceata, bruma, bruma, chiciura, poleiul, viscolul, descarcarile electrice, etc., care desi pot avea o frecventa redusa au un mare interes practic:

viscolul, nu se produce cu regularitate in toate iernile. Repartitia in teritoriu este de 3-4 zile/an, ajungand chiar la 5-6 zile/an in Moldova, Campia Romana si Baragan. In Campia de Vest si Transilvania, numarul de zile cu viscol este de 1 zi pana la 3 ani. Acelasi regim il are si zona adapostita din nordul Olteniei si Munteniei.

bruma apare in special primavara si toamna cand temperaturile din timpul noptii sunt negative, iar diminetile si noptile sunt senine. Frecventa de aparitie a brumei este foarte variata, de la o regiune la alta. Numarul de dimineti cu bruma variaza intre valorile 0 si 25.

poleiul si chiciura, sunt fenomene de iarna, si se produc cu o distributie de 2-4 zile in Campia Romana, 1-3 zile in Transilvania, 1-2 zile in Campia de Vest, in Moldova, Dobrogea si in regiunile cu dealuri a Olteniei si Munteniei.

grindina se formeaza cu predilectie in talvegurile depresionare, pe o fasie ingusta de o parte si de alta a liniei de cea mai joasa presiune. (DISSESCU, C.A., si colab., 1971)

ceata, apare timp de 55-58 zile in Transilvania, 45-55 zile in Campia de Vest, in sud estul tarii 30-40 zile, in Campia Romana, partea centrala 40-70 zile, iar in Moldova 45-70 zile.

fenomenele electrice, fulgere si tunete se produc mai frecvent in intervalul mai-august (lunar peste 4-5 zile) cu predilectie in timpul zilei. Mult mai rar se petrec in lunile aprilie (1-2 zile) si septembrie (2-3 zile), iar in lunile de iarna nu se produc deloc.