SCHIMBARI CLIMATICE

SCHIMBARI CLIMATICE

1. Raportul IPCC privind schimbarile climatice

IPCC (Intergovernmental Pannel on Climate Change) - Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice - a fost infiintat in 1988 de catre Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM) si Programul Natiunilor Unite pentru Mediu. Conform AMN, rolul IPCC este de a evalua, intr-o maniera obiectiva si transparenta, informatiile stiintifice, tehnice si socio-economice relevante in vederea intelegerii bazelor stiintifice ale riscului schimbarii climei datorita activitatii umane, efectelor potentiale induse de schimbarea climei  si optiuni de adaptare si diminuare a acestor efecte.

Schimbare climatica (IPCC) insemna o variatie semnificativa din punct de vedere statistic fie in starea medie a climatului, fie in variabilitatea sa, care persista o perioada mai lunga de timp; este datorata unor procese interne, presiunilor (forcing - uri) externe sau schimbarilor antropice majore in compozitia atmosferei si a utilizarii terenurilor.

Este acceptata si definitia Conventiei Cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice: schimbari de climat atribuite direct sau indirect unei activitati umane care altereaza compozitia atmosferei la nivel global si care se adauga variabilitatii naturale a climatului observat in cursul unor perioade comparabile.

Grupul Interguvernamental privind Schimbarile Climatice (IPCC) a publicat, in prima parte a anului 2007, contributiile celor trei Grupuri de Lucru la cel de-al Patrulea Raport Global de Evaluare a Schimbarilor Climatice care prezinta rezultatele cercetarilor stiintifice, observatiile privind efectele schimbarilor climatice la nivel global, precum si previziunile realizate pe baza utilizarii modelelor climatice. Concluziile principale ale acestui document sunt urmatoarele:

cei mai caldurosi 15 ani la nivel global au fost inregistrati in ultimele doua decade, anii 1998 si 2005 fiind cei mai caldurosi;

temperatura la nivelul Europei a crescut cu aproape 1 grad Celsius, mai mult decat rata globala de incalzire de 0,74 grade Celsius;

concentratia gazelor cu efect de sera din atmosfera depaseste in prezent valorile inregistrate in ultimii 650.000 de ani, iar previziunile indica o crestere fara precedent;

pana in 2100, temperatura globala va creste cu 1 pana la 6,3 grade Celsius iar nivelul oceanului planetar va creste cu 19 pana la 58 cm;

s-a intensificat frecventa aparitiei si intensitatea fenomenelor meteorologice extreme (furtuni, tornade, uragane), s-au schimbat modelele regionale climatice si de precipitatii (valuri de caldura, secete, inundatii), iar tendintele indica o crestere graduala in urmatorii ani;

scaderea grosimii si a extinderii ghetarilor din zona arctica (cu 40% in ultimii 30 de ani) si posibilitatea disparitiei complete a acestora pana in 2100;

retragerea ghetarilor din zone montane (Muntii Alpi, Himalaya, Anzi) si posibilitatea disparitiei a peste 70% din ghetarii continentali;

dezvoltarea unor mutatii la nivelul biosistemelor: inflorirea timpurie a unor specii de plante, disparitia unor specii de amfibieni etc.

Raportul recomanda necesitatea stabilirii de politici si masuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera (dioxid de carbon, metan, protoxid de azot, hidrofluorocarburi, perfluorocarburi, hexafluorura de sulf - reglementate de Protocolul de la Kyoto), deoarece in lipsa acestor masuri cresterea temperaturii globale ingrijorator de mare. Limitarea cresterii temperaturii globale medii, cu maximum 2^oC peste valoarea pre - industriala pana in 2100, necesita reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera pana in 2050 cu cel putin 50% fata de nivelul actual.

2. Discutii asupra principalelor concluzii ale raportului

2.1. Factorii care determina schimbarile climatice

Sistemul climatic evolueaza in timp sub influenta dinamicii sale interne si datorita modificarilor factorilor externi care afecteaza climatul, factori numiti "forcing - uri"[1].

Factorii externi includ fenomenele naturale cum ar fi eruptiile vulcanice si variatii in activitatea solara precum si schimbarile induse de activitatea umana.

Radiatia solara joaca rolul cel mai important. Exista trei moduri fundamentale prin care se poate schimba bilantul radiativ al Pamantului :

1. datorita variatiilor radiatiei solare incidente ca urmare a modificarilor pe care le sufera orbita terestra sau activitatii solare insasi;
2. prin modificarea fractiunii din radiatia solara reflectata (a albedoului), aceasta petrecandu-se datorita acoperirii cu nori, particulelor in suspensie din atmosfera (aerosolilor) sau acoperirii solului (vegetatie, zapada, gheata);
3. alterarea radiatiei de unda lunga emisa in spatiu de suprafata Pamantului, de exemplu prin schimbarea concentratiei gazelor cu efect de sera.

Climatul raspunde la randul sau la aceste schimbari fie direct, fie indirect, printr-o varietate de mecanisme de feed - back

Cantitatea de energie solara care ajunge la limita superioara a atmosferei in fiecare secunda pe suprafata de 1 m², in timpul zilei, este de circa 1370 W iar cantitatea de energie pe metru patrat si secunda, mediata pe intreg globul, este aproximativ ¼ din aceasta (342 W/m2). Circa 30% din radiatia solara este reflectata inapoi in spatiu (Fig. 1). Aproximativ 2/3 din aceasta reflectivitate este datorata norilor si aerosolilor. Restul este reflectata de suprafetele acoperite cu zapada, gheata, desert. Schimbarea dramatica a reflectivitatii aerosolilor intervine atunci cand au loc eruptii vulcanice majore. Acestea influenteaza climatul un an sau doi inainte de a fi antrenate la sol de precipitatii. Unii aerosoli rezultati ca urmare a activitatilor umane reflecta de asemenea radiatia solara.

Energia care nu este reflectata este absorbita de atmosfera terestra si suprafata Pamantului (circa 240 W/m²). Pamantul radiaza la randul lui cam aceiasi cantitate in spatiu (radiatie de unda lunga, in mod permanent). Pentru a emite aceasta cantitate de energie temperatura corpului care emite, in acest caz Pamantul, ar trebui sa aiba in medie - 19°C, mult mai putin decat are Pamantul in mod real (circa 14°C). Motivul pentru care suprafata Pamantului "apare" mult mai calda este prezenta gazelor cu efect de sera (efectul de sera natural). Norii, pe de alta parte, exercita un efect similar cu cel al gazelor cu efect de sera. Totusi acest efect este compensat de reflectivitatea lor astfel incat,in medie, norii tind sa aiba efect de racire asupra climatului, desi local poate fi perceput ca efect de incalzire. Activitatile umane, ca de exemplu, arderea combustibililor fosili, defrisarile, etc., conduc la amplificarea efectului de sera. Asupra acestor aspecte se va reveni.

Fig. 1. Bilantul radiativ la suprafata Pamantului (IPCC, 2007)

2.2. Mecanisme de feed - back in Sistemul Climatic

Exista, asa cum s-a mentionat deja, o serie de mecanisme de feed - back in sistemul climatic, mecanisme care pot fie amplifica (feet - back pozitiv), fie diminua (feet - back negativ) efectele schimbarilor climatice. De exemplu, cresterea concentratiei gazelor cu efect de sera are ca efect incalzirea climatului si topirea zapezilor si a ghetii. Aceasta face ca albedoul suprafetei Pamantului sa se micsoreze (suprafata devine mai inchisa la culoare) ceea ce face ca ea sa absoarba mai multa energie solara. Urmeaza o topire mai accentuata si asa mai departe, intr-un ciclu care se autointretine. In acest fel bucla feet - back-ului gheata - albedo amplifica incalzirea initiala datorita nivelului ridicat de gaze cu efect de sera.

Un alt exemplu este feet - back-ul datorat vaporilor de apa care poate fi destul de puternic. Pe masura ce atmosfera se incalzeste datorita cresterii cantitatii de gaze cu efect de sera, concentratia vaporilor de apa creste, conducand mai departe la accentuarea efectului de sera. Aceasta duce la o incalzire mai puternica care, la randul ei, determina o crestere suplimentara a cantitatii de vapori de apa, intr-un ciclu auto-intretinut.

. Contributia activitatilor antropice la schimbarile climatice

Unele din componentele sistemului climatic, in primul rand oceanele si biosfera, afecteaza concentratia gazelor cu efect de sera din atmosfera. De exemplu, plantele iau CO2 din atmosfera si il convertesc, in procesul de fotosinteza, in carbohidrati.

In epoca industriala, activitatile antropice au contribuit la cresterea concentratiei gazelor cu efect de sera din atmosfera (Fig. 2). Pe langa aceasta, activitatile umane contribuie la schimbarile climatice si prin modificarea concentratiei aerosolilor si a acoperirii cu nori.

Cea mai mare contributie o are arderea combustibililor fosili care elibereaza CO2 in atmosfera. Impactul activitatilor antropice asupra climei este mult mai mare decat cel al proceselor naturale.

Fig. 2. Concentratia atmosferica a celor mai importante gaze cu efect de sera

cu timp mare de viata in ultimii 2000 ani (IPCC, 2007)

Principalii compusi, rezultat al activitatii umane si care joaca un rol insemnat pentru schimbarile climatice sunt:

1. Dioxidul de carbon (CO2), rezultat ca urmare a arderii combustibililor fosili utilizati in transporturi, incalzirea locuintelor, fabricarea cimentului, defrisari, etc. ; este eliberat de asemenea procese naturale;
2. Metanul (CH4) - rezultat al activitatilor agricole, distributia gazului natural, depozitarea deseurilor; apare si in procese naturale, in special in zonele unde exista mlastini;
3. Oxizii de azot (N2O) - sunt emisi ca urmare a fertilizarii cu azot si arderii combustibililor fosili; exista si procese naturale in sol si oceane care elibereaza (N2O);
4. Halocarbonii (combinatii de fluor, brom, clor, carbon si hidrogen): in mod natural exista in cantitati foarte mici; principalii produsi rezultati din activitatea umana sunt CFC11 si CFC12 (utilizati ca agenti de racire si in alte procese industriale); concentratia lor a scazut in ultimii ani ca rezultat al conventiilor internationale privind protejarea stratului de ozon;
5. Ozonul (O3) - se produce si se distruge in mod continuu in atmosfera ca urmare a unor reactii chimice sub actiunea radiatiilor UV; in troposfera, activitatile umane au condus la cresterea cantitatii de O3 prin eliberarea CO, N2O si a altor substante care reactioneaza chimic si produc O3;
6. Vaporii de apa - considerati cel mai abundent si mai important «gaz » cu efect de sera; activitatile umane au numai o mica influenta directa asupra cantitatii de vapori de apa din atmosfera; indirect, oamenii au potentialul de a afecta substantial cantitatea de vapori de apa prin modificarea climatului: o atmosfera mai calda contine mai multi vapori de apa;
7. Aerosolii - unii sunt emisi direct in atmosfera in timp ce altii se formeaza din diferiti alti compusi; activitatile umane responsabile de prezenta aerosolilor din atmosfera sunt:
1. arderea combustibililor fosili si arderea biomasei (ceea ce a facut sa creasca concentratia compusilor cu sulf, a celor organici si a negrului de fum),
2. mineritul de suprafata si
3. alte procese industriale;

Sursele naturale de aerosoli sunt praful ridicat de la suprafata, spargerea valurilor, emisiile biogene, eruptiile vulcanice.

2. Modificarea temperaturilor medii globale

Daca ne referim la ultimii aproximativ 160 de ani, de cand exista observatii instrumentale, temperatura globala a crescut cu importante variatii regionale (Fig. 3 si 4).

Incalzirea s-a produs in doua etape: o incalzire mai usoara in perioada 1910 - 1940 (0,35°C) si una mai puternica incepand cu anul 1970 care dureaza si azi (circa 0,55°C).

Observatiile de dupa 1950 au ca troposfera (in jur de 10 km) s-a incalzit cu o rata usor mai mare decat suprafata Pamantului, in timp ce stratosfera s-a racit semnificativ incepand cu 1979.

Datele referitoare la temperatura, obtinute din masuratori, sunt in acord rezultatele modelelor utilizate de climatologi.

2.5. Precipitatiile

In perioada la care ne referim si precipitatiile au suferit modificari atat cantitative cat si in intensitate, frecventa si forma (Fig.5). Precipitatiile oricum prezinta o larga variabilitate naturala iar fenomene ca El Niño[2] si Oscilatia Nord Atlantica au o influenta semnificativa.

Modificari pronuntate in regimul precipitatiilor pentru perioada 1900 - 2005 s-au observat cu precadere in unele regiuni ale globului. Aceasta perioada a fost semnificativ mai umeda in estul Americii de Nord si de Sud, nordul Europei si nordul si centrul Asiei, dar mai uscata in Sahel (Regiune in Africa,care ocupa o suprafata de 4 milioane km patrati si face tranzitia intre savana si pustiul Sahara, traversand Senegalul, Mauritania, Mali,Volta Superioara, Niger, Ciad si partea centrala a Sudanului pe o lungime de 6500 km), sudul Africii, Mediterana si sudul Asiei.

Fig. 3. Sus: temperaturile medii globale (punctele negre reprezinta temperaturile masurate; albastru inchis - seriile netezite iar albastru deschis, erorile); pe acelasi grafic, liniile rosie, albastra, oranj si galben reprezinta tendintele pe ultimii 150, 100, 50 si respectiv 25 de ani); jos: tendintele temperaturii globale la suprafata Pamantului, respectiv la nivelul troposferei (10 km altitudine) in perioada 1979 - 2005 (IPCC, 2007)

Fig. Comparatie intre schimbarile globale de temperatura observate

(linia neagra) si cele simulate cu ajutorul modelelor climatice; banda albastra

reprezinta rezultatul simularilor care iau in consideratie numai cauzele naturale;

banda rosie reprezinta rezultatul simularilor care iau in consideratie atat cauzele naturale cat si cele datorate activitatilor umane

(IPCC, 2007)

Fig. 5. Variatia indicelui PALMER de severitate a secetei

(Palmer Drought Severity Index) in perioada 1900 - 2002 (IPCC, 2007)

In ceea ce priveste forma, in regiunile nordice precipitatiile cad mai mult sub forma de ploaie decat sub forma de zapada. Frecventa episoadelor de precipitatii puternice a crescut chiar in regiuni unde cantitatile totale au descrescut. A crescut de asemenea frecventa de aparitie a secetelor si inundatiilor in unele regiuni.

Aceste schimbari sunt asociate cu cresterea calitatii de vapori de apa din atmosfera, rezultat al incalzirii oceanelor, in special la latitudinile joase.

2. Evenimente meteorologice extreme

Odata cu schimbarea climatica la care asistam, frecventa si aria de manifestare a evenimentelor meteorologice extreme (valuri de caldura, secete inundatii, uragane) a crescut. Din 1950 valurile de caldura inregistrate au fost tot mai numeroase. S-au extins regiunile afectate de seceta ca urmare a scaderii cantitatilor de precipitatii deasupra uscatului. Frecventa furtunilor tropicale si a uraganelor variaza de la an la an, dar datele inregistrate arata o crestere substantiala a intensitatii si duratei lor dupa anul 1970.

Schimbarile in frecventa si intensitatea acestor fenomene sunt mascate de larga lor variabilitate naturala. Dupa cercetatori, este dificil de precizat, daca nu imposibil, ca aceste fenomene - luate individual - pot fi explicate prin incalzirea datorata efectului de sera. Ele sunt rezultatul unei combinatii de factori. O larga gama de evenimente extreme este "normala" chiar in conditiile unui climat care nu sufera schimbari majore. Totusi, evenimente ca valurile de caldura sunt mai frecvent intalnite datorita intensificarii efectului de sera.

2.7. Stratul de zapada si gheata

Observatiile arata ca, la scara globala, se inregistreaza o diminuare a stratului de zapada si gheata, in special incepand cu 1980, urmata de o crestere in timpul ultimei decade (raportul ia in consideratie datele pana in 2005), netinandu-se cont desigur de micile variatii regionale.

Fig. Anomalii ale temperaturii aerului din zonele polare

si ale acoperirii cu gheata si zapada (IPCC, 2007)

Alte observatii se refera la micsorarea ghetarilor din munti, retragerea mai devreme a cuverturii de zapada primavara, reducerea intinderii permafrostului, a solului inghetat sezonier si a ghetii de pe rauri si lacuri. Topirea ghetii din regiunile costiere din Groenlanda si vestul Antarcticii duce la cresterea nivelului marii. Contributia lor, pentru perioada 1993 - 2003, a fost estimata la 1,2 ± 0,4 mm/an.

2.8. Variatiile climatului inaintea epocii industriale

Modificarea bilantului radiativ la nivelul Pamantului au constituit principala cauza a schimbarilor climatice si in trecut dar cauzele au fost diferite. Pentru fiecare epoca cauzele specifice trebuie stabilite individual. Cele trei moduri esentiale prin care se poate schimba climatul au fost deja prezentate. In plus, climatul local depinde de asemenea de modul in care caldura este distribuita de vanturi si curentii oceanici. Toti acesti factori au avut un rol in schimbarile climatice trecute.

Incepand cu epocile glaciare care s-au succedat in cicluri regulate in ultimele aproximativ trei milioane de ani, este demonstrat ca schimbarile climatice sunt legate de asa numitele cicluri Milankovith (variatiile parametrilor orbitei terestre) si ele pot fi calculate cu precizie astronomica. Desi nu constituie cauza primara, concentratia de CO2 din atmosfera a jucat un rol esential. Datele prelevate din calotele glaciare din Antarctica arata ca, in perioadele glaciare, concentratia de CO² a fost mai scazuta (190 ppm) si mai ridicata (280 ppm), in epocile interglaciare, mai calde. In istoria climei Pamantului au fost mai multe perioade "calde". De exemplu acum 500 milioane de ani Pamantul a fost liber de calotele glaciare, este vorba de cele care exista azi in Groenlanda si Antarctica. Datele despre gazele cu efect de sera sunt incerte dar, unele dintre acestea sugereaza ca, in aceste perioade, concentratiile de CO₂ din atmosfera au fost mari.

La scara milioanelor de ani, nivelul de CO₂ s-a modificat si datorita activitatilor tectonice care afecteaza rata schimburilor de CO₂ dintre suprafata Pamantului, pe de o parte si, ocean si atmosfera, pe de alta parte.

Actiunea acestor factori care au determinat schimbari climatice in trecut nu inseamna ca schimbarile curente sunt naturale.

2.9. Schimbarile climatice actuale in raport cu cele petrecute anterior

Unele aspecte ale schimbarilor climatice curente nu seamana cu cele din perioadele anterioare. In acelasi timp, concentratia de CO₂ din atmosfera a atins un record relativ la ultima jumatate de milion de ani si aceasta s-a intamplat cu o rata exceptionala. Temperaturile medii globale curente sunt mai mari decat au fost in timpul cel putin a ultimilor secole, probabil chiar mai mult de un mileniu. Daca incalzirea continua in acest mod, schimbarile ar putea fi neobisnuite in termeni de timp geologici. Un alt aspect neobisnuit al schimbarilor climatice actuale este acela ca, daca schimbarile trecute au avut cauze naturale, incalzirea din ultimii 50 de ani este atribuita preponderent activitatii umane.

Cand se compara schimbarile climatice actuale cu cele din epocile anterioare, trebuie avute in vedere trei aspecte:

alegerea unei variabile pentru comparatie: concentratia gazelor cu efect de sera, temperatura sau alt parametru climatic (valoarea sa absoluta sau rata de crestere);

schimbarile locale sa nu fie confundate cu cele globale; uneori pot fi mult mai mare decat cele globale;

este necesar sa fie facute deosebiri intre scarile de timp: schimbarile climatice pe milioane de ani pot fi mult mai mari si pot avea cauze diferite (de exemplu deplasarea continentelor) comparativ cu schimbarile climatice la scara sutelor de ani.

In concluzie, incalzirea din secolul 20 nu poate fi explicata numai prin variabilitatea climatica naturala.

3. Proiectii climatice

Termenul de "proiectie" utilizat in rapoartele IPCC indica o evolutie viitoare potentiala a unei cantitati sau set de cantitati, adesea calculata pe baza unui model. Proiectiile climatice sunt considerate de IPCC, proiectii ale raspunsului Sistemului Climatic la diferite scenarii referitoare la emisia gazelor cu efect de sera, aerosolilor sau la alte forcing-uri radiative, adesea bazate pe simulari cu ajutorul modelelor climatice si sunt supuse unei substantiale incertitudini.

In literatura de specialitate se intalnesc doua modalitati de realizare a acestui tip de proiectii: una bazata pe extrapolarea conditiilor climatice din trecut si alta, pe modelele de circulatie generala a atmosferei.

Proiectii climatice bazate pe extrapolarea conditiilor climatice din trecut

Pentru un orizont de timp de ordinul miilor de ani, daca se accepta ipoteza ca alternantele intre perioadele calde (interglaciare) si cele reci (glaciare) ar avea in viitor aceleasi cauze ca si in trecut, deoarece in prezent ne aflam intr-o perioada interglaciara, unii anticipari conduc catre o perioada rece. Exista insa informatii referitoare la parametrii traiectoriei Pamantului care indica faptul ca perioada interglaciara in care ne aflam poate continua inca aproximativ 20 000 ani.

Pe de alta parte, evolutia temperaturii medii globale pe parcursul ultimului mileniu evidentiaza o tendinta pronuntata de crestere, manifestata mai ales in ultimul secol. Daca aceasta tendinta continua sa se manifeste, temperatura medie globala va inregistra valori record pentru ultimul mileniu. Daca in primul caz prezentat cauzele variatiilor sunt naturale, legate de variatii ale parametrilor orbitei de rotatie a Pamantului in jurul Soarelui si a axei de rotatie a Pamantului, in cel de-al doilea caz acestea pot fi ,preponderent, de natura antropica.

Proiectii climatice bazate pe modelele de circulatie generala a atmosferei. Scenarii climatice

In general, un model descrie comportamentul unui sistem real, fiind utilizat ca baza pentru calcule, prognoze sau simulari ulterioare. Modelele permit intelegerea sistemelor complexe si prognozarea comportamentului acestora in cadrul scopului pentru care au fost construite.

Modelele de circulatie generala a atmosferei reprezinta un instrument de baza folosit in investigarea fenomenelor climatice.

In scopul simularii conditiilor climatice pentru secolul 21 au fost elaborate o serie de scenarii referitoare la evolutia viitoare a conditiilor fizice, a celor sociale (crestere demografica, s.a.) si economice, printre care si a concentratiei dioxidului de carbon. Scopul dezvoltarii unor astfel de scenarii este sa se elimine cat mai mult din incertitudinile privind conditiile viitoare de evolutie a climei si de a lega ceea ce se cunoaste despre clima cu ceea ce ne putem astepta in viitor. In continuare se face o scurta prezentare a principalelor scenarii ) luate in consideratie de IPCC.

Scenariul A1B - descrie o lume viitoare caracterizata de o crestere economica foarte rapida, de un maxim al cresterii populatiei globului la mijlocul secolului 21, de introducerea rapida de tehnologii noi si eficiente. Se va intensifica de asemenea interactiunea culturala si sociala, intre regiuni va exista convergenta iar diferitele surse de energie vor fi folosite echilibrat.

Scenariul A2 - corespunde unei societati foarte eterogene, in care se pastreaza identitatile locale. Se presupune o crestere continua a populatiei si o dezvoltare economica cu un caracter preponderent regional.

Scenariul B1 - descrie o societate convergenta a carei crestere a populatiei inregistreaza un maxim la mijlocul secolului 21 ca si in cazul scenariului A1B. Spre deosebire de acesta, in cazul scenariului B1se presupune ca se va produce o dezvoltare economica rapida, cu concentrari pe servicii si informatie, pe introducerea de tehnologii curate si eficiente.

Trebuie precizat ca, la ora actuala, se iau in consideratie si alte scenarii, "post - SRES". Sub numele de scenarii SRES (de la "Special Report on Emissions Scenarios") sunt cunoscute scenariile de emisie pentru proiectii climatice dezvoltate de Nakicenovic s.a. (2000) ca baza pentru cel de-al Treilea Raport IPCC (2001).

Cateva din concluziile ultimului raport IPCC (2007), unele din ele ilustrate de tabelul 1 si de figurile de mai jos, pot fi sintetizate astfel (ANM)
- Temperatura medie globala va creste cu 1.4-5.8 ^oC , in functie de scenariul de emisie, fiind cu 2-10 ori mai mare fata de incalzirea din secolul trecut; deasupra uscatului incalzirea este mai pronuntata decat media globala (la latitudinile inalta iarna: nordul Americii de Nord, nordul si centrul Asiei); incalzire sub media globala in sudul si sud-estul Asiei (vara) si sudul Americii de  Sud (iarna).
- Cantitatile de precipitatii la nivel global vor creste, cu mari diferentieri regionale: scaderi si cresteri cuprinse intre 5-20%;

- Schimbarea climei conduce la schimbari in circulatia atmosferica care la randul ei conduce la schimbari in frecventa si amplitudinea unor evenimente extreme de vreme;
- Zilele foarte calde vor fi mai frecvente iar zilele foarte reci mai putin frecvente;
- Va creste amplitudinea si frecventa precipitatiilor extreme  in multe regiuni dupa cum va creste de asemenea si frecventa secetelor (temperaturile ridicate si evapotranspiratia nu sunt compensate de cresterea precipitatiilor). 

Tabelul 1

Cresterea temperaturii medii globale si a nivelului marii la sfarsitul secolului 21 (proiectii dupa IPCC, 2007)

Fig. 7. Stanga: emisiile globale de gaze cu efect de sera (CO2, CH4, N2O si freoni) in absenta unor masuri de reducere; dreapta: incalzirea globala corespunzatoare ca si continuare a celei din secolul 20 (IPCC, 2007)

Fig. 8. Stanga: incalzirea globala medie pentru diferite scenarii climatice

dreapta: proiectiile referitoare la temperatura suprafetei Pamantului pentru perioada 2090 - 1099

(IPCC, 2007

Fig. 9. - Incalzirea globala - proiectii raportate la perioada 1980 - 1999-

pentru diferite scenarii climatice

(IPCC, 2007)

Fig. 10. Incalzirea globala a suprafetei Pamantului pentru diferite scenarii climatice (B1, A1B si A2)

si pentru diferite orizonturi de timp (2011 - 2030; 2046 - 2065 si 2080 - 2099) - sursa IPCC, 2007

Fig. 11. Evenimente extreme:intensitatea precipitatiilor si numarul de zile fara precipitatii

pentru diferite scenarii climatice - proiectii pentru 2090 (imaginile a si c

repartitia lor spatiala pentru o medie de 20 ani (2080 - 2099 minus 1980 - 1999

pentru scenariul A1B, imaginile b si d) - sursa IPCC, 2007