SOARELE

Soarele

Datorita luminii si caldurii sale Soarele face sa existe viata pe Pamant, sa creasca vegetatia, hranind animalele si oamenii. Razele sale au insa si o capacitate ucigatoare, putand distruge tot ce au creat, provocand seceta si foamete.

Zeu al Binelui sau zeu al Raului?! Civilizatiile il considera in general, un zeu bun. Oricum este mai bine sa nu-l suparam caci ne poate priva de lumina si caldura zilei, aruncandu-ne in noaptea eterna, glaciara.

Soarele a starnint o preocupare deosebita incepand cu vechile civilizatii. La asteci, zeul soarelui si al razboiului este Huitzilopochtli,  a carui nume inseamna 'Colibri de Sud', el este fiul zeitei Pamantului, Coaticlue, mama a patru sute de fii asociati, stelele si a unei fiice Coyolxanhqui, Luna.

La mayasi, Kinich Ahan (fata Soarelui), domneste ziua fiind adeseori asociat cu Itzamna, zeul cerului de zi, cel care a introdus civilizatia in lume (a dat mayasilor scrierea, calendarul, etc.).

%n Grecia antica, legenda vorbeste despre Helios, fiul titanului Hyperion, reprezentat sub infasisarea unui tanar barbat foarte puternic de o mare frumusete; avand capul acoperit cu un par de aur, format din raze de soare.

La celti, Soarele este reprezentat de Lugh, Llew sau Lugos (zeul cu brate lungi), sub forma unui tanar frumos, avand toate calitatile.

%n Scandinavia este adorata zeita Sol, iar slavii il venerau pe Perun.

%n Egipt, soarele este Amon-Re (sau Ra) pe care Nout il inghite in fiecare seara pentru a-i da viata a doua zi dimineata. Sa nu-l uitam pe efemerul Aton, discul solar, al carui cult unic a fost instaurat de faraonul Amenophis al IV-lea.

Fenicienii il adorau pe Baal (stapanul), persii pe Ahura-Mazda al carui ochi este soarele si pe Mithra, mediatorul intre zei si oameni.

Asia Mica il venera pe Apollon, care cocea granele, proteja animalele, era zeul cantecului si al vindecatorilor. Apollon se putea transforma in arcas razbunator, datorita sagetilor sale - razele solare.

Arabii preislamici o adorau pe Dysares, o divinitate simbolizata de o piatra neagra, iar in Babilon, zeul soare este Shamash, calul sau galopeaza toata noaptea pe cealalta parte a lumii, pentru a ajunge la Est dimineata.

Zeita japoneza a Soarelui este Amaterasu-O-Mi-Kami (mare si augusta zeita care straluceste in cer), nascuta din ochiul stang al creatorului Izanagi.

Soarele reprezinta cel mai insemnat izvor de energie de care dispune Pamantul. Energia radianta a Soarelui asigura dezvoltarea tuturor proceselor geofizice si biologice din natura. Toate izvoarele de energie de pe Pamant, carbunii, lemnul, petrolul, gazele naturale, energia eoliana, etc., cu exceptia energiei atomice se datoreaza energiei emise de Soare.

%ntr-adevar existenta ne-o datoram unei evolutii conditionata de prezenta radiatiei solare, apartinem unui ciclu trofic in care fotosinteza joaca un rol esential, toate lucrurile prin sau pentru care trudim au undeva la origine energia solara.

Energia solara este cea mai curata, complet nepoluanta si la dimensiuni umane practic inepuizabila. Desi in fiecare secunda Soarele pierde 4x10⁶ tone din masa sa, adica 36x10¹⁰ tone zilnic, viata sa este estimata la 10 miliarde de ani din care s-au scurs aproximativ cinci miliarde de ani. (PEYCHES, I.,1973).

Soarele are o densitate de 0,253 din densitatea Pamantului , cu un diametru de 209 mai mare ca al Pamantului, o suprafata de 11.900 mai mare ca a Pamantului, un volum de 1.301.200 ori mai mare ca al Pamantului, o masa de 333.432 mai mare ca a Pamantului si o acceleratie gravitationala de 28 ori mai mare ca a Pamantului. Distanta dintre Pamant si Soare este de 146.940.000 km in periheliu (perigeu) si de 191.950.000 km in afeliu (apogeu), valoarea medie fiind de 149.450.000 km.

Soarele este un corp incandescent si puternic ionizat, la temperaturi inalte. Prin analiza spectrala s-au pus in evidenta 67 de elemente chimice care intra in componenta Soarelui, comune cu ale Pamantului. Soarele are o structura neomogena, find format din mai multe sfere concentrice. Interiorul Soarelui este alcatuit din plasma, reprezentand majoritatea masei solare si se distinge prin densitatile cele mai mari si temperaturile cele mai inalte.  Densitatea creste de la extreme spre centru de la 10^-7g/cm³ pana la 100 g/cm³, iar temperatura creste de la 7.000 K la 20.000.000 K. Densitatea medie este de 1,41g/cm³.

%n interiorul Soarelui, la temperatura de 2x10⁷K invelisurile electronice ale atomilor se despart de nuclee, se amesteca cu electronii liberi si formeaza plasma. Nucleele atomice, in primul rand cele de hidrogen, aflate in cantitate mare, datorita temperaturii uriase capata viteze imense si energii cinetice foarte mari. Astfel se inving fortele de respingere electrice dintre nuclee, devenind posibila fuziunea nucleara. Nucleele de hidrogen fuzioneaza in grupe de cate patru si formeaza un atom mai greu, atomul de heliu. Socul ciocnirii este atat de puternic incat o parte din masa atomului este convertita in energie, conform relatiei lui Einstein:

E = Dmc²; aceasta relatie reprezinta una din marile castiguri ale fizicii moderne: masa este energie.

Pentru un kilogram de substanta initiala defectul de masa este de 7,29 g la care-i corespunde o energie de 64,8x10¹³ Jouli sau 200 milioane kwh. (URSU, I., 1982).

Energia astfel obtinuta furnizeaza caldura si lumina pe Pamant, creand totodata diferitele conditii climatice.

A doua sfera este fotosfera sau sfera luminoasa, care constituie stratul exterior luminos. Fotosfera emite cea mai mare cantitate de radiatii accesibsile observatiilor pe Pamant, numindu-se si suprafata aparenta a Soarelui. Are o grosime de cateva sute de km, temperatura variind de la 7.000 K 4.000 K, din interior spre exterior. Are o temperatura medie de 5.800 K. Partea inferioara a fotosferei constituie totodata si limita vizibilitatii pentru observatiile terestre. Densitatea fotosferei este foarte mica, de aproximativ 10^-7g/cm³. Fotosfera prezinta o luminatie discontinua, granulara, ce se schimba in mod continuu.

Fotosfera este inconjurata de atmosfera solara, cu o grosime de 500 km, aceasta fiind compusa din vaporii metalelor grele si alte corpuri gazoase, avand o temperatura si o densitate mai mica decat cele ale fotosferei. Deasupra atmosferei solare se afla cromosfera, sau sfera de culori, groasa de aproximativ 14.000 km, find compusa din heliu, hidrogen, calciu, etc., la temperaturi mai joase. %n cazul eclipsei totale cromosfera apare ca un strat de culoare roz.

Coroana solara reprezinta invelisul exterior al Soarelui, cu o forma si grosime variabila (pana la 2.000.000 km), avand o densitate mica si fiind constituit din electroni, atomi foarte ionizati de Fe, Ni, Ca si praf interplanetar.

Temperatura coroanei ajunge pana la 1.000.000 K. %n timpul eclipsei totale coroana se vede ca un invelis de culoare argintie.

Pamantul primeste doar 2x10^-9 din energia emisa de Soare, adica o cantitate de 1,3x10²⁴ cal./an. Aceasta energie ar putea topi un strat de gheata cu grosimea de 35 m care ar acoperi intreg Pamantul. (URSU, I., 1982).

Pentru a ajunge pe Pamant, adica sa strabata distanta medie de 1459 x 10⁵ km, energia radianta are nevoie de doar 498 secunde. (CRIVEANU, H., 2001).

De remarcat este faptul ca din valoarea constantei solare de 1,353 kw/m² la incidenta normala in afara atmosferei, numai circa 338 wati pot fi absorbiti de pamant, din cauza coexistentei permanente a zilei cu noaptea si a variatiei de latitudine, intre 0⁰ si 90⁰, adica intre Ecuator si Poli.

Energia solara, careia ii este tributara intreaga viata de pe Pamant uimeste si fascineaza prin abundenta si constanta ofertei ei. Energia totala primita de la Soare in 20 de zile este mai mare decat toate rezervele fosile ale Pamantului. Admitand un randament de doar 10%, energia solara de pe 120 m² ar putea satisface toate nevoile energetice ale unui locuitor al Terrei, iar o suprafata de 360.000 km² in aceleasi conditii de randament ar putea satisface toate nevoile de energie ale omenirii. (URSU, I., 1982).

Pentru o populatie de 15 miliarde de locuitori suprafata de 4.500 km², adica 9% din suprafata Pamantului ar fi suficienta din punct de vedere energetic. (URSU, I., 1982).

%ntreaga vegetatie care acopera Terra este o uzina de captare a energiei solare pe care o transforma in energie chimica si o depoziteaza in compusi noi, sintetizati. Biomasa este energie; socotind consumul de energie pe cap de locuitor in tarile dezvoltate, corespunde la productia de pe circa 0,3 hectare iar in tarile nedezvoltate la mai putin de 0,025 hectare. (MALITA, M., 1982).

Vorbind de aplicatiile energiei solare, ne referim in primul rand la o lista de nevoi energetice, care in tarile nedezvoltate decurg din activitati domestice; irigatii, pomparea apei menajere, operatii agricole, de uscare a produselor, de refrigerare, in industria locala, transporturi si activitati social comunitare.

Statisticile arata ca 80% din consumul total de energie in tarile nedezvoltate este folosit pentru pregatirea alimentelor si in agricultura. Peste 3 ore/zi din timpul unei persoane din aceste tarii sunt consacrate in medie procurarii lemnelor de foc, prelucrarii alimentelor, aducerii apei sau macinatului cerealelor. %n Africa de exemplu numai aproximativ 10% din locuitori au acces la energia electrica. Un miliard de oameni din zonele dezvoltate ale lumii consuma 85% din energia mondiala, doua miliarde si jumatate de oameni din Asia si America Latina consuma 14% iar restul populatiei (mai mult de un miliard de oameni din Africa si America Latina) consuma ultimul procent de energie. (MALITA, M., 1982).

Cele mai indraznete proiecte energetice prevad posibilitatea ca in anul 2025 intreaga energie a lumii sa fie acoperita din surse regenerabile dupa urmatorul bilant: 36% energie solara, utilizata direct sub forma de caldura; 44% combustibil lichid, solid sau gazos de origine biologica si 20% sub forma de electricitate (de natura hidro, eoliana sau solara). (MALITA, M., 1982).

Pentru a ilustra cu un exemplu unde duce entuziasmul solar care reanvie cultul Soarelui, prezent in toate mitologiile, trebuie expus proiectul suedez, conform caruia, in anul 2015, 62% din energia nationala deriva din resurse biologice, 13% din incalzire solara, 11% din hidroelectricitate, 9% din pile fotovoltaice si 5% din energia vantului. (MALITA, M., 1982).