STUDIUL FENOMENELOR DE USCACIUNE SI SECETA IN CAMPIA TRANSILVANIEI

STUDIUL FENOMENELOR DE USCACIUNE SI SECETA IN CAMPIA TRANSILVANIEI

ABSTRACT.- The study of drought and aridity phenomenna in Transylvania Plaine. The Transylvanian Plain is one of the regions with variable humidity, being pluviometriccally characterized by an alternance between excedentary and deficitary periods. The dryness and drought phenomena manifest differently in period and intensity when pluviometrical deficit is registered. Between 1891-1997 and 1953- 1997 dryness and drought parameters, monitored in five meteorological stations and four pluviometrical points, were analyzed. This study was based on the analysis of the non-periodical variations of precipitations (annual, semestrial and seasonal) and of the time frequency using the Hellman criterion applied to annual quantity of precipitations. The Helmman Criterion was also used in determining the annual number of days with dryness and drought for three meteorological stations. As regarding the qualificative of deficitary period, it was used the standardized index of precipitations applied to the annual and seasonal values between 1950-1999.

1. Introducere

Campia Transilvaniei se incadreaza in teritoriile cu umiditate variabila, in care pot sa persiste anumite perioade cu timp excesiv de secetos sau excesiv de ploios, generand fenomene de uscaciune si seceta, respectiv de exces de umiditate. Proportia dintre fenomenele climatice de risc mentionate variaza in timp si spatiu in functie de particularitatile circulatiei generale a atmosferei.Aceste fenomene de risc sunt posibile in fiecare anotimp, avand durate si intensitati diferite.

In studiul de fata au fost analizate fenomenele de uscaciune si seceta, folosindu-se trei intervale de calcul. Astfel, pentru statiile meteorologice din arealele limitrofe Campiei Transilvaniei sa dispus de siruri lungi de observatii de peste un secol (1880-1998). Pentru patru statii si patru posturi pluviometrice sirul de observatii utilizat a fost de aproape o jumatate de secol (1953-1997). Pentru a pune in evidenta unele particulariati teritoriale in declansarea si evolutia fenomenului analizat am folosit o perioada mai scurta (1968-1997) prin care s-au valorificat datele de la sase statii meteorologice si 10 posturi pluviometrice din cuprinsul Campiei Transilvaniei.

2. Fenomenele de uscaciune , seceta si ariditate

Aparitia fenomenului de seceta este conditionata in primul rand de absenta precipitatiilor, care determina fenomenul de uscaciune ce se produce de regula in aer. Declansarea secetei este un fenomen complex, la care participa factori climatici, edafici, fiziologici si antropici. Notiunea de seceta este relativa, dar principala caracteristica a ei consta in descresterea disponibilitatilor de apa pentru o anumita perioada sau pentru o anumita regiune. Pentru a provoca seceta este nevoie de o perioada deficitara pluviometric. Declansarea secetei se face in functie de parametrii perioadei deficitare (durata, intensitate, momentul din an etc.) si de factorii antropici.Din punct de vedere meteorologic seceta se produce in cazul in care cantitatea de precipitatii dintr-o anumita perioada de timp este considerabil mai scazuta decat cantitatea medie de precipitatii sau decat o valoare critica care marcheaza inceputul secetei. Factorul antropic poate influenta parametrii secetei hidrice prin modul de utilizare a resurselor de apa.

In functie de modul in care se deruleaza ciclului apei, Lambert si colab. (1989) au deosebit mai multe stadii ale secetei: atmosferica, pedologica, freatica, potamologica si a rezervoarelor. Seceta atmosferica incepe atunci cand precipitatiile nu mai pot sa compenseze evaporatia fizica si transpiratia plantelor.

Seceta pedologica se declanseaza atunci cand seceta atmosferica se prelungeste, iar rezerva utila de apa din sol se apropie de 0.In cazul in care rezerva utila de apa devine nula se atinge punctul de ofilire a plantelor, motiv pentru care se poate vorbi de seceta biologica sau stress hidric al plantelor (Dubreuil ,1994).

Seceta freatica este rezultatul persistentei deficitului apei din rau, ceea ce duce la consumarea apei din panza freatica, adica la epuizarea rezervei de apa subterana. In asemenea situatii debitul subteran tinde spre 0, determinand procesul secarii, care afecteaza panza freatica si izvoarele.

Seceta potamologica apare dupa epuizarea surselor de alimentare subterana a cursurilor de apa, ceea ce duce la aparitia fenomenului de secare a paraielor si raurilor a caror debit tinde spre 0. In asemenea situatii, irigatiile si alimentarea cu apa potabila din rauri fara acumulari este imposibila. Debutul secetei hidrologice trebuie considerat momentul in care perioada deficitara pluviometric determina o penurie de apa in rauri fata de necesitati.

Seceta rezervoarelor este ultimul si cel mai grav stadiu al secetei in cursul caruia rezerva utila de apa din lacurile de acumulare tinde spre 0. Aparitia acestui tip de seceta este semnul unei perturbatii majore in ciclul apei.

Dintre caracteristicile secetelor mai importante sunt cele temporale (inceputul sau debutul, sfarsitul, durata, persistenta), spatiale (aria de desfasurare) si energetice (intensitatea).Fiecare din tipurile de seceta poate fi localizat, datat si cuantificat putand fi astfel analizat cantitativ si calitativ (tabelul nr.1).

Tipurile de seceta si parametri lor cantitativi ( dupa Lambert si colab.1989)

Tabelul nr.1

P-cantitatea de precipitatii;ETP - evapotranspiratia potentiala;ETR -evapotranspiratia reala; RU - rezerva utila de apa din sol; Qs - debitul subteran; Q - debitul cursurilor de apa; LU - rezerva utila de apa din lacurile de acumulare

Notiunile de uscaciune si seceta sunt inrudite, dar diferite ca durata, reprezentand doua etape distincte in care nevoia de umezeala a plantelor este diferentiata. Este foarte important sa se faca diferenta intre ariditate si seceta.Desi amandoua sunt caracterizate de lipsa de apa, totusi ariditatea si seceta sunt doua notiuni distincte. Ariditatea este o forma climatica permanenta, in timp ce seceta este un fenomen extrem, care are loc intr-o anumita zona si perioada de timp.

Secetele nu sunt fenomene locale si adesea sunt asociate cu persistenta anticiclonilor. Interpretarea meteorologica a secetei se bazeaza pe cunoasterea proceselor fizice care determina precipitatii mai scazute sau chiar lipsa lor si a tiparelor sinoptice insotitoare asociate anomaliilor circulatiei generale. Seceta nu trebuie confundata cu notiunea de ariditate, care se aplica regiunilor secetoase permanent expuse unui deficit de apa.

3.Metode utilizate in studiu

Metodele si procedeele utilizate in evaluarea fenomenelor de uscaciune si seceta au avut in vedere diferite criterii, care au la baza parametri climatici simpli (precipitatii, umezeala) sau complecsi (indici de ariditate, climograme), hidrici, edafici (bilantul apei din sol), bioclimatici, complecsi, etc.

In lucrarea de fata, studiul fenomenelor de uscaciune si de seceta s-a facut pe baza analizei variatiilor neperiodice ale precipitatiilor (anuale, semestriale si anotimpuale) si a frecventei timpului dupa criteriul Hellman aplicat la cantitatile anuale de precipitatii.

In conceptia lui Hellman, o perioada de uscaciune se caracterizeaza prin absenta precipitatiilor in cinci zile consecutive, sau daca a plouat, precipitatiile nu au depasit media zilnica respectiva. O perioada de seceta se caracterizeaza prin absenta precipitatiilor in cel putin 14 zile consecutive in intervalul rece (octombrie-martie) si cel putin 10 zile consecutive in intervalul cald al anului (aprilie-septembrie) sau daca s-au produs precipitatii, acestea nu au totalizat o cantitate mai mare de 0,1 mm.

Criteriul actual utilizat in atribuirea calificativului de perioada deficitara, normala sau excedentara este indicele standardizat de precipitatii (ISP). Acest indice, recomandat de Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM), se calculeaza dupa formula:

ISP =

unde: x_i = termenul din sir; x_med = media sirului; σ = abaterea medie patratica.

4.Parametrii fenomenelor de uscaciune si seceta

Variatiile neperiodice ale cantitatilor de precipitatii si abaterea lor negativa

Fenomenele de uscaciune si seceta au inregistrat variatii neperiodice, a caror amploare s-a pus in evidenta prin abaterile negative ale cantitatilor anuale si lunare de precipitatii fata de de media multianuala.

Cele mai mici cantitati anuale de precipitatii din perioada 1891-1997 s-au inregistrat in ani diferiti si au variat intre 300 si 400 mm.Aceste valori sunt aproape de doua ori mai mari decat cele inregistrate in sudul tarii (Campia Romana si Dobrogea), unde in intervalul 1885-1995, cele mai mici cantitati anuale de precipitatii au variat intre 200 si 300 mm (Bogdan, Niculescu, 1999).

Valoarea cea mai ridicata a fost inregistrata la Dej (409,1 mm) si Bistrita (383,9 mm), areal expus mai bine advectiei maselor de aer umede din vest, iar cea mai redusa la Turda ca urmare a circulatiei cu caracter foehnal.

Cele mai mici cantitati anuale de precipitatii si abaterea lor

(1891-1997)

Tabelul nr.1

Abaterile negative ale cantitatilor medii anuale de precipitatii s-au incadrat intre 225 mm si 270 mm (tabelul nr.1).Repartitia teritoriala a acestor valori pune in evidenta reducerea lor treptata de la estul spre vestul Campiei Transilvaniei.

Cele mai mici cantitati anuale de precipitatii si abaterea lor

Tabelul nr.2

Fenomenul a fost mai bine evidentiat in cazul analizei efectuate asupra perioadei 1953-1997 (tabelul nr.2)

Se remarca faptul ca in arealele din vestul si nordul Campiei Transilvaniei, acolo unde cele mai mici cantitati anuale de precipitatii au avut valorile cele mai mari, abaterile negative au prezentat cele mai ridicate valori (tabelul nr. 2). Aceasta nu inseamna ca in arealele mentionate intensitatea secetelor a fost mai mare. Spre exemplu, desi abaterile negative de la Dej (227,6 mm) si Beclean (254,2 mm) au prezentat valori ridicate, totusi cantitatile anuale corespunzatoare celui mai secetos an din intervalul 1953-1997 au fost cu 60-70 mm mai ridicate decat la Turda, unde cea mai redusa cantitate anuala de precipitatii s-a inregistrat tot in 1961. Aceeasi situatie apare si in cazul in care se compara cantitatile de precipitatii inregistrate la Ogra si Tg.Mures in anul 1986 (tabelul nr.2).

Urmarind variatia cantitatilor anuale de precipitatii din perioada 1891-1997 se observa faptul ca, foarte rar se intampla ca acelasi an sa fie cel mai secetos pe intreg teritoriul analizat (fig.1).

Fig.1 Variatiile neperiodice ale cantitatilor anuale de precipitatii (1891-1997)

Intrucat densitatea statiilor analizate este destul de mica, anii secetosi sunt diferiti in teritoriu.Astfel, 1924 a fost anul cel mai secetos pentru Turda, 1986 pentru Tg.Mures, 1923 pentru Cluj-Napoca, iar 1961 pentru Dej.Totusi se constata faptul ca in anumiti ani, seceta a afectat teritorii extinse din nordul Depresiunii Transilvaniei. Dintre acestia se pot mentiona anii: 1961,1986, 1990, 1992, 1917, 1948, 1982 , 1994 etc. In anumite situatii, seceta a afectat numai anumite areale din cuprinsul Campiei Transivaniei Astfel, in anul 1907 seceta s-a facut resimtita in jumatatea nordica a regiunii studiate, iar in 1948 doar in partea ei vestica.In anii cei mai secetosi abaterile negative ale cantitatilor de precipitatii au reprezentat intre 35 % si 47 % din canitatea multianuala (fig.2).

Turda

Tg.Mures

Cluj-Napoca

Dej

Fig.2 Abaterile relative (%) ale cantitatilor anuale de precipitii fata de media multianuala (1891-1997)

Abateriale relative ale cantitatilor anuale de precipitatii fata de valorile de media multianuala pe intervalul 1950-1999 pun in evidenta aceleasi legitati de repartitie (Fig. 3).

Fig.3 Abaterile relative (%) ale cantitatilor anuale de precipitii fata de media multianuala (1891-1997)

Cu cat creste numarul statiilor si posturilor pluviometrice analizate se pot contura mai usor areale in care fenomenul de seceta se manifesta in acelasi an (tabelul nr.3).

Cele mai mici cantitati anuale de precipitatii si abaterea lor (1968-1997)

Tabelul nr.3

In intervalul 1968-1997, anul cel mai secetos a fost 1968 pentru jumatatea sudica a "campiei", 1983 pentru nord, iar 1971 pentru partea estica.

Urmarind frecventa perioadelor deficitare pluviometric in ani consecutivi se remarca o grupare a anilor secetosi, ceea ce face ca efectele lor sa fie mai grave.La toate statiile, cele mai frecvente sunt perioadele scurte, cu cate doi ani consecutivi deficitari pluviometric (tabelul nr.4).

Frecventa perioadelor deficitare pluviometric cu durate diferite

(in numar ani consecutivi) la statiile din centrul si nordul

Depresiuii Transilvaniei

Tabelul nr.4

Cele mai multe perioade deficitare de cate doi ani consecutivi s-au realizat la statia Dej (7 perioade). Urmeaza in ordine statiile Cluj-Napoca si Turda (cu cate 5 perioade), Tg.Mures (4 perioade) si Bistrita (0 perioade).

La fiecare statie numarul perioadelor deficitare pluviometric se reduce odata cu cresterea duratei lor. Astfel, numarul perioadelor deficitare mai mare de cinci ani consecutivi a fost de trei, la statia Bistrita si de una, la statia Tg.Mures.Cele mai lungi durate de peste cinci ani consecutiv au fost de 13 ani la statiile Dej (1985-1997) si Turda (1985-1997) si de 11 ani la statiile Cluj-Napoca (1943-1953) si Tg.Mures (1986-1996).

La statiile din partea nordica a Campiei Transilvaniei s-au inregistrat in total 15 perioade secetoase, iar la cele din partea sudica doar 12.Aceasta nu inseamna insa ca intensitatea secetelor a fost mai mare in nordul "campiei", deoarece cantitatile de precipitatii cazute aici sunt mai mari.

Ani singulari deficitari pluviometric cu abateri negative >100 mm

Tabelul nr.5

In intervalul 1891-1997 s-au inregistrat ani izolati deficitari pluviometric, in care abaterile fata de valoarea multianuala au depasit 100 mm (tabelul nr.5). Numarul acestora a fost de cinci, la statiile din sudul Campiei Transilvaniei si de doi-trei, la cele din nord.Dintre acestia, anul 1958 are abaterea cea mai mare de -190, 8 mm (Turda), iar apoi anii 1921 cu -166, 8 mm (Cluj-Napoca) si 1961 cu -162, 7 mm (Tg.Mures).In anul 1921, desi izolat in sirul statistic de date, seceta a afectat toata Campia Transilvniei, ceea ce a demonstrat faptul ca pot aparea secete intense pe arii extinse, chiar in cazul unor ani izolati.

Cele mai mici cantitati anuale de precipitatii din semestrul cald (IV-IX)

si abaterea lor, din partea centrala si nordica a Depresiunii Transilvaniei

Tabelul nr.6

Abaterea negativa a cantitatilor medii de precipitatii din semestrul cald al anului, prin marimea ei, poate reflecta frecventa si intensitatea secetei.Cele mai mici cantitati de precipitatii ale semestrului cald al anului s-au inregistrat in ani diferiti, variind intre 220 mm (Bistrita) si 166,8 mm (Tg.Mures) (tabelul nr.6).

Cele mai mari abateri negative ale cantitatilor de precipitatii din semestrul cald au variat intre 200 mm si 250 mm, remarcandu-se aceeasi tendinta generala de crestere de la vestul spre estul regiunii.Fenomenul este mai bine pus in evidenta daca se analizeaza perioada 1953-1997, prin care au fost valorificate si datele provenite de la patru posturi pluviometrice (tabelul nr.7).

Cele mai mici cantitati anuale de precipitatii din semestrul cald (IV-IX)

si abaterea lor, din partea centrala si nordica a Depresiunii Transilvaniei

Tabelul nr.7

La fiecare statie numarul perioadelor deficitare pluviometric exprimate prin semestre calde consecutive se reduce concomitent cu cresterea duratei lor (tabelul nr.8).Numarul maxim de perioade mai mari de cinci semestre calde consecutive deficitare pluviometric a fost de unu la Dej, de doua la Turda, Tg.Mures si Bistrita si de trei la Cluj.-Napoca.

Frecventa perioadelor deficitare pluviometric cu durate diferite

(semestre calde ) in centrul si nordul Depresiunii Transilvaniei

din perioada de observatii

Tabelul nr.8

Cea mai lunga perioada cu semestre calde consecutive deficitare pluviometric s-a realizat in sudul Campiei Transivaniei la Tg.Mures, unde s-a semnalat consecutiv 14 semestre calde (1941-1954). Urmeaza apoi Turda cu 12 semestre calde consecutive (1942-1953).Analizand totalul semestrelor calde consecutive deficitare pluviometric se constata faptul ca cele mai multe s-au produs la Turda (15), iar cele mai putine la Tg.Mures (11).Rezulta ca intre vestul si estul Campiei de Coline Joase exista si sub acest aspect nuante.

Pe anotimpuri, cele mai mari abateri negative fata de media multianuala (1950-1999), s-au inregistrat, la majoritatea statiilor, toamna, reprezentand intre 71% si 80 % (Fig.4).Primavara, valorile procentuale ale abaterilor negative maxime sunt cele mai reduse, mentinandu-se intre 52 % si 61%.

Urmarind variatia cantitatilor anotimpuale de precipitatii din perioada 1950-1999 se observa faptul ca, destul de rar se intampla ca acelasi anotimp sa fie cel mai secetos pe intreg teritoriul analizat (fig.4).Astfel, in primavara anului 1992 la toate statiile meteorologice analizate s-a inregistrat cel mai mare deficit pluviometric, reprezentand intre 52 % si 61 % . Situatii similare s-au semnalat si in iarna anului 1989, cand abaterile negative au fost maxime la statiile Turda, Dej si Cluj-Napoca, fiind cuprinse intre 52 % si 71 %.

Toamna, cele mai mari abateri negative s-au inregistrat in anii 1953 la statiile Tg.Mures, Turda si Cluj, respectiv 1986, la statia Dej, reprezentand, dupa cum s-a mai mentionat, intre 71 % si 80% (Fig.4). In toamna anului 1986, abaterile negative inregistrate au fost insemnate (64%-71 %), iar deficitul pluviometric s-a resimtit pe intreg cuprinsul Campiei Transilvaniei.

Vara, abaterile negative maxime s-au produs in ani diferiti si nu s-a remarcat nici o legitate in repartitia lor spatiala. Valorile procentuale maxime ale abaterilor negative din acest anotimp s-au mentinut intre 44,6 % (Dej) si 64,7 % (Turda) (Fig.4).

a)

b)

c)

d)

Fig.4 Abaterile relative ale cantitatilor anotimpuale de precipitatii fata de

media multianuala (a- primavara;b-vara;c-toamna;d-iarna)

Caracterizarea fenomenelor de uscaciune si seceta dupa criteriul Helman

Din analiza frecventei anilor deficitari dupa criteriul Hellman reiese ca la majoritatea statiilor cea mai mare frecventa revine anilor excesiv de secetosi (11 % -18 %). (tabelul nr.9). La toate statiile predomina ani deficitari a caror frecventa depaseste 40 %.

Frecventa anilor deficitari pluviometric cu diferite caracteristici dupa criteriul Hellman

Tabelul nr.9

In partea sudica a Campiei Transilvaniei frecventa anilor excesiv de secetosi scade de la vest spre est (Fig.5).

Fig.5 Frecventa anilor deficitari pluviometric cu diferite caracteristici

dupa criteriul Hellman (1953-1997)

In decursul unui an s-au succedat mai multe perioade de uscaciune.In intervalul 1953-1998 cele mai multe perioade de uscaciune s-au inregistrat in anul 1973 ls statia Turda (25 perioade), iar in anul 1964 la statia Tg.Mures (19 perioade). Se remarca o reducere a perioadelor de seceta de la vestul spre estul regiunii. La statia Sarmas, cu interval mai redus de observatii (1967-1998) anul cu cele mai multe prioade de uscaciune a fost 1986 (19 perioade), urmat de anul 1998 cu 18 perioade.

Cele mai putine perioade de uscaciune s-a inregistrat in anii 1968 si 1976 la statia Tg.Mures (cate 9 perioade), respectiv 1975 la statia Turda (5 perioade). La statia Sarmas cele mai putine perioade de uscaciune (8 perioade) s-au inregistrat in anii 1977 si 1989 (Fig.6 a)

a) b)

Fig.6 Evolutia perioadelor (a) si a numarului de zile (b) cu uscaciune determinate dupa criteriul Hellman

Cele mai multe zile cu uscaciune s-au semnalat in anul 1973, cand numarul lor a insumat 141 zile la statia Tg.Mures si 161 zile la statia Turda. Se remarca o scadere a zilelor cu uscaciune dinspre vestul spre estul Campiei Transilvaniei. La statia Sarmas din centrul Campiei Transilvaniei, numarul maxim de zile cu uscaciune s-a inregistrat in anul 1986 (135 zile).

Cele mai putine zile cu uscaciune s-au semnalat in anii 1977 si 1989 la statia Tg.Mures (cate 64 de zile) si in 1975 la statia Turda (34 de zile).La statia Sarmas numarul minim de zile cu uscaciune (51) s-a semnalat in anul 1977 (Fig.6 b).

Turda Tg.Mures

Fig.7 Tendinta de evolutie a zilelor de uscaciune (1953-1997)

Analizand evolutia zilelor de uscaciune anuale din intervalul 1953-1997 se constata faptul ca la statia Turda tendinta de crestere este clara, in timp ce la statia Tg. Mures aceasta este foarte slab evidentiata (Fig.7).Urmarind aceeasi evolutie, dar pe intervalul 1967-1997, se constata o tendinta clara de crestere a numarului de zile cu uscaciune, mai pronuntata la statiile Sarmas si Turda, fapt ce indica un grad de continentalism" mai accentuat in partea sud-vestica si centrala a Campiei Transilvaniei fata de cea vestica (Fig.8). Aceasta situatie este conditionata de efectul de "umbra de precipitatii " generat de sectorul mai inalt si masiv al Muntilor Apuseni.

Sarmas Turda Tg.Mures

Fig. 8 Tendinta de evolutie a zilelor de uscaciune (1967-1997)

Numarul perioadelor secetoase este mai redus decat a celor de uscaciune, fiind cuprinse intre 0 si 8 la statia Turda, 0 si 6 la statia Tg.Mures, iar intre 0 si 5 la statia Sarmas.

Cele mai multe zile secetoase au fost semnalate in anii 1957 la statia Turda (160 zile), 1961 la statia Tg.Mures (105 zile) si 1972 la statia Sarmas (82 zile). Numeroase zile secetoase au fost semnalate si in anii 1956 si 1961 la statia Turda, 1953 si in1983 la statia Tg.Mures.

Tg.Mures Turda

Fig. 9 Tendinta de evolutie a zilelor secetoase (1953-1997)

In intervalul 1953-1997 durata medie anuala a zilelor secetoase a oscilat intre 0 si 43. Urmarind evolutia zilelor secetoase din perioada mentionata se constata la ambele statii o tendinta de scadere a lor (Fig.9).

In evolutia zilelor secetoase din anii inclusi in intervalul 1967-1997 se remarca o usoara tendinta de crestere la statia Tg.Mures, caracterul stationar la statia Turda si o tendinta evidenta de diminuare a zilelor secetoase la statia Sarmas (Fig.10).

Tg.Mures Turda Sarmas

Fig.10 Tendinta de evolutie a zilelor secetoase (1967-1997)

Caracterizarea perioadelor deficitare in functie de indicele standardizat de precipitatii (ISP)

In clasificarea perioadelor deficitare s-au avut in vedere urmatoarele valori ale indicelui standardizat de precipitatii: -1,0 - -1,5 - perioade secetoase, intre -1,6 si -2,0 - perioade foarte secetoase, intre -2,1 si 2,5 - perioade excesiv de secetoase, peste -2,5 - perioade exceptional de secetoase.

Pentru cinci statii au fost calculate valorile indicelui standardizat de precipitatii, care prezinta valori cuprinse intre -1,7 la statia Turda si -2,2 la statia Cluj-Napoca (tabelul nr.10).

Valorile cantitatilor medii multianuale ale precipitatiilor atmosferice si ale

ISP - urilor minime (1950-1999)

Tabelul nr.10

Frecventa anilor cu deficit pluviometric se mentine intre 16 % (Tg.Mures ) si 20 % (Cluj-Napoca si Dej).Frecventa anilor cu deficit pluviometric este egala cu cea a anilor cu excedent la statiile Cluj-Napoca si Dej, in timp ce la statia Turda frecventa anilor cu deficit pluviometric este mai mare, iar la statia Tg.Mures mai redusa (tabelul nr.11).

Aceasta repartitie pune in evidenta legitatile mentionate cu ocazia analizei efectuate pe baza criteriului Hellman, adica reducerea frecventei perioadelor de uscaciune si de seceta dinspre vestul spre estul Campiei Transilvaniei.

Frecventa anilor cu risc prin deficit si excedent pluviometric

si a celor fara risc

Tabelul nr.11

In intervalul 1950 -1999, frecventa anilor deficitari pluviometric a fost mai mare intre anii 1985 si 1996 (Fig.11)

Fig.11 Variatia cronologica a valorilor anuale ale ISP (1950-1999)

Anii exceptional de secetosi, excesiv de secetosi si foarte secetosi au o frecventa foarte redusa (tabelul nr.12). Prin urmare, riscul prin deficit se datoreaza,in principal, anilor secetosi, care au avut o fecventa cuprinsa intre 10 % (Cluj- Napoca) si 14 % (Dej, Turda).

Frecventa anilor deficitari pluviometric cu diferite caracteristici conform

ISP (1950-1999)

Tabelul nr.12

In ceea ce privesic frecventa anilor consecutivi cu risc prin deficit, au predominat situatiile cu doi ani consecutivi, grupate in prima parte (1950-1951, 1961-1962) si, cu deosebire, in a doua parte a perioadei analizate.

Analizand frecventa anotimpurilor cu risc prin deficit (ISP < -1.0) se remarca faptul ca la majoritatea statiilor analizate, primavara s-au inregistrat cele mai multe cazuri cu deficit pluviometric (8-11 cazuri), reprezentand intre 29 % si 33 % din total (Fig.12). Urmeaza ca frecventa iarna, la statiile Dej si Tg.Mures si toamna, la statia Turda. La statia Cluj-Napoca frecventa maxima s-a inregistrat toamna (31 %).

Fig.12 Valorile procentuale ce revin anotimpurilor deficitare

pluviometric din numarul total de cazuri semnalate (1950-1999)

Din repartitia anotimpurior deficitare pluliometric pe grade de intensitate a secetei, conform ISP, se remarca lipsa anotimpurilor exceptional de secetoase Anotimpurile excesiv de secetoase apar numai in mod exceptional, cu deosebire vara, care este anotimpul cel mai bogat in precipitatii. Cel mai frecvent anotimp foarte secetos si secetos a fost primavara (tabelul nr.13).

Frecventa anotimpurilor deficitare ptotal de cazuri semnalate in intervalul 1950-1999

perioada

Tabelul nr.13

Deficitul de apa creste in cazul in care se succed doua sau mai multe anotimpuri cu deficit de precipitati (Fig.13).Cel mai frecvent s-au succedat doua anotimpuri deficitare pluviometric. Frecventa maxima a revenit pentru cuplajul iarna - primavara, iar minima pentru cuplajul toamna-iarna.Situatii intermediare sunt caracteristice pentru cuplajurile vara - toamna, respectiv primavara - vara.

Fig.13 Numarul de anotimpuri consecutive cu risc pluviometric

prin deficit pluviometric (1950-1999)

In cazul a trei anotimpuri consecutive de risc prin deficit succesiunea cu frecventa maxima a fost primavara -vara - toamna, urmata de iarna - primavara - vara, toamna - iarna - primavara si vara - toamna - iarna. Situatiile cu patru anotimpuri consecutive cu deficit pluviometric au fost rare, fiind inregistrate doua cazuri la Turda si cate un caz la Cluj-Napoca si Bistrita (Moldovan, Sorocovschi, Holobaca, 2002) .

Concluzii

Campia Transilvaniei este afectata accidental de seceta in orice anotimp, cu o durata si intensitate diferite. Fenomenul de seceta este mai pronuntat in parte sud-vestica a Campiei Transilvaniei, iar magnitudinea ei scade, in general, de la sud- vestul spre estul si nordul regiunii studiate.In acelasi sens scade si numarul perioadelor secetoase. Factorul principal in generarea secetei este circulatia atmosferica generala.Seceta are loc in campurile anticiclonice stabile.In nuantarea spatiala a acestui fenomen intervin o serie de factori locali dintre care,in special, circulatia locala, pozitia si orientarea fata de spatiul montan au un rol important.

In perioadele analizate, unice prin durata si intensitatea lor, au fost secetele din ultimele doua decenii ale secolului trecut, cand s-au semnalat mai multi ani secetosi (1982, 1983, 1986, 1990, 1992 si 1994). Au mai fost semnalate secete in ani izolati:1907, 1917, 1924, 1948 etc. Gradul de risc creste atunci cand secetele se succed in mai multi ani sau anotimpuri.

In evolutia fenomenului de seceta s-a pus in evidenta caracterul stationar sau chiar de slaba diminuare. Seceta este un fenomen accidental si nu exista nici o legatura cu tendintele climatice permanente.

Fenomenul de uscaciune este mai evident prin durata si intensitate, pastrandu-se aceleasi legitati in ce priveste distributia sa spatiala. In ce priveste evolutia acestui fenomen, la toate statiile analizate, se observa o tendinta de crestere a perioadelor si a numarului de zile cu uscaciune.

BIBLIOGRAFIE

1. Bogdan, Octavia (1995), Hazardele climatice si consecintele lor asupra mediului,  Analele Universitatii Oradea, V.

2. Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1995), Phenomena of dryness and drought in Romania, RR Geogr., 39, Bucuresti, pg.49-56.

3. Bogdan Octavia, Niculescu Elena (1999), Riscurile climatice din Romania, SEGA Internatioal, Bucuresti,280 p.

4.Cazacu, Gabriela, Oprescu, Alexandra (1973), Regimul precipitatiilor atmosferice in Bazinul hidrografic Somes, Culegere de lucrari de meteorologie ale IMH pe anul 1970, IMH.

5. Chiotoroiu, Brandusa (1997), Variatiile climei la sfarsitul mileniuui II, Editura LEDA, Constanta.

6. Ciulache, S. (1984), Le régime de précipitation dans la Dépression du Sibiu, Analele Universitatii Bucuresti, Geografie, anul XXXIII.

7. Ciulache, S., Ionac, Nicoleta (1993), Long term rainfall variation in Romania, Analele Universitatii Bucuresti, Geografie, anul XLII.

8. Dinca, I., Patrichi, Silvia., Miha, I (1978), Fluctuatiile de lunga durata ale cantitatilor de precipitatii pe teritoriul Romaniei, Studii si cercetari, partea I, Meteorologie, IMH.

9. Donciu, C.(1928),Perioadele de uscaciune si seceta in Romania. Bul.Meteor.lunar II, III, 3, IM, Bucuresti.

10. Donciu, C. (1962), Studiul secetelor din RPR, I, Cauzele sinoptice ale secetelor, MHGA, VII, 3,Bucuresti,pag.170

11.Dubreuil, V.(1994), La sécheresse dans la France de l'ouest: Etude d'après les bilans hydriques et les données satellite NOAA - AVHRR. Thèse de doctorat, Tome I, Université de Rennes 2, 381 p.

12. Erhan, Elenea (1983), Fenomenul de seceta in Podisul Moldovei, Analele St.ale Univ."Al.I.Cuza", serie noua, Sect.II, b.Geol.-Geogr., XXIX, Iasi, pg.67-72.

13. Haidu, I., Sorocovschi, V., Imecs, Z.(2003), Utilizarea S.I.G. pentru estimarea riscului de producere a evenimentelor extreme:execsul de umiditate si seceta din Campia Transilvaniei, in volumul II "Riscuri si catastrofe ", Editor Sorocovschi, V., casa Cartii de Stiinsa, Cluj-Napoca, pg.287-302.

14. Hepites, C., St. (1900), Secetele in Romaia, BSGR, XXVII,1, Bucuresti, pg.83-126.

15. Holobaca I.H.,Croitoru Adina Eliza( 2000), Les risques pluviométriques dans la Dépression de la Transylvanie. Publication de l'Association Internationale de Climatologie, 13, pag. 128 - 135.

16. Ioan, C.(1929), Indicele de ariditate in Romania, Bul.Obs.Meteor.lunar, IMC, seria II, X, 1, Bucuresti.

17. Lambert, R., Lami, J.M., Senges, F.(1990), La sécheresse de 1989 dans le bassin de la Garonne. Université Toulouse - Mirail, Institut de Géographie, 75 p.

18. Iliescu, Maria., Popa, Aristita (1978), Aspecte ale regimului precipitatiilor atmosferice la Targu Mures , Studii si cercetari, partea I, Meteorologie, IMH.

19. Iliescu, Maria, Colette, Szennyes, Maria (1993), Variatia de lunga durata a cantitatilor de precipitatii lunare, anuale si anotimpuae pe teritoriul Romaniei, Studii si cercet., Meteor., 7, Bucuresti,

20. Mika, János (1998): Palmer drought severity index study for Hungary, III, Hidrology Conference, vol.I, Cluj- Napoca.

21. Mckee, T. B., Doesken, N. J., Kleist, J. (1993), The relationship of drought frequency and duration to time scales, Preprints, 8th Conference on Applied Climatology, 17-22 January, Anaheim, CA.

22. Moldovan, Fl. Sorocovschi, V., Holobaca I.H (2002), Deficitul pluviometric ca fenomen climatic de risc in Depresiunea Transilvaniei, in volumul "Riscuri si catastrofe", editor V.Sorocovschi, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, pg.90-97.

23. Moldovan, Fl. (2003), Fenomene climatice de risc, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 209 pag.

24. Moldovan, Fl. Sorocovschi, V., Holobaca I.H (2002), Deficitul pluviometric ca fenomen climatic de risc in Depresiunea Transilvaniei, in volumul "Riscuri si catastrofe", editor V.Sorocovschi, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, pg.90-97.

25. Moldovan, Fl. (2003), Fenomene climatice de risc, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 209 pag.

26. Niculescu, Elena (1997), Extreme pluviometricepe teritoriul Romaniei in ultimul , SCGeogr., XLIV, Bucuresti, pag.63-67.

27. Oprescu, Alexandra, Patachie, Iulia (1983), Analiza climatologica a perioadelor secetoase din Dobrogea, Studii si cerecet.Meteor., INMH, Bucuresti, pag.263-267.

28, Oprescu, Alexandra, Patachie, Iulia, Calinescu, Gh.(1984), Zonarea secetelor meteoroogice pe teritoriul RSRomania, Studii si Cercet.Meteor., INMH, Bucuresti, pag.121-127.

29. Pálfai, I.(1991): Az 1990. Évi aszály Magyarországon, Vízügyi Közlemények, LXXIII. Évfolyam, 2. Füzet, Budapest.

30. Stancescu, I., Damian, Doina (1979), Influenta Carpatilor Occidentali asupra regimului precipitatiilor atmosferice din regiunile vestice si centrale ale Romaniei, Studii si cercetari, partea I, Meteorologie, IMH.

31. Topor, Nicolae (1964): Ani ploiosi si ani secetosi in R.P.R., Institutul Meteorologic, Bucuresti