Vartejurile oceanului aerian :ciclonii si anticiclonii

Vartejurile oceanului aerian :ciclonii si anticiclonii

Ati observat intr-o zi calduroasa de vara cum se isca din senin pe campuri si in livezi cate un vartej deaer ce ridica in spirala frunze si praf,alergand in departari pina se stinge,langa marginea vreunei ape sau paduri? Sunt "golurile" de aer cald si rar(datorate incalzirii rapide),care absorb cu putere undele mai reci din jur, formand o miscare giratorie a aerului ce se inalta in spirala in chip de vartej,pana dispare.

Pe dimensiuni mai mari,la fel se intampla si cu miscarile atmosferei de la suprafata Pamantului, unde apar diferente de temperatura si presiune invecinate.Normal ar fi ca acolo unde se formeaza o minima barometrica,deci un gol relativ,aerul mai rece si mai dens din partile laterale sa porneasca direct catre acest "gol",insa din cauza rotatiei Pamantulu,miscarea aerului din jur nu mai pastreaza directia radiar-convergenta ,ci capata o de viere in spirala, transformandu-se in miscare centripetala ascendenta. aria de mica presiune in care miscarea circulara ascendenta a aerului se produce in sensul invers rotirii acelor de ceasornic pe emisfera nordica si in sensul miscarii acelor ceasornicului pe emisfera sudica poarta numele de ciclon¹.

in centrele cu presiune maxima, teoretic, ar trebui sa aiba loc o miscare radiar-divergenta a curentilor de aer din interior spre periferie.Din cauza rotatiei Pamantului insa, miscarea aerului spre marginea centrelor de maxima este deviata spre dreapta in emisfera nordica, luand directia invartirii acelor ceasornicului, si spre stanga in emisfera sudica, urmand sensul invers miscarii acelor de ceas. Acesta este anticiclonul, in care aerul inregistreaza o miscare de imprastiere centrifugala.

Caracteristica ciclonilor si anticiclonilor o constituie dubla lor legatura, prin miscari de aer pe jos si pe sus. In ciclon curentii navalesc din toate partile pe jos si inainteaza  spiralat in inaltime, iar in anticiclon aerul se raspandeste in toate directiile pe jos, insa coborand din zona inalta, unde lasa in urma lor un fel de "vacuum".

Ca urmare a crearii la inaltime a acestui "gol", pe sus  ia nastere o alta legatura, reprezentata prin aerul acumulat deasupra ciclonului care se revarsa si este atras catre anticiclon, spre a compensa lipsa aerului coborat prin miscarea descendenta.

In mecanismul circulatiei ciclonale si anticicloanele a aerului este dificil sa separam cauzele termice(determinate de temperatura) decele dinamice(determinate de presiune) caci acestea actioneaza impreuna, interdependent; mai mult, deseori se adauga si cauzele geografice particulare si intotdeauna cele generale, astronomice, care complica si mai mult fenomenul acestor miscari atat de schimbatoare.

Ciclonii si anticiclonii sunt alcatuiti din mase de aer cu densitati si presiuni diferite,asupra carora actioneaza nu numai diferentele de presiune, ci si miscarile Pamantului.Forma lor se modifica foarte des si capata infatisarea unor elipse turtite din cauza deplasarii rapide a maselor de aer; ele se intalnesc catre partea cu care inainteaza si se raresc in directia opusa, unde miscarea aerului este mai domoala.

Aceste miscari iau nastere in centre de minima si maxima presiune, care au o mare amploare si mobilitate si cuprind intinse spatii terestre, deasupra carora se produc mari perturbatii atmosferice. Ciclonii dezlantuie uragane naprasnice, generatoare de calamitati, si produc preciptatii abundente .

In general, ciclonii si anticiclonii se datoresc schimburilor violente intre masele de aer tropical si cele de aer polar, cu diferente de temperatura si presiune. La aceste cauze se adauga si influenta combinata a curentilor aerieni de altitudine si a curentilor oceanici.

Curentii de aer din centrul ciclonului, ridicandu-se prin miscarea circular-ascendenta, ajung in straturi atmosferice de la inaltimi cu presiune si temperatura mai redusa, unde se racesc si se contracta. Din aceasta cauza, vaporii de apa din aerul umed se condenseaza si dau nastere la precipitatii ce se raspandesc pe fata uscatului, sporind recoltele sau, uneori, distrugandu-le prin furtuni si inundatii.

In centrul anticiclonului, dimpotriva, se creeaza o presiune mai ridicata decat a regiunilor inconjuratoare. Aerul coboara din straturi superioare la suprafata, indesindu-se si incalzindu-se; vaporii de apa, aflati in astfel de aer, se evapora si norii dispar treptat, absorbiti de aerul des. De aceea, in anticiclon vremea e in general frumoasa, vara cald si iarna rece, dar senin.

Instalarea unei presiuni ridicate, pentru o durata de timp, asupra unei regiuni oceanice sau continentale friguroase provoaca la periferie scurgeri de aer rece de forma unor pene arcuite care inainteaza in zonele invecinate cu aer mai cald si mai rar.

O asemenea deplasare de mase aeriene reci, de mari proportii, a avut loc in iarna anului 1954 din anticiclonul nord-european catre regiunile cu aer cald tropical din bazinul Mediteranei. In cateva zile un val de frig a cuprins tarile Europei apusene si centrale, unde temperatura se mentinea mai intotdeauna peste 0⁰. Mercurul termometrului atinsese in Franta -20⁰, si viscole in rafale faceau ravagii din Suedia pana in Italia, Spania si sudul Frantei, aducand ninsori neobisnuit de abundente. Vifonita s-a prelungit si in Iugoslavia si peste tara noastra, acoperind cu troiene mari case si cai de comunicatie, stanjenind transporturile si legaturile telefonice.

La circulatiei generale a atmosferei am aflat ca in zona subtropicala(30-35⁰) se gaseste un brau de presiune maxima de origine dinamica, ce genereaza, atat pe continente cat si pe oceane, un lant de anticicloni. Din cauza incalzirii deosebite a apei si a uscatului, in timpul verii, intre ariile de maxima subtropicala se interpun si centre de presiune minima, ce prilejuiesc formarea fronturilor atmosferice tropicale, care reprezinta linii de contact ale maselor de aer cu presiuni si temperaturi diferite.

Faptul ca la latitudinile 60-65⁰ se afla o fasie de presiune scazuta(minima subpolara) face ca spre aceasta zona sa se indrepte atat curentii de aer cald din regiunile subtropicale, cat si curentii de aer rece din regiunile polare. Linia de separatie dintre acestemase de aer neomogene poarta numele de front polar.Aceasta reprezinta o linie de intersectie intre suprafata de separatie si fata Pamantului . In aceasta situatie, aerul mai rece, mai greu, patrunde ca o pana pe sub aerul cald, mai usor.

Pe fata Pamantului se deosebesc doua categorii de miscari ciclonale si anticiclonale: una in zona temperata si alta in zona tropicala. Cea mai larga desfasurare o au ciclonii si anticiclonii din zona temperata care insotesc frontul polarpe o traictorie foarte ondulata, curbata in jos sau arcuita in sus;acseta pentru ca unele pene de aer rece, numite dorsale barometrice, se scurg spre sud pe sute de km in masa de aer cald, iar in intervalele dintre ele, penele de aer cald-depresiuni barometrice-patrund mult spre nord in masa de aer rece. In felul acesta suprafata frontala ia aspectul unui val ondulat in care aerul rece, mai des, se infiltreaza sub aerul cald, mai usor. Ondularea frontului polar cu alternari de creste si depresiuni barometrice a dus pe meteorologii norvegieni la concluzia ca ciclonii se formeaza pe fondul miscarii frontului polar.

Urmarind diverse stadii de dezvoltare a ciclonilor, se observa ca linia frontului stabil al maselor de aer rece si cald evolueaza de la pozitia dreapta, alungita, la cea curba si oblica; pe masura ce limba de aer cald intra in masa erului rece, ea se ingusteaza tot mai mult, pana este inchisa complet, dupa care se stinge incet si dispare.

Dupa inchidere, aerul cald se situeaza deasupra si cel rece dedesubt, restabilindu-se echilibrul.

Cum ciclonii se dezvolta in serii,de-a lungul frontului polar, fiecare ciclon nou formandu-se putin mai tarziu decat cel anterior, rezulta ca in timp ce primul ciclon dispare, ultimul este in plina dezvoltare. In spatele fiecarui ciclon care inainteaza, aerul rece patrunde tot mai mult spre sud, pana ajunge in zona alizeelor, inlesnind astfel vehicularea si schimbul de aer intre tropice si regiunile polare.

O mare frecventa au ciclonii de deasupra Oceanului Atlantic si Europei vestice sub influenta Golfstreamului.

Directia de inaintare a ciclonilor din zonele temperate este dispre vest spre est, iar vitezele atinse de acestia variaza intre 30-45 kmh. In Europa ciclonii inainteaza din Atlantic fie prin nordul Angliei si se indreapta catre Norvegia, Marea Baltica si Marea Alba, fie prin Danemarca, Germania, Franta spre Marea Mediterana.

Ciclonii care produc schimbarea vremii in tara noastra vin dinspre vest si nord-vest,dar mai ales dinspre Mediterana, transportand precipitatii abundente.

Intre anii 1955-1959 inclusiv, in bazinul centrla al Marii Mediterane s-au format si au trecut 211 ciclonii cu o durata de cel putin 2 zile si o frecventa medie de 40 de cazuri anual.

Traictoriile deplasarii ciclonilor mediteraneeni se indrepta spre est si nord-est catre Siria, Pakistan, Marea Neagra, Campia Rusa, avand o frecventa mai mare in intervalul octombrei-martie.