Clasificari ale sistemelor informatice

Clasificari ale sistemelor informatice

Pasul 1. Criterii de clasificare a sistemelor informatice

Clasificarea sistemelor informatice se face in functie de anumite criterii, si anume: [Lungu&alt, 1995], [Oprea, 1999]

In functie de domeniul de utilizare.

In functie de nivelul ierarhic ocupat de sistemul economic in structura organizatorica a organizatiei.

Dupa aportul acestuia in actul decizional.

Din punct de vedere al organizarii datelor.

Pasul 2. Clasificarea SI in funcție de domeniul de utilizare

In functie de domeniul de utilizare, sistemele informatice se clasifica in patru grupe:

a.      Specific sistemelor informatice pentru conducerea activitatilor organizatiilor economico-sociale este faptul ca datele de intrare, de regula, sunt fumizate prin documente intocmite de om, iar datele de iesire sunt fumizate de catre sistem tot sub forma de documente (liste, rapoarte etc.) pentru perceperea acestora de catre om.

b.     Spre deosebire de acestea, sistemele informatice pentru conducerea proceselor tehnologice se caracterizeaza prin aceea ca datele de intrare sunt asigurate prin intermediul unor dispozitive automate care transmit sub forma de semnale (impulsuri electronice) informatii despre diversi parametri ai procesului tehnologic (presiune, temperatura, umiditate, nivel), iar datele de iesire se transmit, de asemenea, sub forma de semnale unor organe de executie, regulatoare, care modifica automat parametrii procesului tehnologic. Se executa in acest fel controlul si comanda automata a procesului tehnologic. Astfel de sisteme sunt folosite in locurile in care este periclitata interventia in mod direct a factorului uman. Exemple de asemenea sisteme sunt cele pentru laminarea otelului, pentru procesele din petrochimie, pentru fabricarea cimentului, a hartiei, centrale nucleare etc. In mod firesc apar diferente intre obiectivele celor doua categorii de sisteme, cele pentru conducerea proceselor tehnologice avand ca obiective imbunatatirea randamentului agregatelor, urmarirea sigurantei in functionare, cresterea indicatorilor de calitate a produselor, imbunatatirea altor indicatori tehnico-economici.

Figura 2.1. - Clasificarea sistemelor informatice
in funcție de domeniul de utilizare

c.      Sisteme informatice pentru activitatea de cercetare stiintifica si proiectare tehnologica asigura automatizarea calculelor tehnico-ingineresti, proiectarea asistata de calculator si alte facilitati neesare specialistilor din domeniile respective.

d.     Sistemele informatice speciale sunt destinate unor domenii specifice de activitate, ca exemplu: informare si documentare, tehnico-stiintifica, medicina etc.

Pasul 3. Clasificarea SI in funcție de nivelul ierarhic ocupat

Conform acestui criteriu avem urmatoarea clasificare:

a.      Sisteme informatice pentru conducerea activitatii la nivelul organizatiilor economice. Acestea pot fi descompuse in subsisteme informatice asociate functiunilor organizatiilor economico-sociale sau chiar unor activitati.

b.     Sisteme informatice pentru conducerea activitatii la nivelul organizatiilor economico-sociale cu structura de grup. In aceasta categorie sunt incluse sistemele informatice la nivelul regiilor autonome.

c.      Sisteme informatice teritoriale. Sunt constituite la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale si servesc la fundamentarea deciziilor adoptate de catre organele locale de conducere.

d.     Sisteme informatice pentru conducerea ramurilor, subramurilor si activitatilor la nivelul economiei nationale. Se constituie la nivelul ramurilor, subramurilor si activitatilor individualizate in virtutea diviziunii sociale a muncii si specificate in clasificarea economiei nationale. Sunt elaborate si administrate de ministerele, departamentele sau organele care au prin lege sarcina de a coordona metodologic grupele respective de activitati. Principala lor functie consta in fundamentarea si reglarea echilibrului dezvoltarii economico-sociale in profil de ramura.

Aceste sisteme vor trebui sa realizeze elaborarea de variante a proiectului de plan in profil de ramura, incarcarea optima a capacitatilor de productie, folosirea intensiva a masinilor, utilajelor si instalatiilor, urmarirea si controlul realizarii sarcinilor de plan si a celor privind calitatea productiei, perfectionarea produselor si a tehnologiilor, innoirea productiei si asigurarea de noi produse, utilizarea superioara a potentialului material si uman din ramura respectiva.

Figura 2.2. - Clasificarea sistemelor informatice
in funcție de nivelul ierahic ocupat

e.      Sisteme informatice functionale generale ce au ca atribut principal faptul ca intersecteaza toate ramurile si activitatile ce au loc in spatiul economiei nationale, furnizand informatiile necesare coordonarii de ansamblu si sincronizarii lor in procesul reproductiei din cadrul economiei de piata. In aceasta categorie sunt cuprinse sistemele pentru planificare, statistica, financiar-bancar etc.

Pasul 4. Clasificarea SI in funcție de aportul in actul decizional

Un alt criteriu de clasificare al sistemelor informatice este acela dupa aportul acestuia in actul decizional.

Figura 2.3. - Clasificarea sistemelor informatice
in functie de aportul in actul decizional

Decidentul dintr-o unitate are prin sistemul informatic un puternic suport pentru fundamentarea deciziilor sale. Acest suport implementeaza modele matematico-economice din domeniul specific de activitate sau cu caracter general. Este situatia clasica de realizare a sistemelor informatice (SI) ca asistent al decidentului. Acestea executa o mica parte din activitatea decidentului, rolul lor important fiind de culegere si prelucrare automata a datelor, colectiile de date regasindu-se sub forma de fisiere sau baze de date. Este perioada de pana in jurul anului 1970, cand doua discipline au venit in sprijinul stiintific al sistemului informatic-decizional: cercetarile operationale si teoria deciziei.

Anii 1970 au insemnat o crestere puternica a fluxului informational in toate domeniile de activitate, a bazelor de date si a teleprelucrarii. Acestea au permis prelucrarea unui volum mai mare de date si o comunicatie mai rapida si mai eficienta. Rolul sistemului informatic creste in raport cu decidentul, ajungand sa fie un colaborator al acestuia. De multe ori, aceste sisteme informatice executa o parte insemnata din activitatea decidentului evoluand, astfel spre sisteme suport de decizie.

In aceasta perioada apar si primele sisteme suport de decizie (SSD). Aceste sisteme reprezinta o clasa a sistemelor informatice incluzand sisteme bazate pe cunostinte (knowledge based system) care suporta activitati de luare a deciziei. In general, se spune ca un sistem suport de decizie este un sistem computerizat care ajuta in luarea deciziilor (o decizie este o alegere intre mai multe alternative bazate pe estimari ale valorilor acestor alternative).

Acest concept a fost utilizat in mai multe moduri (Alter 1980, Power 2002), si el a fost definit in functie de punctul de vedere al autorilor (Druzdzel and Flynn 1999). Finlay (1994) si alti autori definesc un SSD drept "un sistem bazat pe calculator care ajuta procesul de luare a deciziei". Turban (1995) defineste un SSD ca "un sistem informational bazat pe calculator interactiv, flexibil si adaptabil, special dezvoltat pentru sustinerea solutiei unei probleme de management in scopul imbunatatirea luarii deciziei. El utilizeaza date, furnizate printr-o interfata usor de utilizat, si tine seama de decizia proprie".

Acestea au permis prelucrarea unui volum mai mare de date si o comunicare mai rapida si mai eficienta, iar rolul sistemului informatic a crescut in raport cu decidentul, ajungand sa fie un colaborator al acestuia. De multe ori, aceste sisteme informatice executa o parte insemnata din activitatea decidentului evoluand, astfel spre sisteme suport de decizie, in care colectiile de date se regasesc sub forma bazelor de cunostinte (baze de date si baze de module). In momentul de fata sistemele suport de decizie reprezinta un mediu care interactioneaza cu cercetari din domeniul bazelor de date, inteligentei artificiale, interactiunea calculator-om, metode de simulare, ingineria software si telecomunicatii.

Incepand cu anii 1970, bazele de date au evoluat spre relational si distribuit, iar retelele de calculatoare locale si generale au devenit curente. Informatia care se prelucreaza se diversifica foarte mult, volumul de date este tot mai mare, iar complexitatea prelucrarilor de asemenea. Sistemele informatice incep sa execute mare parte din activitatea de rezolvare a problemelor de decizie, devenind experte in domeniu, evoluand astfel spre sisteme expert (SE), in care colectiile de date se regasesc sub forma bazelor de cunostinte si modele. Volumul de date mare si complexitatea deosebita a datelor care circula pe magistralele (retelele) informationale internationale in momentul de fata tind sa sufoce sistemele informatice bazate pe relational. Abordarea orientata obiect, precum si realizarea de baze de cunostinte, pe masini tot mai puternice, tind sa rezolve aceasta problema.

Iata cateva aspecte comune si deosebiri dintre sistemele expert și sistemele suport de decizie:

a.      Tehnologia de realizare se pastreaza in mare parte pentru toate cele trei tipuri de sisteme. Pe de o parte, SSD si SE au preluat in metodologia lor de realizare majoritatea activitatilor din metodologia de realizare a SI, adoptand o parte din ele. Pe de alta parte, metodologia de realizare a si a evoluat mult odata cu aparitia SSD si SE, preluand o serie de elemente de simplitate, flexibilitate, precum si stilul de lucru in pasi marunti si reluari succesive. Ideea ca un sistem informatic, ca dealtfel orice produs informatic, se realizeaza 'la cheie' prin etape care odata realizate nu se mai pot relua, nu mai este agreata. Stilul de lucru de la sistemele expert care presupune realizarea unei versiuni care nu este nici ultima, nici cea mai buna, urmand apoi sa se realizeze versiuni succesive pentru perfectionare si dezvoltare, este tot mai mult utilizat si in realizarea sistemelor informatice.

b.     Toate folosesc abordarea sistemica pentru studierea si rezolvarea problemelor. Aceasta este o cale eficienta pentru invingerea complexitatii si pastrarea coerentei.

Abordarea sistemica presupune o serie de caracteristici in procesul de cunoastere, caracteristici care se regasesc la realizarea tuturor celor trei tipuri de sisteme. Aceste caracteristici sunt: extragerea sistemului studiat se face din mediul inconjurator; definirea problemei si descrierea ei se face cantitativ si/sau calitativ; se definesc mijloacele posibile pentru rezolvarea problemei; se formuleaza diferite variante de rezolvare a problemei; se compara variantele si se alege cea mai buna (cea care satisface cel mai bine cerintele).

c.      Modul de rezolvare al problemelor pastreaza directii comune care caracterizeaza sistemul uman de prelucrare si evaluare a informatiei. Acest lucru este firesc in SSD si SE, si se accentueaza in si prin abordarea orientata obiect. In acest sens, se imbina aspectele descriptive cu cele imperative, neprocedurale cu cele procedurale, in functie de sistem punandu-se accentul pe unul sau altul dintre aceste aspecte. Modulul rezolutiv se bazeaza in special pe rationamente, dar si pe algoritmi in SE si se bazeaza in special pe algoritmi, date si rationamente in SSD si SI. Rationamentul se bazeaza pe modelul logic si nu pe cel fizic, ceea ce inseamna ca primeaza relevanta si mai putin precizia. Acest lucru este valabil atat in mecanismul de inferenta din SE, cat si in procesul decizional din SSD. In SI, in modelul prelucrativ, conteaza mai mult precizia si mai putin relevanta. Aplicatiile cu baze de cunostinte sunt in ultima instanta aplicatii informatice care permit rezolvarea de probleme dificile prin simularea rationamentului uman asupra unor cunostinte specifice unui domeniu dat.

d.     Cele trei sisteme, desi au arhitecturi diferite, pastreaza si elemente comune. Toate au colectii de date care sunt fisiere sau baze de date in SI, baze de cunostinte in SSD (baza de date si baza de module) si SE (baza de cunostinte si modele). In plus fata de SI, SSD contin o baza de module care este de fapt o biblioteca de module permanente sau de uz temporar. Acestea pot fi ale utilizatorului sau realizate de firme specializate. Modulele operative, tactice sau strategice, de calcul sau analiza etc. Dimensiunile acestor module pot fi de la o singura relatie pana la foarte multe. Legat de aceasta baza de module, SSD va contine un mecanism de construire sau generare a modulelor, va avea posibilitatea sa restructureze un modul, sa-l actualizeze si sa opereze asupra modulelor pentru a obtine rapoarte de iesire. In loc de colectiile de date din SI, SE contin o baza de cunostinte in care se descriu obiectele din lumea reala. Ea contine fapte (axiome) si reguli (care pot descrie si modele). Atat SSD, cat si SE au componente pentru invatare care achizioneaza noi cunostinte. Aceasta componenta lipseste ca atare in SI, desi sunt incercarii in acest sens de a fi inclusa.

De asemenea, toate sistemele contin interfete cu utilizatorul care tind sa devina tot mai prietenoase, usor de folosit si interactive. Tendinta este data de masinile interactive actuale si de societatea informatizata care determina o utilizare in masa a calculatoarelor. Dialogul dat de interfata trebuie sa fie cat mai 'natural' pentru a elimina bariera psihologica dintre om si masina. Stilul de dialog poate fi intrebare-raspuns, limbaj de comanda, meniu, videoformat, ferestre etc., la care se adauga facilitatile oferite de platformele multimedia (daca acestea sunt disponibile).

Tabelul 2.1. Colectiile de date specifice fiecarui tip de sistem

e.      Contributia fiecarui tip de sistem la sprijinul decidentului, in fundamentarea deciziilor este prezentata in tabelul 1.1.

Tabelul 2.2. Contributia fiecarui tip de sistem la procesul decizional

f.      Problemele rezolvate cu cele trei tipuri de sisteme sunt de natura diferita, desi au si elemente comune (provin din lumea reala etc.) Daca intr-o problema criteriile sunt preponderent cantitative, iar caracteristicile problemei se formuleaza cantitativ, modelarea se face foarte bine algoritmic si va rezulta un SI. Daca insa exista formulari mai putin cantitative se tinde spre SSD sau SE, care insa .nu exclud folosirea algoritmilor. Pentru problemele complexe in conditii de incertitudine, se porneste conceptual, dar si practic, de la baze de date clasice spre baze de cunostinte. Acestea au la baza cunostinte incomplete, inconsistente, incerte, imprecise, ambigui. Pentru fiecare dintre aceste categorii de cunostinte exista o logica nestandard de care se tine cont in abordarea problemei. Acest lucru se trateaza bine in SSD si SE, si foarte greu sau imposibil de tratat in SI.

Din analiza de mai sus rezulta evolutia in anumite conditii a si spre SSD. La SE evolutia se constata in ceea ce priveste conceptele (sistem, componente, modele, obiecte etc.), metodologia de realizare (principalele activitati, metode, tehnici etc.), solutii software de implementare (limbaje, tehnici de programare, inginerie software etc.). Pe de alta parte, din punct de vedere al organizarii datelor, se constata evolutia bazelor de date relationale spre cele orientate obiect si spre bazele de cunostinte. Simplificarea modelului relational si imbunatatirea lui a condus spre modelul orientat obiect. De asemenea, reprezentarea prin perechile A-V (atribut-valoare) din relational o regasim si in bazele de cunostinte (exemplul din limbajul Prolog).

Pasul 5. Clasificarea SI in funcție de modul de organizare a datelor

Din punct de vedere al organizarii datelor sistemele informatice se clasifica in:

a.      SI care au colectiile de date organizate in fisiere. Fisierele pot fi cu organizare clasica (secventiale, indexat-secventiale, relative) sau cu organizare speciala. Acest mod de organizare a datelor este tot mai rar utilizat astazi, si el este acceptate doar pentru sisteme mici. In orice caz, aceste sisteme trebuie sa foloseasca si fisiere care permit accesul direct pentru usurinta si rapiditatea manipularii datelor. In cadrul acestor sisteme informatice datele se introduc de la tastatura in sistemul informatic ori de cate ori este nevoie, creandu-se cate un fișier pentru fiecare tip de prelucrare necesara sistemului.

b.     SI care au colectii de date organizate in baza de date. Pentru acest lucru se foloseste un model de date care poate fi arborescent, retea, relational sau orientat obiect si un SGBD adecvat. Cel mai utilizat model este cel relational, dar in ultimii ani sunt utilizate din ce in ce mai mult bazele de date relațional obiectuale. Majoritatea si sunt de acest tip datorita avantajelor oferite de bazele de date in crearea si manipularea colectiilor de date.

c.      SI mixte care au colectii de date organizate in baza de date, dar si in fisiere. Pot aparea si astfel de situatii in realizarea unui sistem informatic, in sensul ca pe langa baza de date sunt necesare si o serie de fisiere relativ independente prelucrate din limbaje de programare, in afara SGBD-ului. Astfel de cazuri apar mai ales atunci cand se colaboreaza cu alte sisteme sau aplicatii informatice (procesoare de text, de imagini, de calcul tabelar, e-mail etc.).

Aceste criterii nu sunt singurele utilizate in clasificarea sistemelor informatice. Astfel, alte criterii au in vedere: modul de introducere a datelor in sistemul informatic; modul de prelucrare a datelor generate de sistemele economice; obiectivele urmarite etc.

Rezumat

Software-ul de aplicatii are o zona determinata de utilizare (de exemplu, domeniul economic) iar in cadrul ei, zona poate fi si mai specifica (de exemplu, calcul tabelar).

O clasificare a acestor aplicații pentru domeniul economic poate fi:

Procesare de text.

Calcul tabelar.

Managementul bazelor de date.

Programe de prezentari si grafica.

Programe de lucru pe Internet si posta electronic.

Sistemul de operare este un program principal, permanent stocat in memorie, lansat in executie la pornirea calculatorului care indeplineste functii de coordonare si control asupra resurselor fizice ale calculatorului si care intermediaza dialogul om-calculator. Sistemul de operare asigura in principal urmatoarele functii:

gestiunea operatiilor de intrare/iesire;

gestiunea datelor aflate pe suporturi de memorie externe;

controleaza incarcarea in memorie, lansarea in executie si terminarea programelor utilizator.

DDE permite utilizarea unui schimb dinamic de date care realizeaza un transfer al datelor dintr-o aplicatie Windows in alta. OLE permite inserarea unui obiect creat printr-un anumit program in interiorul altui obiect creat printr-un program diferit; legatura intre cele doua obiecte fiind gestionata de sistemul de operare. OLE, care este o varianta a conceptului de DDE, permite deci ca datele modificate intr-o aplicatie sursa sa fie automat actualizate in cealalta aplicatie. Un obiect reprezinta un set de date cu un anumit format. Aplicatia prin intermediul careia a fost creat fisierul unde s-a inserat un obiect se numeste client. Dar obiectul respectiv are de regula un alt format decat cel al fisierului in care a fost inserat si nu poate fi manipulat decat de o aplicatie specifica; aplicatia apelata de client in vederea manipularii obiectului inserat se numeste server. Astfel, utilizatorul poate introduce o imagine grafica (o diagrama) care a fost creata sub un program specializat - de exemplu Paint, intr-un document editat sub un procesor de text - de exemplu Word. In acest caz clientul este aplicatia Word, iar server-ul este aplicatia Paint.

Concluzii

Software-ul de aplicații se regasește intr-o multitudine de variante, versiuni, platforme de lucru, producatori si pret.

Sistemul de operare asigura si alte facilitati ca vizualizarea de fisiere, stergere, copieri de fisiere. Mai are rolul de a inmagazina si regasi datele pe disc, organizeaza intrarile de date de la tastatura, trimite datele catre imprimanta si verifica daca tiparirea decurge normal, controleaza monitorul.

Procesorul de texte este un pachet de programe ce lucreaza asupra unui text in vederea imprimarii acestuia, chiar daca textul va fi transmis prin fax sau posta electronica, va fi stocat in fisiere text, ce vor reprezenta surse ale unui program sau documentatii on-line etc.

Sistemele expert, precum si sistemele suport de decizie sunt de fapt sisteme informatice dedicate. SI, SSD și SE ajuta decidentul in activitatea sa, ii fundamenteaza decizia.

Recomandari bibliografice

Teste de autoevaluare

In functie de domeniul de utilizare sistemele informatice sunt clasificate in SI pentru:

a.         conducerea activitatilor organizatiilor economico-sociale; activitati speciale

b.         dezvoltare teritoriala

c.         functionale generale

Sistemele informatice functionale generale au ca atribut principal:

a.         intersectarea tuturor ramurilor si activitatilor ce au loc in spatiul economiei nationale

b.         fundamentarea si reglarea echilibrului dezvoltarii economico-sociale in profil de ramura

c.         furnizarea datelor sub forma de rapoarte

Colectia de date utilizata pentru sistemele suport de decizie se numeste:

a.         baza de date

b.         baza de cunostinte

c.         sistem de fișiere

Sistemele suport de decizii ofera managerilor:

a.         un suport interactiv in procesul de luare a deciziilor

b.         rapoarte predefinite pentru anumite situații

c.         informatiile critice exact cum le doresc acestia si in formatul pe care il prefera

Produsele software se clasifica in urmatoarele categorii:

a.         software de aplicatie si de sistem

b.         software utilizator si sisteme de operare

c.         software utilitar si de aplicatie