Notiuni generale de desen tehnic si instrumente de desen

Notiuni generale de desen tehnic si instrumente de desen

1.4. Materiale si instrumente folosite in desenul tehnic

Hartia pentru desen - este de mai multe feluri si este in functie de desenul ce trebuie intocmit.

hartia alba opaca - trebuie sa fie cat mai densa, sa nu se scamoseze la stersul cu guma, sa nu absoarba tusul. Se poate intrebuinta la intocmirea tuturor categoriilor de desene.

hartia de calc - este o hartie transparenta si serveste fie la intocmirea desenelor originale, fie la realizarea unor copii.

Creioanele sau pixurile - pot avea mine de diferite duritati, utilizate in functie de specificul desenului, precum si de calitatea sau felul hartiei folosite. Minele se fabrica din grafit in 18 duritati, care se impart in trei mari grupe:

mine moi, de tip B;

mine obisnuite, de tip HB si F;

mine tari, de tip H.

Creioanele si minele pentru pixuri au marcat pe ele simbolul duritatii. Minele de tip B vor fi cu atat mai moi cu cat cifra care precede litera B va fi mai mare, iar cele de tipul H vor fi cu atat mai dure cu cat cifra care precede litera H va fi mai mare.

Gumele - se folosesc pentru curatirea desenelor executate in creion si pentru a sterge liniile ajutatoare sau liniile trasate gresit. O guma buna nu trebuie sa murdareasca sau sa scamoseze hartia. Pentru stergerea tusului se folosesc lame de ras sau gume dure.

Tusul - se utilizeaza pentru trasarea anumitor desene originale sau pentru copierea unor desene pe hartia de calc. Tusul trebuie sa adere bine la hartia pentru desen, sa fie fluid si sa se usuce repede. Liniile trasate cu tus trebuie sa ramana uniforme ca grosime.

Plansetele pentru desen - servesc la fixarea hartiei. Ele pot fi echipate si cu teu.

Teul - serveste pentru trasarea liniilor sau pentru sprijinirea echerelor cand se traseaza linii cu diferite inclinatii. Teul se confectioneaza din lemn sau din materiale plastice.

Echerele - au forma unor triunghiuri dreptunghice si se confectioneaza din lemn sau din materiale plastice. De regula se folosesc doua tipuri de echere:

echer avand catetele egale si doua unghiuri de 45⁰;

echer avand catetele neegale si unghiuri de 60⁰si respectiv 30⁰.

Rigla gradata - serveste la masurarea dimensiunilor pe desen si este gradata in mod obisnuit in milimetri. Se confectioneaza din lemn sau materiale plastice si are, lungimi de la 20 cm la 50cm. O rigla trebuie sa aiba partea gradata subtiata, pentru a permite masurari cat mai exacte. Nu se recomanda masurarea dimensiunilor pe desen cu teul sau cu echerul, chiar daca acestea sunt gradate.

Florarul - este o placa subtire de lemn sau material plastic, taiata cu diferite curburi si serveste pentru trasarea liniilor curbe diferite de arcele de cerc, care nu pot fi trasate cu compasul.

Raportorul - serveste la masurarea unghiurilor si se confectioneaza din lemn, metal sau materiale plastice. El are forma unui semicerc si este gradat in unitati unghiulare de masura (grade).

Trusa de compasuri - contine instrumente pentru trasarea cercurilor (compasul si balustrul), pentru masurarea distantelor (distantiere), pentru trasat in tus (tragatoare), prelungitoare.

1.5. Formate standardizate

Formatul desenului tehnic reprezinta spatiul de pe suportul utilizat pentru desen, limitat de un contur dreptunghiular cu dimensiunile a x b.

Formatul desenului poate fi orientat cu dimensiunea lui cea mai mare fie in lungime (Fig.1a), fie in latime(Fig.1b):

a) b)

Fig.1 - Orientarea formatelor:

a - Plansa orientata in lungime  b - Plansa orientata in latime

Formatul desenelor originale si ale reproducerilor sale trebuie ales in urmatoarea ordine preferentiala:

a) prima optiune: format seria A, ISO (Tabel nr. 1) - intre dimensiunile laturilor formatului seria A exista relatia , unde: a este dimensiunea mica iar b este dimensiunea mare.

b) a doua optiune: formate alungite speciale (Tabel nr. 2) - obtinute prin modificarea dimensiunii mici a unui format din seria A, ISO, si care au lungimea egala cu un multiplu al dimensiunii mici a unui format de baza ales;

c) a treia optiune: formate alungite exceptionale (Tabel nr. 3) - obtinute prin modificarea dimensiunii mici a unui format din seria A, ISO, si care au lungimea egala cu un multiplu al dimensiunii mici a unui format de baza ales.

Tabel nr. 1 formate seria A, ISO

Tabel nr. 2 formate alungite speciale

Tabel nr. 3 formate alungite exceptionale

Elementele grafice ale formatului standardizat

a) Margini si chenar

Chenarul - este conturul prin care se delimiteaza campul desenului de marginile formatului. Chenarul se executa cu linie continua, de aceeasi grosime cu cea mai groasa linie din desenul tehnic, dar nu mai mica de 0,5 mm.

Fig. 2 - Elemente grafice ale formatului

Zona neutra este regiunea cuprinsa intre marginile formatului si chenar si are rolul de a permite mentinerea suportului in timpul reproducerii. Pentru aceasta zona se recomanda o latime de 20 mm pentru formatele A₀ si A₁ si de 10 mm pentru formatele A₂ A₃ si A_4, care poate fi redusa la 10mm pentru formatele A₀ si A₁ si la 7 mm pentru formatele A₂ A₃ si A₄.

Fasia de indosariere este regiunea care permite practicarea perforatiilor. Ea are o latime de 20mm ( incluzand si zona neutra) si se plaseaza in stanga indicatorului.

b) Repere de centrare si de orientare

reperele de centrare sunt marcate prin linii continui cu grosimea de minim 0,5mm si se traseaza la extremitatile celor doua axe de simetrie ale formatului, incepand de la marginile formatului si prelungind cu 5mm peste chenar, spre campul desenului.

Reperele de orientare servesc pentru orientarea plansei in timpul executiei desenului si constau din sageti amplasate pe chenar, unul pe dimensiunea mica iar celalalt pe dimensiunea mare. Ele coincid cu reperele de centrare astfel incat unul dintre repere este orientat spre desenator

 

a b

Fig.3 - Repere. a) Format tip x ; b Format tip Y

c) Indicatorul

Indiferent de modul de orientare al formatul desenului, indicatorul se pozitioneaza in campul desenului astfel incat zona de identificare a indicatorului (numarul de identificare) sa se situeze in coltul inferior dreapta al campului desenului. In general, sensul de citire al indicatorului

d) Sistem de coordonate - se recomanda pentru toate formatele , in scopul de a permite localizarea mai usoara pe desen a detaliilor sau a modificarilor. Este plasat in zona neutra, la minim 5mm de la marginea formatului (Fig. 4). Diviziunile sistemului de coordonate sunt in numar par, au dimensiunile recomandate de 25X45 mm. si se traseaza cu o linie de minim 0.5mm grosime. Notarea lor se face cu cifre arabe pe o latura a formatului si cu majuscule pe cealalta latura.

e) Gradatia metrica de referinta - este un careu de 100x5mm, divizat in centimetri, amplasat in zona neutra, lipita de chenar, si simetric fata de un reper de centrare. Se traseaza cu linie continua de minim 0,5mm.

Fig. 4 - Sistem de coordonate

g) Unghi de decupare - amplasate in cele patru colturi ale formatului si reprezentate printr-un triunghi dreptunghic isoscel, cu latura de 10mm, sau prin linii scurte de 2mm grosimea, trasate pe cele doua laturi ale coltului(Fig.5a,b).

 

a b

Fig.5 - Unghiuri de decupare

Nota: Dintre elementele grafice ale formatului

sunt obligatorii: indicatorul, chenarul si reperele de centrare

sunt facultative: reperele de orientare, gradatia metrica de referinta, sistemul de coordonate si unghiul de decupare.

1.6. Indicatoare folosite in desenul tehnic

indicatorul este partea desenului tehnic destinat identificarii, exploatarii si intelegerii acestora.

Amplasarea indicatorului se face in coltul inferior dreapta al campului desenului, sensul de citire al indicatorului fiind acelasi cu sensul de citire al desenului.

Configuratia indicatorului se prezinta sub forma unui careu alcatuit din unul sau mai multe dreptunghiuri alaturate, lipite de chenarul formatului.

Continutul indicatorului consta in informatii grupate in mai multe zone alaturate:

Zona de identificare

Una sau mai multe zone de informatii suplimentare

Zona de identificare se amplaseaza in unghiul inferior dreapta al indicatorului, se marcheaza prin linie continua, de aceeasi grosime cu aceea a chenarului si sa contina obligatoriu urmatoarele informatii de baza .

a) numarul de inregistrare sau de identificare al desenului - se amplaseaza in coltul inferior dreapta al zonei de identificare si este stabilit de proprietarul desenului;

b) denumirea desenului - indica din punct de vedere functional obiectul desenului;

c) numele proprietarului legal al desenului - firma, companie, intreprindere.

Fig. 6 Modurile posibile de dispunere a informatiilor obligatorii in indicator

1.6.3. Desene cu mai multe planse

Desenele cu mai multe planse identificate prin acelasi numar al desenului (a) se numeroteaza cu numere succesive astfel: Plansa nr. n/p, unde n este numarul plansei iar p este numarul total de planse.

1.6.4. Zonarea planselor de desen tehnic

zonele care se repartizeaza desenului, textului si indicatorului: zona rezervata pentru desen si zona rezervata pentru text

a)      zona rezervata pentru desen - In campul desenului, figurile trebuie aliniate pe orizontala si pe verticala, rezervand spatiul din partea superioara din stanga pentru figura principala a grupului de desene reprezentate pe plansa.

b)     zona rezervata pentru text- cuprinde grupul de informatii necesare citirii si interpretarii corecte a continutului desenului, informatii care nu trebuie amplasate in zona rezervata desenului. trebuie sa aiba latimea egala cu aceea a indicatorului (min. 100 -max.170 mm) si va fi situata in partea inferioara dreapta a plansei (Fig. 7 a); daca desenul se desfasoara pe toata latimea plansei, zona rezervata pentru text se amplaseaza sub desen.

Nota: In domeniul constructiilor si arhitecturii indicatorul are trei marimi:

Indicatorul mare (Fig. 7) - folosit pentru formate mai mari decat A₃

Indicatorul mic (Fig. 8) - folosit pentru formate mai mici decat A₃

Indicatorul ingust (Fig.9) folosit pentru detalii tip care se multiplica si prin tipar.

Fig.7 - Indicatorul mare

1.-denumirea institutiei proiectante; 2.- denumirea proiectului, locul constructiei ;3.-indicativul (numarul) proiectului; 4.-calitatea, numele in clar si semnatura (proiectat, desenat, verificat, control STAS, aprobat); 5.-scara/scarile desenului, iar dedesubt data intocmirii desenului); 6.-denumirea obiectului si titlul plansei;7- faza de proiect; 8.- indicativul, respectiv numarul de ordine al plansei in cadrul proiectului.

Fig.8 - Indicatorul mic

Fig.9- Indicatorul ingust

1.7. Impaturirea planselor de desen tehnic

Desenele se impaturesc executand mai intai plierea dupa linii perpendiculare pe baza formatului (longitudinala) si apoi, daca mai este cazul, plierea dupa linii paralele cu aceasta (transversala).

Desenele se impaturesc astfel incat zona de identificare a indicatorului sa fie complet vizibila, iar fasia de indosariere, in cazul impaturirii copiilor destinate perforarii, sa apara neacoperita pe toata lungimea sa.

La formatul A4, indiferent care dimensiune se alege ca baza, fasia de indosariere se va lasa totdeauna in lungul laturii mari.

1.8. Linii utilizate in desenul tehnic

Linia este elementul grafic al unui desen tehnic prin care se reprezinta contururi, muchii, axe sau alte componente ale desenului.

Tipurile, clasele de grosime, grosimea si regulile de executie ale liniilor utilizate in desenul tehnic este prescris in standarde de reprezentari, notari, cotare, semne conventionale etc.

1.8.1. Tipuri, clase de grosime si grosimea liniilor in desenul tehnic

tipuri de linii:

linia continua;

linia intrerupta

linie-punct

linie-doua puncte.

clase de grosime:

linia groasa;

linia subtire

1.8.2. Reguli de utilizare a liniilor

Grosimea liniilor se alege din urmatorul sir de valori:

2,0mm; 1,4mm; 1,0mm; 0,7mm; 0,5mm; 0,35mm; 0,25mm; 0,18mm.

Grosimea de baza, b, a liniilor folosite in desen este cea a a liniei continue groase de tip A care se alege in functie de marimea, complexitatea si natura desenului.

Raportul b/b₁ dintre grosimea de baza, b, si grosimea liniei subtiri, b₁, trebuie sa fie de minimum doi. In cadrul unei planse, dupa alegerea grosimii de baza si a grosimii liniei subtiri, acestea se pastreaza aceleasi pentru toate reprezentarile executate la aceeasi scara ale obiectului.

Regulile ce trebuie respectate cu privire la utilizarea liniilor:

linia intrerupta, linia -punct si linie-doua puncte, trebuie sa aiba lungimea segmentelor si intervalele dintre acestea uniforme de-a lungul unui traseu;

linia intrerupta, linia -punct si linie-doua puncte incep si se termina cu segmente;

intersectiile acestor linii se fac in zona segmentelor;

1.9. Scrierea in desenul tehnic

1.9.1. Utilizarea liniilor in desenul tehnic

Scrierea utilizata pentru desenul tehnic si documentele asociate acestuia, atat aceea realizata cu mana libera cat si aceea realizata cu sablonul, se caracterizeaza prin anumite proportii si dimensiuni ale caracterelor curente si ale semnelor diacritice.

Acest tip de scriere trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie lizibila - caracterele trebuie sa se distinga cu claritate unele de celelalte ;

sa fie omogena - atat literele mici cat si majusculele se scriu cu aceeasi grosime a liniei;

sa permita realizarea reproducerii prin microfilmare sau alte tehnici fotografice - distanta dintre lini sau distanta dintre doua litere sau cifre trebuie sa fie cel putin egala cu dublul grosimii liniei de scriere.

1.9.2. Dimensiuni si caracteristici ale scrierii in desenul tehnic (caractere latine)

Dimensiunea nominala a scrierii este inaltimea h a majusculelor. Ratia sirului de inaltimi standard ale scrierii este , aceeasi cu ratia dimensiunilor formatelor seria A ISO.

Atat majusculele cat si literele mici nu trebuie sa aiba inaltimea mai mica de 2,5mm (un text cu inaltimea de 2,5 mm cuprinde numai majuscule).

Raportul d/h, dintre grosimea liniei - d, si inaltimea standard - h, are valorile de 1/14 si 1/10 care corespund unui numar minim de grosimi ale liniei.

In functie de acest raport, tipurile utilizate pentru scriere sunt:

scrierea ingusta, de tip A , la care grosimea de trasare este d h/14

scrierea normala, de tip B , la care grosimea de trasare este d h/10

In functie de orientate pe verticala a caracterelor, tipurile utilizate pentru scriere sunt:

scrierea dreapta - perpendiculara pe linia de baza a scrierii;

scrierea inclinata - cu o inclinare de 75⁰ fata de linia de baza a scrierii.

Scara desenelor tehnice (numerica si grafica)

1.10.1. Definitii. Reguli de folosire a scarilor de reprezentare in desenul tehnic

Scara utilizata pentru desenul tehnic este raportul intre dimensiunea liniara a reprezentarii unui segment al unui obiect pe un desen original si dimensiunea liniara reala care corespunde obiectului insusi.

Scara unui desen reprodus dupa un desen original poate fi diferita de scara acestuia. Pe copiile desenelor originale , se va atentiona in mod adecvat asupra modificarii proportiilor.

Cu ajutorul scarilor, orice obiect din natura poate fi reprezentat pe desen in orice marime, pastrand insa proportiile intre dimensiunile sale.

Scara se alege atat in functie de complexitatea si dimensiunile obiectului ce trebuie reprezentat cat si in functie de destinatia desenului respectiv.

Ea trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite citirea corecta a desenului res6v 7pectiv.

Scara determina alegerea formatului desenului tehnic si de aceea ea trebuie aleasa astfel incat sa permita o reprezentare clara a obiectului pe un format cat mai redus.

Intr-un desen, toate proiectiile aceluiasi obiect se executa la aceeasi scara.

Toate desenele de pe aceeasi plansa se executa, in general, la aceeasi scara.

Daca pentru intelegerea desenului, anumite parti ale obiectului reprezentat impune o detaliere, acestea se vor marca distinct ca detalii (se incercuieste pe desenul principal, de ansamblu si se noteaza cu o majuscula) si se vor reprezenta la o scara mai mare.

In cazul profilurilor longitudinale executate prin teren sau prin axul unor lucrari, se utilizeaza scari diferite pentru cele doua axe de reprezentare, pastrand raportul standardizat intre scari .

In cazul reprezentarilor grafice, in care intervin marimi diferite, se utilizeaza scari diferite pentru marimi diferite

1.10.2. Categorii de scari

Scarile utilizate pentru reprezentare in desenul tehnic sunt de doua categorii: scari numerice si scari grafice.

a) Scarile numerice

Reglementarile in acest domeniu sunt stabilite de standardul roman SR EN ISO 5455:1997. Potrivit acestui standard, scarile numerice se impart in trei grupe:

scara la "marime naturala" - scara care corespunde raportului 1

scari de marire - scari care corespund unui raport supraunitar (> 1) si sunt cu atat mai mari cu cat raportul corespunzator creste;

scari de micsorare - scari care corespund unui raport subunitar (< 1) si sunt cu atat mai mici cu cat raportul corespunzator este mai mic.

Notarea completa a unei scari trebuie sa cuprinda cuvantul Scara, urmat de indicarea raportului ales pentru aceasta:

- Scara 1 pentru scara la "marime naturala"

- Scara x pentru scari de marire

- Scara X - pentru scari de micsorare.

Scarile recomandate a fi utilizate pentru desenele tehnice sunt specificate in Tabelul nr.9:

Tabelul nr.9 - Scari numerice standardizate

O categorie deosebita o alcatuiesc scarile cu destinatii speciale, ca de exemplu:

- scara 1 15 - pentru desene de constructii metalice de toate tipurile;

- scara 1 25 - pentru desene de constructii metalice in constructii si in constructii navale;

- scarile 1 250 ; 1 2 500; 1 25 000 - pentru planuri si harti topografice.

b) scari grafice

Scarile grafice se utilizeaza in desenul de constructii, topografic si la executarea de grafice, deoarece ele permit determinarea dimensiunilor necotate care trebuie transpuse in teren, fara sa necesite calcule de transformare, pe de o parte, sau aflarea dimensiunilor reale ale obiectului desenat fara calcule, pe de alta parte. Dupa modul de realizare, scarile grafice se impart in urmatoarele categorii:

scara grafica simpla (proportionala);

scara grafica cu retea (scari progresive) - se utilizeaza in desenul topografic;

Scara grafica simpla consta dintr-un dreptunghi cu inaltimea de 1-1,5mm si cu latura mare orientata pe orizontala si divizata intr-un numar de gradatii echidistante, de marime egala cu modulul scarii.

Modulul scarii reprezinta distanta constanta dintre doua gradatii succesive a caror valoare difera cu o unitate. De obicei, lungimea pe orizontala este de 11cm, din care 10 diviziuni, situate in dreapta originii au lungimea de un centimetru, iar o diviziune de 1cm, situata in stanga originii, numita contrascara sau etalon, se subdivide in alte 10 unitati cu lungimea de 1mm. Deasupra gradatiilor de pe scara se scriu valorile corespunzatoare marimii naturale, iar pe contrascara se trec doar valorile de la mijloc si de la extremitatea stanga.

- De exemplu: la scara 1 intre dimensiunile din desen si dimensiunile din natura exista urmatoarea corespondenta:

1cm (desen) 200cm 2,00m (natura) - ca urmare modulul scarii va fi de 2m si pe scara se vor inscrie, din centimetru in centimetru valorile: 2, 4,..18, 20m iar etalonul, in lungime de 1cm, va fi divizat in 10 unitati a cate 0,20m dar se vor inscrie, la mijloc valoarea 1m si la extremitatea stanga valoarea 2m.

Fig. 11. Scara grafica cu contrascara

- Daca se cere de exemplu sa se masoare distanta dintre doua puncte de pe un plan topografie de situatie, desenat la scara 1:1 000 se ia intre varfurile unui compas distanta de pe plan. Apoi, pastrand aceeasi deschidere, se suprapun varfurile compasului pe scara grafica, pe care se citeste direct marimea distantei de pe teren.

- Distanta dintre punctele de pe plan se poate masura si cu o rigla gradata. De exemplu, daca s-au masurat 7,3 cm, se determina cat reprezinta 7 cm (in cazul considerat 70 m) apoi pe contrascara se citeste cat reprezinta 3 mm (in cazul de fata 3 m), deci 7,3 cm de pe plan reprezinta 73 m pe teren (Fig. 12).

Daca se masoara pe teren o distanta egala cu 58 m si se cere sa se determine cat reprezinta pe un plan la scara 1: 1 000 problema se rezolva astfel: se stie ca la 50 m corespund 5 cm, iar la 8m corespund 8 mm, deci in total 5,8 cm reprezinta distanta de pe plan.

Fig. 12 - Masurarea distantei dintre doua puncte

de pe un plan pe scara grafica cu contrascara

Scara proportionala cu retea (scara transversala sau compusa) este putin mai complicata, dar si precizia ei este mult mai mare. Pentru construirea ei, se deseneaza o scara grafica, la care se traseaza zece drepte paralele echidistante, preferabil la 3 mm (Fig. 13) care se noteaza cu numere de la 1 la 10 de sus in jos. Modulul scarii se alege de obicei, de 2 cm. Contrascara se imparte in 10 parti egale. Aceeasi operatie se face si pe ultima dreapta paralela de jos. Se numeroteaza apoi diviziunile de la A la B din 100 in 100 si contrascara din 10 in 10. Se unesc apoi prin paralele oblice punctele 0, 10, 20 etc. de sus cu punctele 10, 20, 30 etc. de jos. Se ingroasa linia orizontala 5 din retea si linia oblica 50 -60 de pe contrascara. Precizia scarii este egala cu o zecime din gradatia scarii simple.

Fig. 13 - Scara grafica cu retea

In Fig. s-a construit o scara grafica cu retea corespunzatoare unei scari numerice de 1:5. Modulul scarii fund egal cu 2 cm, inseamna ca la 2 cm de pe scara corespund in natura 10 cm sau 100 mm, de aceea s-au notat diviziunile de la A la B din 100 in 100. Contrascara s-a impartit in 10 parti egale care s-au numerotat din 10 in 10.

Pentru construirea scarii cu retea trebuie sa se cunoasca :

- scara numerica corespunzatoare (in exemplul dat 1 : 5);

- modulul scarii (in exemplul dat, 100 mm);

- precizia scarii (in exemplul dat, 1 mm).

In functie de datele cunoscute se calculeaza :

- valoarea modulului pe plan, din relatia:

in care:

M - modulul scarii:

d - valoarea modulului pe plan;

n - numitorul scarii.

In exemplul dat:

;

- valoarea unei diviziuni de pe retea care este egala cu precizia scarii inmultita cu numarul paralelelor (de exemplu, 1 · 10 = 10 mm)

- numarul paralelelor, egal cu raportul dintre valoarea unei diviziuni de pe retea si precizia scarii (de exemplu, )

In cazul cand scara cu retea este construita, precizia se determina astfel:

Precizia scarii = (de exemplu, )

La transpunerea pe desen a unei dimensiuni cu ajutorul scarii cu retea, sutele de milimetri se citesc pe scara din dreptul lui A, zecile de milimetri pe partea de sus a contrascarii, iar unitatile pe verticala, in dreptul paralelei respective.

De exemplu, daca trebuie redusa la scara o dimensiune de 354 mm, se fixeaza unul din varfurile compasului distantier pe contracara , in punctul de intersectie a liniei 50 cu paralela longitudinala 4, iar celalalt varf al compasului la intersectia aceleiasi paralele cu diviziunea 300 de pe scara . Cu o oarecare aproximatie se pot masura si jumatati sau sferturi de milimetru, cand se aseaza varful compasului la jumatatea sau sfertul intervalului dintre paralelele longitudinale.

Daca se cere sa se masoare distanta dintre doua puncte de pe un plan topografie de situatie, se ia intre varfurile compasului distanta de pe plan, apoi, pastrand aceeasi deschidere, un varf al compasului se suprapune pe o dreapta verticala care marcheaza o diviziune de modul, iar celalalt varf se poarta pana intalneste o linie oblica din contrascara . Se face apoi citirea distantei dintre cele doua puncte. In cazul cand varful compasului nu cade intre doua linii paralele oblice, citirea se estimeaza.

Indicarea pe desen a scarii

Indicarea pe desen a scarii se face astfel:

daca toate figurile din plansa sunt reprezentate la aceeasi scara, aceasta se indica in rubrica din indicator (rubrica 5 din indicatorul mare);

daca figurile din plansa sunt reprezentate la scari diferite, acestea se indica:

scara principala (a figurii principale) se trece in indicator in rubrica cu aceasta destinatie,

scarile secundare se scriu langa sau sub notarea proiectiilor (vedere, sectiune sau detaliu) carora le corespund.