BIBLIOGRAFIE

Neigenfind, Rulf, Initiere in lumea calculatoarelor, vol. I,

Editura Tehnica, Bucuresti, 1991

Ilisiu, Rodica, Bazele informaticii, 2002

Milosescu, Mariana, Tehnologia informatiei si a comunicatiilor

Manual pt. cls. a IX-a, Ed. Didactica si pedagogica, R.A., Bucuresti, 2004

ISTORICUL CALCULATOARELOR

De a lungul existentei sale omul a cautat permanent solutii pentru a se elibera de efortul fizic, de muncile obositoare sau plictisitoare. Diversificarea continua a activitatilor sale a determinat si determina si acum necesitatea gasirii unor solutii noi la vechile si permanentele sale probleme ceea ce a dus si duce la perfectionarea continua a instrumentelor cu care opereaza.

De la descoperirea numerelor se numara neincetat. Se numara, se enumera. Se calculeaza si rezultatul se comunica mai departe. Omul a inceput sa numere ca oricare copil, pe degete. Se numara de catre stramosii nostri pe degete - ei aveau si marele avantaj practic- puteau fi luate oriunde si erau intotdeauna "la indemana". Daca degetele de la maini si de la picioare erau insuficiente, oamenii epocii de piatra se foloseau de pietre si bete.

Pentru probleme de calcul mai complicate decat adunarea si scaderea "homo sapiens trebuia sa inventeze ceva nou.

Dupa o cugetare matura stramosii nostri ne-au lasat mostenire trei lucruri:

Sistemul de numeratie - sistemul zecimal, care prin descoperirea lui zero si a sistemului de valori numerice in baza lui 10, permitea reprezentarea unor numere mai mari : 1; 10; 100; 1000; 10.000; 100.000; 1.000.000; etc.

O noua metoda de calcul: ordinea in care sa se poata executa cele patru operatii de baza cu cifre oarecare.

Un nou program de calcul, regulile care sa stabileasca succesiunea in care se executa diferiti pasi de calcul.

Deci : Sistemul de numeratie, metoda de calcul si programul de calcul reprezinta principiul de calcul :

fie in memorie

fie pe degete

fie cu pietre si bete

fie cu masina de calculat

fie cu rigla de calcul

fie cu tabela de logaritmi

Nici calculatorul - nu face exceptie - sistemul de calcul, metoda de calcul si programul de calcul reprezinta principiul conform caruia lucreaza calculatorul.

Cu aproximativ 2000 de ani, un ganditor din Pekin a descoperit abacul" pentru a usura calculul in memorie. Acest "abac" era atat de practic incat si azi el este folosit in multe zone din Asia.

In Germania o varianta a abacului se monteaza in tarcurile pentru copii.

Sistemul de numeratie al abacului - se bazeaza pe impartirea cu 5 (stabilita initial de chinezi)

Tehnica de calcul - un cadru cu 9 bare pe care sunt 7 bile mobile; bilele se deplaseaza intr-un sens sau altul, care este memorat.

Dupa un mileniu si jumatate a urmat epoca ceasornicarilor. Ei au descoperit impartirea orei in minute si minutele in secunde - acesta a stat la baza constructiei primelor automate de calcul.

In confruntarea continua cu natura si cu timpul s-a nascut de mult ideea inventarii unor masini automate de calcul si de ce nu, a unor masini automate care sa-l ajute in gandire.

In 1623 Wilhem Schickard - a construit o masina de calcul, care prin mecanismul de roti, tije si came putea sa adune si sa scada mecanic.

In 1642 Blaise Pascal - a perfectionat un model similar.

Dupa inca 30 de ani, prin 1670, Gottfried Wilhem Leibniz a construit modelul calculatorului, care stapanea cele patru operatii de baza : adunarea, scaderea, inmultirea si impartirea. Leibniz in continuare a cautat un sistem de numeratie simplificat si nu cel zecimal, care sa inlature handicapul tehnic al masinii si a descoperit SISTEMUL BINAR, care apeland la doua valori s-ar putea numi si "doi-ul lui Columb".

Sistemul binar cunoaste numai valorile 0 si 1.

Aceasta metoda cu doua semne a fost utilizata prin 1800-1837, de Samuel Morse, pentru alfabetul sau Morse. Acest alfabet se descurca cu cele doua semne: punct/ linie(optic), sau scurt/lung (acustic), pentru a reprezenta literele, cifrele si semnele.

Sistemul binar, descoperit de acum 300 de ani este si azi baza prelucrarii electronice de date .

Calculatorul nu pricepe mai mult decat 0 si 1, dar pentru a putea lucra are nevoie de program. Programul face calculatorul - calculator. Pogramul este partea umana a calculatorului, omul informeaza amanuntit calculatorul despre ce trebuie sa faca.

Idei si incercari in acest sens dateaza de prin secolul al XVII-lea (Napier 1617, Pascal - 1642) si mai cu seama din secolul al XIX-lea (Babbage lanseza in 1820) ideea realizarii unei masini de calcul care, pe langa efectuarea de operatii aritmetice sa aiba posibilitatea de retinere a comenzilor necesare solutionarii problemei, precum si a rezultatelor, pe care sa le furnizeze ulterior .

Realizarea practica a primelor calculatoare este posibila abia catre jumatatea secolului al XX-lea (descoperire de catre Lee de Forest in anul 1906 a triodei) a determinat o puternica dezvoltare a electronicii, bazate pe tuburi electronice, in prima jumatate a acestui secol.

In anul 1945 apare ENIAC (Electronic,Numerical,Integrator And Calculator) care este considerat a fi primul calculator electronic. Datorita celor circa 20000 de tuburi electronice care il compuneau, dimensiunile sale erau considerabile.

Aparitia calculatoarelor electronice a produs o puternica revolutie in modul de abordare si rezolvare a problemelor, determinand practic aparitia si dezvoltarea informaticii - ca stiinta a prelucrarii automate a datelor cu puternice implicatii asupra tuturor domeniilor activitatii umane.

Concomitent cu evolutiile tehnologice in domeniul dispozitivelor si circuitelor electronice, calculatorul a evoluat continuu, strabatand mai multe generatii.

Prima generatie, cuprinzand calculatoarele electronice din perioada 1946-1956 se caracterizeaza in principal prin utilizarea ca elemente de baza a tuburilor electronice, fiabilitate scazuta, memorii interne mici, viteze de calcul reduse si o programare greoaie (in limbaj de ansamblare). Datorita dimensiunilor si dificultatilor in exploarare au cunoscut o utilizare restransa.

Generatia a doua, cuprinzand calculatoarele electronice intre anii 1957- 1963, isi datoreaza existenta dezvoltarii si utilizarii tehnologice bazate pe tranzistori, ceea ce a determinat o crestere a fiabilitatii si a vitezei de calcul concomitent cu reducerea dimensiunilor.

Apar memoriile bazate pe celulele din ferita. Se pun la punct metodele de gestiune a resurselor calculatorului: apare necesar si este creat un sistem de programare care sa dirijeze functionarea optima a acestuia (sistem de operare) astfel ca incepand cu generatia a doua, sistemele de calcul se compun din doua parti mari: Hardware (dispozitive si echipamente componente ale unui sistem) si software (totalitatea programelor cu care este echipat sistemul de calcul). De asemenea apar si se dezvolta limbaje de programare de nivel inalt (universale), relativ independente de calculator (FORTRAN, COBAL). Aria de utilizare a calculatorului se mareste.

Generatia a treia ( 1964- 1981), este impusa de aparitia circuitelor integrate,

dimensiunile calculatoarelor se reduc considerabil, creste substantial dimensiunea ca suport extern de informatii de inalta eficienta. Apar limbajele de nivel foarte inalt si nivele grafice. Apare microprocesorul pe 8 biti (1bit - informatia elementara - cifra binara). Bitii se grupeaza cate 8 si formeaza un byte sau octet (1 octet = 1byte = 8 biti). Cu cei 8 biti (8 cifre binare) care formeaza octetul se poate constitui un cod, care permite 2⁸ combinatii diferite intre ele, adica 256 de combinatii.

Perfectionarea tehnologiilor, miniaturizarea si reducerea considerabila a pretului de cost a facut posibila punerea in practica a dezideratului "un calculator pentru fiecare", astfel incat in anul 1972 s-a realizat microprocesorul 8080, acest lucru marcheaza inceperea productiei a unor noi tipuri de calculatoare "calculatoarele personale", a caror prima generatie se va dezvolta pana in anul 1980.

Generatia a patra (1982 - 1989), se caracterizeaza prin utilizarea circuitelor integrate pe scara larga si foarte larga precum si a microprocesoarelor. Se inregistreaza salturi spectaculoase in cresterea capacitatii de stocare pe diferite suporturi externe de informatii. Preturile de cost scad considerabil in comparatie cu cresterea performantelor sistemelor de calcul.

Aparitia in 1980 a microprocesorului pe 16 biti - 8086 sau 8088, folosesc reprezentarea datelor pe 2 bytes dar pentru transmiterea lor, 1 byte. De aceea aceste calculatoare se mai numesc calculatoare pe 8/16 biti, determina in paralel, lansarea generatiei a doua de microprocesoare personale, al carei produs de referinta este calculatorul IBM- PC.

Umatorul tip de PC-uri s-a realizat cu microprocesoare 80286 si se mai numesc AT-uri (de la Advanced Technology), acest tip de microprocesor a permis performante mai mari (capacitate de memorie sporita, viteza de calcul mai mare), reprezentarea datelor cat si transmiterea lor se face pe 2 bytes. Se spune ca aceste calculatoare sunt pe 16 biti.

In 1986 este pus la punct microprocesorul 80386 si 80486, ele utilizeaza o reprezentare a datelor pe 4 bytes. De aceea se mai numesc calculatoare pe 32 de biti.

Aceasta marcheaza trecerea la a treia generatie de microprocesoare personale.

Microprocesorul PENTIUM, lansat in 1993 este mai evoluat, reprezentarea datelor, in acest caz, facandu-se pe 64 biti. In 1996 s-a creat PENTIUM PRO, in 1997 PENTIUM II, in 1999 PENTIUM III, iar in 2000 PENTIUM IV. Fiecare noua generatie, fata de cea precedenta, aduce ca noutate posibilitatea microprocesorului de a executa doua instructiuni simultan.

Diferenta microprocesoarelor se face in functie de cantitatea de memorie ce poate fi citita la un moment dat, numarul de instructiuni executabile, precum si viteza de executie a operatiilor.

CONCLUZIE:

Dupa numai circa 45 de ani de evolutie, transformarile suferite de calculatorul electronic din punct de vedere al realizarii tehnologice sunt nu numai fundamentale dar si spectaculoase, astfel ca astazi, calculatorul a devenit prezent practic, in toate domeniile de activitate sociala sau personala, a ajuns un instrument de lucru din ce in ce mai necesar.

Se pune intrebarea "Care ar fi perspectivele"?

Inca din 1981 Japonia lanseaza proiectul calculatorului de generatia a cincea. Aceasta generatie (a carei aparitie se intrevede a avea loc dupa 1990), ar urma sa se deosebeasca de generatiile anterioare (in special de generatia a patra), in principal, nu atat printr-o noua tehnologie de constructie (hardware) ci printr-o noua conceptie software acea a inteligentei artificiale.

In conceptia specialistilor japonezi, calculatoarele din aceasta generatie vor deveni sisteme de procesare a informatiei de cunoastere. Se presupune ca aceasta generatie va definitiva orientarea informationala a societatii umane cu implicatii majore in evolutia acesteia.

Fiecare producator de microprocesoare urmareste o imbunatatire a produselor sale pentru ameliorarea vitezei de lucru, fiecare noua varianta reprezentand un superset al celor precedente.

COMPONENTELE HARDWARE

ALE CALCULATORULUI

Dupa cum il infatiseaza numele, in general un calculator este un sistem fizic, o instalatie sau un aparat cu care se efectueaza automat prelucrarea datelor intr-o forma prestabilita si le furnizeaza intr-o forma accesibila utilizatorului sau altui dispozitiv cu care este conectat.

Calculatorul a fost inventat de om pentru a prelucra informatia.

Prin definitie, un calculator este o masina care stie sa modeleze si sa manipuleze informatia. El poate prelucra foarte usor, intr-un timp extrem de scurt, cu foarte mare acuratete, o mare cantitate de informatie foarte complexa.

Informatia este un mesaj care inlatura necunoasterea unui anumit eveniment.

Calculatoarele pot fi : - mecanice sau electromecanice - (masinile de calcul)

- electronice - ordinator si computer

Suntem martorii performantelor uriase pe care le poate realiza calculatorul. Prelucrarea de date nu este o descoperire recenta. Atat timp cat noi oamenii putem gandi, vedea, simti, pipai, simturile noastre inregistreaza informatiile din mediul care ne inconjoara. Aceste date - informatii, se prelucreaza de catre creierul nostru si se "pastreaza" in memorie.

Principiul de baza este urmatorul: - inregistrarea datelor (prin simturi)

- prelucrarea datelor (in creier)

- comunicarea datelor (prin vorbire si scriere)

Acesta este principiul comun al "prelucrarii umane de date" ca si al "prelucrarii electronice de date" cu calculatorul, dar in cantitati mai mari si in timp mai scurt.

Din multimea de calculatoare - calculatoarele numerice, sunt acelea care prelucreaza informatii codificate numeric, efectuand operatii aritmetice, functii logice si transferuri de informatii.

Concomitent cu evolutiile tehnologice in domeniul dispozitivelor si a circuitelor electronice, calculatorul a evoluat continuu, strabatand mai multe generatii.

Prima generatie - calculatoare electronice care aveau ca elemente de baza - tuburile electronice, cu fiabilitate scazuta, memorii interne mici, viteze de calcul reduse, o programare greoaie si dimensiuni mari.

Generatia a doua - cuprinde calculatoare electronice bazate pe tranzistori , ceea ce determina o crestere a fiabilitatii, a vitezei de lucru concomitent cu reducerea dimensiunilor. Apar memoriile bazate pe celule de ferita, apare un sistem de programare care sa dirijeze sistemul de operare.

La aceste calculatoare distingem doua componente:

hardware, adica echipamente fizice (partea materiala)

software, adica programele si datele (partea logica)

HARDWARE - Componenta formata din echipamentele fizice in care circuitele electronice asigura prelucrarea automata a informatiei si din echipamentele care asigura comunicarea intre om si calculator.

SOFTWARE - Componenta formata din programele destinate sa asigure conducerea si controlul procesului de prelucrare, precum si efectuarea unor lucrari curente.

Asadar, calculatorul este un ansamblu de circuite electrice, electronice si parti mecanice, ansamblu care poarta numele de hardware, adica partea fizica, vizibila a calculatorului. Cele care dau viata calculatorului sunt programele. Ele sunt ansambluri de comenzi, de operatii numite instructiuni, care se dau calculatorului pentru a executa anumite prelucrari de informatii. Programele poarta numele de software, adica parte logica, invizibila a calculatorului.

HARDWARE

SOFTWARE

Componentele hardware asigura urmatoarele functii:

functia de memorare

functia de comanda si control

functia de prelucrare

functia de intrare - iesire

	Functia de intrare - iesire

Functia de memorare

date de iesire

date de intrare si programe

date de date de

Functia de comanda si control (UC)

iesire intrare

Functia de prelucare

FUNCTIA DE MEMORARE

Prin functia de memorare, componentele hardware trebuie sa asigure memorarea datelor si a programelor, deoarece calculatorul trebuie sa lucreze continuu, fara interventia omului.

Functia de memorare este asigurata de MEMORIA INTERNA si de

MEMORIA EXTERNA.

In MEMORIA INTERNA - se pastreaza toate programele si datele care se exploateaza la un moment dat

In MEMORIA EXTERNA - se pastreaza toate programele si datele de care poate sa aiba nevoie la un moment dat sistemul de calcul, sub forma de fisier. MEMORIA INTERNA - este impartita in locatii de memorie (zone de memorie). Locatia de memorie este octetul - (bytul - 8,16,32,64 biti) si se identifica printr-o adresa unica.

MEMORIA INTERNA se impatre in ROM si RAM.

MEMORIA ROM - contine informatii privitoare la diferitele caracteristici fizice ale masinii si programului "incarcator", program ce preia controlul de alimentare cu tensiune a calculatorului, avand proprietetea de a-si pastra continutul si dupa decuplarea calculatorului de sub tensiune, dar care permit numai citirea informatiilor stocate. Este o memorie din care se poate citi, dar in care nu se poate scrie. Ea este implementata sub forma unui circuit intregat in care se memoreaza un microprogram de tip FIRMWARE (inscris de catre producator) destinat initierii lucrului cu calculatorul, la punerea sub tensiune al acestuia. Continutul acestei memorii nu poate fi modificat de catre utilizator

Mai nou este inlocuita cu memoria - FLASH EEPROM.

MEMORIA RAM - este memoria de lucru, este memoria in care se poate citi si scrie si in care sunt retinute temporar programe de date. Isi pierde continutul la decuplarea alimentarii calculatorului.

Capacitatea de 4 mega - 1 Gb, este o capacitate mica a memoriei interne limiteaza performantele calculatorului, pentru ca nu permite folosirea oricarui software. Viteza de acces foarte mare. In functie de utilizare se imparte in: - memorie principala, memorie video si CMOS.

Memoria interna este o memorie neremanenta si de capacitate mica. O sesiune de lucru cu calculatorul dureaza din momentul in care se porneste calculatorul si pana in momentul in care este oprit. In memoria interna sunt aduse programe care vor fi prelucrate de procesor si datele prelucrate de aceste programe. Acestea vor produce rezultate care vor fi depuse in memoria interna. La scoaterea de sub tensiune a calculatorului, programele si datele se pierd. Pastrarea lor se face in memoriile externe.

MEMORIILE EXTERNE - sunt suporturi electromagnetice sau optice reutilizabile, pe care informatia se pastreaza codificat, in forma binara.

Memoriile externe sunt suporti de informatie pe care calculatorul, folosind dispozitive speciale fiecarui suport, numite unitati de memorii externe, poate scrie sau citi informatia. Sunt memorii remanente (stare de magnetizare sau de polarizare electrica din care informatia nu se pierde atunci cand calculatorul nu este alimentat cu curent electric. Memoriile externe sunt caracterizate de capacitatea de memorare, iar unitatile de memorie externa sunt caracterizate de viteza de transfer a informatiei. In functie de modul in care este inregistrata informatia in format binar pe suportul de informatie, memoriile externe se clasifica in: - suporturi magnetice

- suporturi optice.

Deoarece sunt depozite de informatie, capacitatea lor se masoara in unitati si multiplii de unitati de informatie (megaocteti, gigaocteti, teraocteti)

Dispozitivele pentru suporturi magnetice sunt: DISCURI FLEXIBILE sau DISCHETE (FLOPPY DISK - FD). Sunt discuri care pot fi montate si demontate pe unitati. Ele au doua suprafete pe care se poate scrie informatia.

HARD-DISCURI (HARD DISK - HD). Este un pachet de discuri asemanatoare celor flexibile si este montat in interiorul calculatorului.

UNITATEA DE COMPACT DISC - scrierea informatiei se face in spirala, incepand dinspre interior spre exterior.

Facilitatile audio: - placi de sunet

- placa radio

- captare de imagini

- videoconferinte

- fotografia digitala

Adresa de memorie - informatie reprezentand numarul de ordine al unui octet in memorie.

FUNCTIA DE INTRARE - IESIRE

Aceasta functie asigura comunicatia calculatorului cu lumea inconjuratoare prin intermediul unor echipamente specializate numite: dispozitive periferice, mediile de stocare si interfetele.

Aceste dispozitive sunt : - dispozitive de intrare

- dispozitive de iesire

- dispozitive de intrare - iesire

DISPOZITIVELE DE INTRARE - sunt dispozitive utilizate pentru a transmite calculatorului informatii si comenzi prin operatia de citire.

Aceste dispozitive sunt : - TASTATURA

- DISPOZITIVE CU INTRARE DIRECTA

TASTATURA - se foloseste pentru transmiterea comenzilor si introducerea datelor. Ea este un dispozitiv de intrare alcatuit din taste electronice. Apasarea unei taste are ca efect inchiderea unui circuit electronic prin care se genereaza un cod unic. Prin intermediul ei, utilizatorul poate sa transmita informatii calculatorului sub forma unui sir de caractere, fiecare caracter se genereaza prin apasarea unei taste electronice. Tastatura contine patru blocuri de taste:

TASTATURA ALFANUMERICA contine: taste care sunt aranjate, in general, conform standardului folosit la masinile de scris. Utilizand tastele se pot transmite:

- codurile caracterelor: cifrele (o,1.,9), literele (a,A,.z,Z), semnele speciale (?,!,%, $ ), spatiul (bara de spatiu: Space sau Spatiu);

- codurile comenzilor: retur de car si salt la linie noua (tasta Enter), saltul cursorului cu un numar de coloane (Tab), intreruperea executarii unui program - Escape - (tasta Esc), tiparirea imaginii la imprimanta (Print Screen), suspendarea temporara a executarii unui program (tasta pentru pauza Pause/Break).

TASTATURA DE EDITARE, contine tastele pentru editarea unui text, care este afisat pe ecran, printr-o bara (orizontala sau verticala) numita - cursor.

TASTATURA NUMERICA este construita pentru introducerea datelor numerice. Ea contine tastle pentru cifre: 0 .9; tastele pentru operatiile aritmetice +, - , * , / , tasta . (punct).

Grupul TASTELOR FUNCTIONALE, care contine 12 taste notate: F1, F2 F12

DISPOZITIVELE CU INTRARE DIRECTA, sunt :

Dispozitive de indicare - ele folosesc, pentru introducerea comenzilor si alegerea optiunilor. Nu permit introducerea datelor, dar pot fi folosite pentru crearea unor desene sau a unor forme grafice. Aceste dispozitive sunt : Mouse , trackball, trackpad, creion optic, tableta grafica , ecran tactil, jozstick.

MOUSE-UL - este cel mai raspandit dispozitiv de indicare, pentru care ecranul calculatorului devine o masa virtuala de lucru. Pozitia mouse-ului este marcata printr-un semn grafic numit cursor de mouse. Cu ajutorul mouse-ului se pot executa patru operatii:

operatia de indicare (point), operatia clic (click), operatia dublu clic (double click), operatia de glisare sau tragere (dragging).

Dispozitive de scanare, transforma desene, imaginea unui text sau simboluri intr-un format binar care poate fi prelucrat de calculator. Acestea sunt: Scanerul si Cititor de cod de bare. Scanerul - este un dispozitiv de intrare prin care pot fi citite imaginile grafice (fotografii, desene facute pe hartie etc.) Scanerul se caracterizeaza prin, rezolutie, numar de culori si viteza de scanare

Dispozitive de intrare vocala, transforma semnele intr-un format binar care pote fi prelucrat de calculator - Microfonul.

DISPOZITIVE DE IESIRE

Dispozitivele de iesire sunt folosite de calculator pentru a comunica utilizatorului rezultatul operatiilor comandate si informatii despre starea sistemului prin scriere.

Dispozitivele de iesire sunt: - Dispozitive hardcopy - IMPRIMANTA

- PLOTEER

- Dispozitive softcopy - MONITOR

DISPOZITIVE cu IESIRE VOCALA, difuzor, sintetizator de muzica si de vorbire.

IMPRIMANTA - este un dispozitiv de iesire prin care calculatorul comunica rezultatele obtinute in urma prelucrarii, prin intermediul unui suport de informatie, hartia. Exista mai multe tipuri de imprimanta : cu jet de cerneala, laser, termica.

PLOTTER-UL este un dispozitiv de iesire prin care calculatorul deseneaza imaginii, harti sau desene tehnice.

MONITORUL - Ecranul sau (screen) este un suport de iesire pe care calculatorul scrie rezultatele prelucrarilor, mesajele pentru utilizator si informatiile despre starea sistemului. Monitorul este legat de placa video. El este caracterizat de: diagonala, rezolutie si de numarul de culori.

Diagonalele cele mai raspandite sunt de 15 -17 inci, ele sunt suficiente pentru activitatile obisnuite. Diagonale mai mari de 20 inci, se folosesc in aplicatiile de grafica profesionala sau in proiectare.

DISPOZITIVE DE INTRARE - IESIRE

Dispozitivele de intrare - iesire sunt dispozitive utilizate pentru a realiza comunicatia in ambele sensuri, prin operatii de citire si scriere. Aceste dispozitive sunt : modem-ul, placa de retea si placa multimedia.

UNITATEA DE SISTEM

Unitatea de sistem, in interior este construita modular, impartita in componente electronice. Partea cea mai importanta este PLACA DE BAZA, ea contine circuitele electronice cele mai importante: MICROPROCESORUL si alte circuite integrate, care il ajuta sa lucreze si sa-si indeplineasca sarcinile. Tot pe aceasta placa se afla si MEMORIA INTERNA DE BAZA a calculatorului. Langa placa de baza se gaseste SURSA DE ALIMENTARE, care asigura tensiunile electrice necesare functionarii circuitelor electronice. Unitatile de discuri sunt singurele parti mecanice din interiorul calculatorului. Ele sunt cele mai mari consumatoare de putere electrica din calculator si din aceasta cauza, se gasesc aproape de sursa de alimentare. Celelalte componente ale calculatorului primesc curent, de la sursa de alimentare, prin intermediul placii de baza.

Pe sau langa placa de baza se gasesc CONECTORII LA MAGISTRALA, prin intermediul lor se leaga optional la placa de baza PLACILE ADAPTOARE sau INTERFETELE pentru imprimanta, pentru modemul liniei telefonice, pentru ecran, pentru unitatile de discuri flexibile etc. Aceste placi sunt legate la placa de baza prin intermediul MAGISTRALEI, care este un canal comun de comunicatie intre placile calculatorului.

MAGISTRALA este formata dintr-un manunchi de trasee de cupru pe o placa de circuit, pe care circula date, comenzi, semnale de control, sub forma de impulsuri electrice cu doua niveluri de tensiune, carora le corespund cele doua cifre binare 0 si 1. Pe magistrala informatia se transmite in paralel, adica pe fiecare linie conductoare se transmite cate un bit de informatie.

Dimensiunile magistralei (numarul de linii conductoare) este o caracteristica foarte importanta, de ea depinde debitul datelor care vor fi schimbate intre microprocesor si celelalte componente. Magistralele pot fi de 32 de biti, de 64 de biti etc.

Legatura intre magistrala si dispozitivul periferic se face prin intermediul INTERFETEI. Pe liniile electrice ale dispozitivelor periferice, informatia poate fi transmisa in serie sau in paralel. La transmisia in paralel fiecare bit de informatie se transmite pe cate o linie electrica, sub forma de impulsuri. La transmiterea in serie, informatia este transmisa pe o singura linie, bit dupa bit, sub forma de impulsuri. In functie de modul in care se face transmisia, interfetele pot fi:

- interfete paralele - se transmite informatia in paralel (de exemplu,imprimanta)

- interfete seriale - folosesc transmiterea in serie a informatie (modemul)

- interfete USB, la care se poate conecta orice tip de dispozitiv periferic

Dispozitivele periferice se gasesc in exteriorul calculatorului si sunt cuplate la acesta prin mufe si conectori care fac legatura cu interfata dispozitivului. In functie de tipul interfetei folosita exista, conectori pentru interfata paralela si conectori pentru interfata serie. Cele mai importante placi adaptoare sunt:

adaptorul video, care transforma comenzile calculatorului in imagini vizibile pe ecran;

adaptorul unitatii de disc, care transforma comenzile calculatorului in inregistrari magnetice pe suportul de informatii, si invers;

placile de memorie, care se adauga memoriei de baza a calculatorului pentru a mari capacitatea memoriei interne;

porturile serie si paralel prin intermediul carora se pot conecta imprimanta, mouse-ul. Modemul.

Calculatoarele compatibile IBM PC sunt de doua tipuri: de birou sau portabile. Calculatoarele de birou sunt conectate la reteaua electrica prin cordon de alimentare si priza. Calculatoarele portabile sunt de dimensiuni reduse, au un acumulator propiu care le asigura o independenta de functionare de cateva ore si au fost concepute special pentru a putea fi deplasate usor. Ele se mai numesc LAPTOP sau NOTEBOOK.