Multimedia - stadiul actual, tehnologiile dezvoltate si domeniile de aplicare

MULTIMEDIA - STADIUL ACTUAL, TEHNOLOGIILE DEZVOLTATE SI DOMENIILE DE APLICARE

Societatea contemporana se afla intr-o permanenta transformare si din punctul de vedere al comunicarii de masa. Patrunderea ziarului, a radioului, a televizorului si mai nou a computerului in casa cetateanului de rand reprezinta o transformare tehnologica ce are pentru oamenii obisnuiti o insemnatate mai mare decat realizarile cele mai importante de la frontierele stiintei, care adesea depasesc precuparile cotidiene.

Desi raspandirea calculatoare personale nu a atins inca apogeul, tranzactiile efectuate pe calculator au devenit familiare in unele segmente ale economiei. Societatile moderne sunt denumite 'societati informationale', o eticheta ce rezuma transformarea masiva a economiei. Sistemul de informatii include servicii juridice, guvernamentale, turistice, recreative, medicale, manageriale, financiare si, desigur, stiintifice si educationale. Modificari s-au produs si la nivelul limbajului, cel putin in doua directii majore: pe de-o parte, vocabularul s-a imbogatit spectaculos cu termeni specifici, pe de alta parte, multe cuvinte au primit prefixul 'e', care semnifica implicarea masiva a tehnologiilor informatice in domeniul respectiv (e-commerce, e-shopping, e-finnance, e-banking, e-defence, e-learning etc.).

1. DEFINIREA CONCEPTULUI SI PERSPECTIVELE DEZVOLTARII MULTIMEDIEI

Fantastica dezvoltare a tehnologiei informatiei din ultima jumatate a secolului al XX-lea a generat aparitia unor domenii stiintifice interdisciplinare, implicit a unor concepte aflate la confluenta mai multor ramuri tehnologice.

Cresterea masiva a numarului de servicii si produse accesibile prin Internet este legata de utilizarea unui continut informational tot mai bogat, sub forma de sunet sau imagine, in diverse forme de combinare si integrare a acestor medii, formand ceea ce se cheama multimedia, utilizata din ce in ce mai mult in reprezentarea si interschimbarea informatiilor. Fiind un termen aflat in mare voga, se considera ca multimedia reprezinta un salt tehnologic asemanator cu cel marcat de aparitia televiziunii in culori sau a

cinematografului sonor, cu mentiunea ca posibilitatile de extindere ale acestui domeniu sunt doar in parte valorificate in prezent.

Pentru acest concept nu exista o definitie unanim acceptata, putand fi explicat in diferite maniere, in functie de sensul abordarii conceptului, dar si de punctul de vedere al celui ce incearca definirea. Indiferent de abordare, la origini multimedia a fost un atribut, transformat rapid in substantiv datorita frecventei sale utilizari. In cele ce urmeaza sunt prezentate cateva dintre definirile reprezentative date acestui concept complex. /1/

La modul cel mai general, multimedia reprezinta un ansamblu de activitati ce urmaresc design-ul, stocarea, interogarea si utilizarea diferitelor documente in format electronic, alcatuite din 'medii' multiple, cum ar fi textul, grafica, animatia, video si audio.

Tot pe aceasta linie regasim definitia formulata acestui concept de catre Ion Smeureanu si Georgeta Drula in lucrarea "Multimedia - Concepte Si Practica" Editura Cison 1997, conform carora "multimedia este o suma de medii de prezentare folosite simultan pentru o comunicare vizuala si auditiva. Termenul este adeseori folosit pentru a denota sunetele, animatiile, textele sau secventele video." /1/

Dintr-o perspectiva tehnica, deci privita ca ansamblu de mijloace tehnice incluse in calculator (procesoare, placi de extensie, programe), multimedia trateaza sunetul, datele sau imaginile, precum si ansamblul lor, simultan. Calculatorul, prin aceste componente suplimentare, face o fuziune intre medii si permite atat inregistrarea, cat si tratarea informatiei multimedia. Astfel, un calculator multimedia este definit, de catre majoritatea specialistilor in informatica - precum Bill Howard (PC Magazine, SUA) - ca fiind acel calculator care permite vizionarea unui film, realizarea unei colectii de fotografii, redarea fisierelor audio si chiar vizionarea de programe TV. /17/

Interactive Multimedia Association din SUA a elaborat Cartea Alba, in care se defineste o aplicatie multimedia interactiva ca o aplicatie ce permite utilizatorului sa reactioneze in 'propriul sau ritm', combinand textul si/sau informatia cu cel putin un mediu audio-vizual clasic: sunet, imagine fotografica, animatie sau video animat. /1/

. Abordarea etimologica

Conceptul "multimedia" provine din limba engleza si inseamna exact ceea ce ii spune numele: multi - mai multe, media - mediu, mijloc de comunicare. Deci, prin multimedia intelegem, in acest context, capacitatea unui sistem de a comunica (prezenta)

informatia prin intermediul mai multor medii de prezentare simultan, cum ar fi: grafica, textul, fotografiile, animatia, sunetul, imaginea video etc.

. Abordarea istorica

Pentru a desemna mediile de comunicare complementara care se intalnesc intr-o arhitectura monopost, Xavier Dalloz a propus in anul 1992 termenul unimedia. /1/ Multimedia s-a nascut ca urmare a evolutiei tehnologice a calculatorului, cat si aparitiei software-ului din ce in ce mai complex.

Din prima categorie de realizari amintim aici doar trei, cu mai implicatii in ceea ce priveste dezvoltarea multimediei:

a) conversia semnalului analog in semnal digital si invers;

b) compresia si decompresia informatiei;

c) aparitia suportului optic de stocare a informatiei (CD-ROM).

Din a doua categorie de realizari enumeram cateva tipuri de software din cele mai uzuale, care se regasesc pe majoritatea statiilor de lucru: programe de prelucrare a textului si imaginii, programele de calcul tabelor, programele de gestiune a bazelor de date, programele de prezentare asistata de calculator etc, la care se adauga si software-ul specializat pe creatie multimedia, denumit authoring.

. Abordarea multicriteriala

Conform acestei abordari, multimedia se regaseste la intersectia a trei ramuri comunicationale: informatica, telecomunicatiile si audio-vizualul, domenii care au devenit compatibile prin procesul de numerizare a informatiei, care a permis codificarea si decodificarea, prelucrarea, transportul, stocarea si redarea informatiei.

. Abordarea informatica

Multimedia reprezinta, in aceasta viziune, combinatia de text, grafica, sunet, animatie si video accesibila utilizatorului sau programatorului prin intermediul calculatorului si a mijloacelor electronice. Altfel spus, comunicarea propriu-zisa se realizeaza prin asocierea unui program-software, denumit adesea authoring, cu o platforma-hardware (calculatorul, ca mijloc tehnic de manipulare a informatiei). /1/

. Abordarea din punctul de vedere al accesibilitatii la o aplicatie multimedia pune in valoare statia de lucru de la care se poate adresa, consulta sau rula o aplicatie de acest gen. Astfel, interfata hardware poate fi, dupa caz, un terminal cu facilitati audio-video, o consola de tip teleconferinta sau videoconferinta, o consola specializata in instruirea

asistata de calculator sau una destinata consultarii unei baze de date multimedia etc. Fiecare dintre aceste platforme hardware au caracteristici proprii, specifice aplicatiei multimedia corespunzatoare, si care necesita adesea o serie de echipamente periferice individualizate.

. Abordarea din punctul de vedere al interactivitatii

Multimedia poate permite accesul la unele servicii cu raspuns in timp real, cum sunt in general cele de tipul 'tele': tele-shopping, tele-banking, tele-marketing, televiziune interactiva, tele-educatie etc.

. Abordarea aplicativa

In acest sens, multimedia este considerata un domeniu n-dimensional, mai bine zis o tehnica de structurare si distributie a informatiei in masa, cel mai bun exemplu constituindu-l Internetul, care a devenit deja accesibil unor categorii foarte eterogene de indivizi (ca varsta, ocupatii, preocupari, venituri etc.), facandu-se trecerea de la ceea ce pana ieri era un domeniu strict profesional la marele public.

. Abordarea prin perspectiva tehnica

Conform acestui punct de vedere, multimedia reprezinta un ansamblu de mijloace (echipamente) tehnice incluse intr-un sistem complex, care permite tratarea simultana sau nu a textului, sunetului, graficii, precum si a imaginilor statice sau dinamice. /1/

In mod voit am lasat la urma aceasta latura, deoarece asupra acestor aspecte se va orienta lucrarea de fata, in incercarea de a clasifica si prezenta oferta actuala de echipamente denumite generic multimedia.

In ceea ce ma priveste, consider ca termenul "multimedia" defineste o suma de elemente - text, grafica, sunet si imagine - integrate intr-un aplicatie dedicata, care generic poarta numele de "aplicatie multimedia" si al carui cuvant de ordine il reprezinta interactiunea.

Nu inchei aceasta prezentare a fenomenului multimedia fara a oferi si cateva informatii asupra platformelor de lucru necesare in cazul rularii unor aplicatii multimedia. Intrucat progresul tehnic din acest domeniu este extrem de rapid, liderii producatorilor de hardware si software (Intel si Microsoft) au elaborat multiple recomandari de configuratii, care au in vedere sistemele de operare si aplicatiile multimedia.

In martie 2000 a fost prezentata versiunea standardului PC 2001, care a intrat in vigoare la 1 iulie 2001 si s-a aplicat sistemelor expediate beneficiarilor in a doua jumatate a anului 2001, dar fost urmata de alta versiune in 2003. Cerintele pentru platforma de lucru arata astfel:

. procesor la 667 MHz sau mai mult;

. 128 KB memorie cache L2;

. 64 MB RAM, respectiv 128 MB RAM pentru Windows 2000;

. interfata USB (Universal Serial Bus) este recomandata, interfetele PCI (Peripheral Components Interface) si SCSI (Small Computer System Interface) sunt optionale, iar interfata ISA (Integrated System Architecture) este abandonata;

. se recomanda prezenta unitatii CD (preferabil DVD). /33/

Trebuie mentionat faptul ca aceste recomandari se adreseaza doar sistemelor de tip Desktop (nu serverelor sau altor echipamente) si sunt elaborate pe principiul ca sistemele astfel construite nu pot fi considerate perimate inainte de 18 luni de la momentul achizitiei lor.

Privind istoria tehnologiei multimedia, consider ca aparitia acesteia este legata atat de evolutia calculatorului, cat si de aparitia programelor de birotica. Programele de calcul tabelar, de editare text sau imagine sau programele de prezentare asistata de calculator, prefigureaza folosirea calculatorului pentru aplicatii din ce in ce mai inedite.

Toate aceste aspecte, care pareau pana nu demult de domeniul fantasticului, au capatat viata si aplicabilitate datorita unor mari descoperiri stiintifice ale anilor '80, dintre care cea mai importanta este transformarea semnalului analog in semnal digital (numeric), inteles de catre calculator. Nu putem omite o a doua mare realizare a ultimului deceniu, anume dezvoltarea tehnologiilor de stocare a informatiei. Se poate afirma, astfel, ca multimedia reprezinta o consecinta fireasca a unei evolutii tehnologice, informatice si telematice.

Se stie ca primul mijloc de comunicare a informatiei a fost vocea umana, combinata cu diverse alte sunete si semnale. Un salt important l-au reprezentat publicatiile tiparite (ziarele) - primul mijloc de comunicare in masa (mass-media), cu memorie. Elementele utilizate in acest sens sunt text, grafica si imaginile.

Gugliemo Marconi realiza in 1895 prima transmisie radio, in localitatea Pontecchio - Italia. Inventata initial pentru telegrafie, comunicatia radio este astazi unul dintre principalele medii de comunicare in masa. Radiofonia utilizeaza in exclusivitate sunetul pentru prezentarea informatiei catre utilizator.

Televiziunea este principalul mijloc de comunicare de masa al secolului al XX-lea. Ea a introdus mediul video ca element de baza in comunicarea informatiei: imagini statice, imagini dinamice, animatie, clipuri video, film. De asemenea, include sunetul si textul ca medii comunicationale complementare. Mai nou a devenit o realitate utilizarea televiziunii digitale, cu aplicatie directa in televiziunea interactiva.

Viteza cu care se desfasoara evenimentele in acest domeniu ne sugereaza ca posibil pas urmator 'realitatea virtuala (Virtual Reality - VR)', subiect atins cu catva timp in urma doar de unele lucrari de avangarda, specifice genului science-fiction. Aceasta presupune combinarea tuturor mediilor de prezentare in asa fel incat sa dea utilizatorului iluzia de realitate: imagine tridimensionala (poate chiar holograme) si sunet stereo-spatial, toate reactionand si interactionand in timp real cu utilizatorul. Realizarile tehnologice de ultima ora permit excitarea terminatiilor nervoase la nivel cutanat, generandu-se senzatii tactile si chiar stimularea simtul olfactiv (prin utilizarea unor aromofoane), a simtului gustului etc.

Abordarea tehnica a conceptului in cauza presupune o distinctie clara ce trebuie facuta intre ceea ce am putea numi cele doua 'laturi' ale multimediei, si anume suportul hardware pe care se sprijina componenta software. /1/

Prin hardware se intelege ansamblul de mijloace tehnice care, prin fuziunea lor in cadrul calculatorului electronic, fac posibila inregistrarea, tratarea si redarea informatiei multimedia. Evolutia multimediei a fost marcata de cateva momente de cumpana, determinate, in mare masura, de limitete hardware pe care aceasta le atingea. Ridicarea neincetata a acestor praguri fizice in ceea ce priveste performantele cerute, a fost si continua sa ramana principala problema a vitezei de evolutie a acestui domeniu extrem de dinamic. Pe motivul indeplinirii acestor conditii tehnice a aparut si un standard, propus de firma MICROSOFT in anul 1994, care impune limitele minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sistem multimedia. Elaborat pe mai multe nivele, acest standard a fost denumit MPC, Multimedia Personal Computer, si prevede toate capacitatile necesare inregistrarii si redarii sunetului, imaginilor in miscare, precum si a aplicatiilor si prezentarilor multimedia.

Un astfel de calculator este prevazut obligatoriu cu o unitate de citire CD-ROM, o configuratie variabila pentru memorie si pentru unitatea centrala, precum si o interfata MCI (Media Control Interface), care permite conectarea si controlul unitar al dispozitivelor periferice.

Componenta hardware se bazeaza pe ceea ce unii autori au denumit "creierul" calculatorului, si anume microprocesorul. Ultimii ani au adus cu sine si preocuparea producatorilor de a realiza microprocesoare din ce in ce mai puternice, dar si cu un grad mai inalt de specializare in domeniul multimedia.

Desigur, nu putem pune punct discutiei legate de platforma hardware amintind doar despre microprocesoare, foarte importante fiind si alte componente, cum ar fi capacitatea si performantele hard-discului, cantitatea si tipul memoriei de lucru (RAM), tipul placii de baza, performantele placii video, a placii de sunet si a incintelor acustice, tipul unitatii CD-ROM, eventual DVD-ROM etc.

Cea mai mare parte a echipamentelor multimedia provin din exteriorul sistemului de calcul si ele necesita tehnologii specifice de achizitie si redare a informatiei, precum si dispozitive specializate, asa cum am aratat in capitolul al III-lea.

2. TEHNOLOGII HARDWARE SI SOFTWARE UTILIZATE IN APLICATIILE MULTIMEDIA

Aparitia si dezvoltarea aplicatiilor multimedia este strans legata de integrarea in anul 1989 a unei unitati CD-ROM, sistemului de calcul Intel 80486.

Companiile Sony si Philips au dezvoltat inca din 1980 tehnologia compact discului (CD), care a inlocuit foarte rapid discurile 33 1/3 RPM de vinil. Detaliile tehnice precise pentru CD au fost publicate intr-un Standard International Oficial (IS 10149), numit popular Cartea Rosie (Red Book). In anul 1984, aceleasi companii Sony si Philips, realizand potentialul CD-ului pentru stocarea datelor numerice, au publicat Cartea Galbena (Yellow Book), definind un standard precis, pentru ceea ce se numeste in prezent CD-ROM.

Denumirea consacrata pentru unitatile de disc este preluata din limba engleza: drive

Standardele Internationale - sunt emise de Organizatia Internationala pentru Standardizare, echivalentul international al organizatiilor nationale de standardizare ca ANSI, DIN etc. 154

DVD - digital versatile disc, un mediu de stocare optic, avand capacitate de ≈ 4,7 GB

Doi ani mai tarziu, in anul 1986 compania Philips publica Cartea Verde (Green Book), adaugand CD-ROM-ului grafica si posibilitatea de a intretese audio, video si date in acelasi sector, o caracteristica esentiala a CD-ROM-urilor multimedia.

La inceput echipamentul necesar pentru a produce un CD-ROM era foarte scump. Dar, cum se intampla de obicei in industria calculatoarelor, nimic nu ramane scump pentru multa vreme. La sfarsitul anilor '80, a aparut un nou standard CD-R (CD inscriptionabil), ale carui detalii tehnice precise au fost publicate in anul 1989, in Cartea Portocalie (Orange Book). Acest document defineste standardul CD-R si un nou format CD-ROM XA, care permite mediilor din categoria CD-R sa poata fi scrise incremental, in diferite sesiuni de scriere, pe sectoare. /131/

Mai tarziu, in 1996 pentru a permite si rescrierea informatiilor pe medii optice, companiile: Philips, HP, Dell, Sony si Ricoh dezvolta tehnologia CD-RW (CD-uri reinscriptionabile), care foloseste acelasi suport ca si CD-R.

In cautarea unui nou mediu de stocare mai eficient, companiile producatoare de bunuri electronice de larg consum si producatorii de software, care au dorit sa adauge optiuni multimedia produselor lor, au dezvoltat noi standarde, care folosesc acelasi proiect ca si CD-urile. Printre aceste standarde se numara: DVD (Digital Video Disk, Digital Versatile Disk) , DVD-ROM, DVD-R si DVD-RW.

Formatul DVD a luat nastere in 1994 sub forma a doua versiuni rivale: Super Disc (SD) si Multimedia CD (MMCD), in prezent acest standard fiind rezultatul imbinarii acestor doua versiuni, pentru a putea raspunde nevoilor tuturor industriilor implicate in dezvoltarea sa (industria IT, industria filmului etc.).

In cele ce urmeaza sunt prezentate principalele momente semnificative, in evolutia standardului DVD: /1; 131/