Grafica bitmap

Grafica bitmap

Prin acest procedeu imaginea se realizeaza din puncte (pixeli), care de fapt sunt niste dreptunghiuri foarte mici. Pentru fiecare pixel al desenului se memoreaza codul de culoare.

Un avantaj al acestei grafici este ca imaginea creata din puncte poate sa contina foarte multe detalii, insa cand dimensiunea desenului se modifica el pierde din calitate. Marind foarte mult conturul desenului acesta apare in trepte (efectul de "dinti de fierastrau"), iar daca se micsoreaza foarte mult punctele ajung sa se suprapuna.

Fig 1.bmp mic Fig 2.bmp marit

Un alt dezavantaj al acestui tip de grafica este dimensiunea foarte mare a fisierului in care se memoreaza desenul. Cu cat desenul este mai mare cu atat el contine mai multe puncte pentru care trebuie sa se memoreze codul de culoare, iar cu cat se folosesc mai multe culori in realizarea desenului, cu atat sunt necesari mai multi biti pentru memorarea culorii pentru fiecare pixel.

Exemplu: Daca se foloseste o paleta de 16 (24) culori, pentru fiecare pixel din desen sunt necesari 4 biti pentru culoare, iar daca se foloseste o paleta de 256 (28) de culori sunt necesari opt biti de culoare.

In al doilea exemplu, din cauza maririi numarului de culori, necesarul de suport pentru memorarea desenului se dubleaza.

Hartile de biti, cunoscute de asemenea ca si grafica cu rastru (raster graphics), sunt formate dintr-o matrice de puncte denumite pixeli. De fapt, ele reprezinta aproape fidel, bit cu bit, continutul memoriei video in momentul afisarii imaginii respective pe ecranul monitorului.

De exemplu, pentru o imagine monocroma (alb-negru), fiecarui punct fizic al imaginii ii corespunde un singur bit in matrice, pe randul si coloana corespunzatoare pozitiei reale a acestuia din cadrul imaginii.

Valoarea '0' a unui bit din matrice corespunde unui punct negru din imagine (stins) iar '1' corespunde unui punct alb (aprins). Din exemplul de mai sus se deduce faptul ca matricea trebuie sa includa si informatii despre culoarea punctului corespondent din imagine. Acest lucru se traduce prin faptul ca matricile de pixeli au - pe langa linii si coloane - si o a treia dimensiune: adancimea de culoare a pixelului respectiv. De exemplu, pentru un numar total de 256 de culori dintr-o imagine, adancimea de culoare necesara va fi 8. Rezulta un set de 8 matrici de tipul celei corespunzatoare unei imagini monocrome cu aceeasi suprafata.

Cele mai uzuale adancimi de culoare sunt: 4 biti (16 culori), 8 biti (256 culori), 16 biti (32768 culori) si 24 biti (16.7 milioane culori).

Principalul avantaj al hartilor de pixeli este ca pot stoca imagini reale pana la cel mai mic detaliu.

Principalul dezavantaj il constituie necesarul foarte mare de spatiu de stocare. Acesta depinde de dimensiunile imaginii (pe x si pe y), cat si de numarul total de culori din imagine (rezultand 'adancimea de culoare' a reprezentarii). Dimensiunea - in numar de biti - a fisierului rezultat se obtine prin inmultirea celor trei parametri anteriori.

Al doilea dezavantaj il reprezinta degradarea imaginii reprezentate, daca este redimensionata. In cazul micsorarii dimensiunilor, o parte din pixeli se va inlatura, rezultand in pierdere de informatie, iar daca se maresc dimensiunile imaginii, vor trebui creati noi pixeli. Acest lucru se rezolva uzual prin a-i atribui noului pixel o culoare apropiata de cea a vecinilor sai.

Solutia tinde sa genereze efectul de imagine compusa din blocuri. Majoritatea pachetelor software specializate in editarea de imagini, pot genera reprezentari grafice tip raster.