Conectarea la distanta

CONECTAREA LA DISTANTA

Utilizat pentru o serie de servicii publice, incusiv cataloage ale librariilor si alte tipuri de baze de date, telnet este folosit pentru conectarea la alte calculatoare de pe Internet.

Ftp muta fisierele dintr-un loc in altul, este foarte folositor in aducerea fisiereleor din arhivele publice imprastiate prin tot Internetul. Acest lucru se numeste FTP anonim deoarece nu este necesar un cont pe calculator pentru a-l accesa.

Posta electronica permite trimiterea de mesaje.

Stiri UNSENET permite citirea (si trimiterea) unor mesaje care sunt directionate catre grupuri de stiri publice, numit ,,bulletin boards

TELNET-ul simplu

Telnet-ul este protocolul Internetului de conectare la distanta. Te poti conecta la orice calculator aflat la orice distanta fata de tine si poti accesa serviciile pe care acea masina le ofera pentru terminalele sale. Cel mai simplu mod de a folosi telnet este sa tastezi:

% telnet nume-calculator

din nivelul de comanda al interpretorului.

Aplicatie consta din doua bucati de software acre coopereaza: clientul, care ruleaza pe calculatorul care solicita serviciul, si serverul, aflat pe calculatorul care ofera acel serviciu. Reteaua, fie ca foloseste servicii TCP sau UDP, este mediul prin care cele doua parti comunica.

Clientul, adica programul care ruleaza la inceput pe sistemul tau, atunci cand introduci comanda telnet, trebuie sa faca urmatoarele opratiuni:

-Sa creeze o conexiune TCP, prin retea, cu serverul

-Sa accepte date de intrare de la tine intr-o maniera convenabila

-Sa reformateze datele de intrare in formatul standard si sa le trimita catre server

-Sa accepte informatiile trimise de server in formularul standard

-Sa reformateze aceste informatii si sa le afiseze pentru tine

Programul server ruleaza pe masina care ofera serviciul; daca serverul nu ruleaza, serviciul nu este disponibil. Pe sistemele UNIX, serverele sunt adesea numite demoni, programe sistem care ruleaza tot timpul in fundal, asteptand sa existe o cerere pentru serviciul lor.. Cand un server tipic este pregatit sa accepte o cerere, el:

-Informeaza programele de retea ca este gata sa realizeze o conexiune

-Asteapta o cerere formulata in formatul standard

-Satisface cererea

-Trimite rezultatele inapoi catre client in formatul standard

-Reincepe procesul de asteptare a unei noi coexiuni

Un server trebuie sa fie capabil sa trateze o mare varietate de clienti, unii ruland pe aceleasi tipuri de calculatoare, altii ruland pe IBM/PC-uri, Macintosh, Amiga-orice tip de calculator care ar putea sa il acceseze. Pentru a face posibil acest lucru exista un est de reguli pentru comunicarea cu serverul. Acest set de reguli este in general numit protocol; din moment ce protocolul este folosit intre bucati ale unei aplicatii, el este numit protocol pentru aplicatii. Cat timp clientul poate comunica cu serverul, prin intermediul retelei, si foloseste protocolul corect, el poate accesa serviciul. In practica, asta inseamna ca calculatorul (Macintosh, IBM PC, etc) poate folosi TELNET si alte utilitare ale Internetului pentru a lucra pe un numar incredibil de sisteme diferite, de la sitatii de lucru UNIX la mainframe-uri IBM.

Un protocol pentru aplicatii permite de obicei clientului si serverului sa diferentieze datele destinate utilizatorului de mesajele folosite de server si clienet pentru a comunica unul cu celalalt. Acest lucru este efectuat de obicei prin adaugarea catorva caractere la inceputul fiecarei linii. De exemplu, daca serverul trimite clientului o linie care incepe cu TXT , atunci restul liniei este formata din date care vor fi afisate pe ecran. Daca linia incepe cu CMD , atunci este un mesaj de la programul server pentru programul client.

Modul de comanda TELNET

Cheia este mesajul Escape character is ^s . TELNET treimite toate caracterele pe care le tastazi catre calculatorul aflat la distanta, cu o singura exceptie: caracterul escape. Daca tastezi caracterul escape, clientul tau telnet intra intr-un mod de comanda special. Implicit caracterul escape este CTRL-s. Caracterul escape TELNET poate fi orice caracter pe care tu nu vei vedea niciodata sa-l trimiti catre acel sistem.

Poti intra in modul de comanda tastand doar telnet, fara numele masinii si indiferent de cum ai intrat in modul de comanda vei vedea promtul telnet>; ata inseamna ca TELNET asteapta de la tine sa inroduci o comanda. Tastand un esmn de intrebare (?) vei primi o lista a comenzilor disponibile:

telnet> ?

Comands may be abbreviated . Comands are:

close  close current connection

dispaly  display operating parameters

mode  try to enter line-by-line or character-at-a-time mode

open  connect to a site

quit  exit telnet

send transmit special characters ( send? for more)

set  set operating parameters ( set ? for more)

status  print status information

toggle  toggle operating parameters ( toggle ? for more)

z  suspend telnet

print help information

Desi exista un numar mare de comenzi, avand chiar si mai multe subcomenzi, doar cateva sunt utilizate in general:

CLOSE - termina o conexiune care exista deja sau a fost creata. Ea te deconecteaza automat de la sistemul aflat la distanta; poate iesi si din TELNET daca ai specificat numele calculatorului direct in comanda telnet. Comanda este folositoare daca ai intrat in legatura cu alt calculator si vrei sa iesi.

OPEN NUME -incearca sa creeze o conexiune cu masina indicata. Este necesar numele sau adresa masinii. Majoritatea programelor TELNET vor cere explicit un nume de masina daca acesta nu este specificat. Si pentru a incheia o conexiune existenta trebuie sa dai comanda close inainte de a deschide alta noua.

SET ECHO activeaza sau dezactiveaza ecoul local. Ecoul este procesul prin care caracterele pe care le-ai testat apar pe ecran. De obicei, calculatorul aflat la distanta este responsabil cu trimiterea caracterelor tastate inapoi catre terminalul tau dupa ce le-i receptionat. Acest lucru se numeste ecou la distanta si este in general considerat mai sigur pentru ca atunci poti sti daca sistemul aflat la distanta a receptionat corect ceea ce ai tastat tu. Ecoul local inseamna ca afisarea, pe ecran, a ceea ce tastezi tu,este responsabilitatea calculatorului tau local.Deoarece ecoul la distanta este mai sigur, de obicei TELNET incepe cu ecoul local dezactivat. Pentru a-l activa, tastezi comanda set echo, iar pentru dezactivare tastezi din nou comanda set echo. Daca ecoul este dezactivat si el ar trebui sa fie activ,carecterele tastate nu vor fi afisate; nu vei vedea comenzile pe care le trimiti sistemului aflat la distanta, dar vei vedea rezultatul lor. Daca ecoul local este actv si el ar trebui sa fie dezactivat, vei vedea fiecare caracter pe care il tastezi de doua ori, in ambele cazuri, se intra in modul de comanda si se tasteaza set echo.

SET ESCAPE car- atribuie caracterului escape valoarea caracterului specificat. De obicei vei dori sa folosesti un anumit tip de caracter de control, pe care poti sa il tastezi asa cum e fie tastand caracterul ^ urmat de o litera (de exemplu ^b) E important ca acel caracter escape pe care l-ai ales sa nu fie niciodata nevoie sa il folosesti cat timp lucrezi in mod normal. Acest lucru poate fi o problema, multe programe (editorul emacs in particular) atribuie actiuni pentru aproape toate tastele de pe tastatura. Posibilitatea de a schimba caracterul escape este intr-adevar folsitoare atunci cand rulezi aplicatii legate in lant. De exemplu, rulezi telnet din sistemul A pentru sistemul B, te conectezi acolo si apoi rulezi telnet catre sistemul C. Daca ceea ce faci pe sistemul C merge prost, si daca caracterele escape sunt aceleasi, atunci nu exista nici o modalitate sa intrerupi conexiunea: B-catre-C; tastand caracterul escape, acesta te va duce intotdeauna in modul comanda de pe sistemul A. Daca folosesti caractere escape diferite pentru fiecare sesiune TELNET, atunci vei putea alege pe care din ele o sa o treci in mod comanda tastand caracterul corespunzator. Aceasta observatie se aplica nu doar la telnet, dar si la alte aplicatii care folosesc caractere escape

QUIT -termina programul telnet.

Z -suspenda temporar sesiunea TELNET pentru a permite altor comenzi sa fie executate pe sistemul local. Conexiunile si alte optiuni raman neschimbate la revenirea in program. Revenirea in sesiune se face prin metoda normala a sistemului de operare care pe BSD UNIX este o comanda fg. UNIX SystemV te plaseaza intr-un subshell pentru a face celelalte operatii. Pentru a te intoarce in sesiunea TELNET trebuie sa iesi din interpretorul de comenzi.

CARRIGE RETURN daca nu exista nici o comanda va trece din modul de comenda inapoi in sesiunea de pe masina aflata la distanta. In plus, majoritatea celorlalte comenzi te scot implicit din modul de comanda. Iata un exemplu de sesiune, in care ne vom conecta la sonne.uiuc.edu, vom intra in modul de comanda pentru a da cateva comenzi, apoi ne vom intoarce la sonne:

% telnet sonne.uiuc.edu

Trying. . .

Connected to sonne.uiuc.edu.

Escape character is ^s

SunOS UNIX (sonne)

login: krol  conectarea la sistemul aflat la distanta

Password:

Last login: Sat Sep 7 17:16:35 from ux1.uiuc.edu

SunOS Release 4.1 (GENERIC) I1: Tue Mar 6 17:27:17 PST 1990

sonne% ls

Mail  News development project1

/home/sonne/krol

sonne% CRTL-s  trecem in modul comanda telnet

telnet> ? afisam mesajul de help

Commands may be abreviated. Commands are:

close  close current connection

display  display oprating parameters

print help information

telnet> set escape ^b

escape character is ^B schimbam caracterule scape

sonne% pwd   inapoi la sonne; dam o comanda

/home/sonne/krol

sonne% logout si terminam sesiunea

inapoi la sistemul local

Servere TELNET nestandard

Se poate folosi telnet drept client pentru a scrie un server special care sa faca tot ceea ce doresti, invatand serverul sa comunice prin protocolul TELNET. Acest lucru rezolva problema distribuirii unui program client tuturor celor care vor folosi aplicatia respectiva si ofera utilizatorilor o interfata faminilara, pentru ca tot ceea ce merge cu TELNET va merge cu noua aplicatie, insa serverul este dedicat unei singure aplicatii si deci oricine va face telnet catre el se va afla in aplicatia respectiva.

Atunci cand te vei conecta la un calculator folosind TELNET, nu vei primi promtul nomal de conectare si va trebui sa tii cont de cateva lucruri importante:

Aproape ficare server dedicat este diferit, unele au o interfeta buna cu utilizatorul, altele nu, dar majoritatea au facilitati.

Majoritatea serverelor vor cere sa stie tipul terminalului la conectare. Daca terminalul respectiv nu este reprezentat in lista de optiuni, sau VT100 nu functioneaza corect, atunci solutia este intoarcerea la optiunea hardcopy sau dumb

Pe primul ecran afisat majoritatea sereverelor vor spune cum sa te conectezi, sau cum sa termini sesiunea (poti folosi caracterul escape pentru a termina sesiunea).

TELNET catre porturi nestandard

Pentru aceste servicii nestandard este necesara dedicarea unui calculator, serverele nestandard se vor limita doar la aplicatii in care prezentarea prietenoasa a infomatiilor este extrema. Exista o alta solutie la aceasta problema care cauta un compromis intre reprezentarea prietenoasa si capitalul investit. Ceea ce doresti tu, de fapt, este sa folosesti programul client telnet existent, dar sa scii o aplicatie server speciala fara a impiedica masina care permite accesul la aceste servicii sa ofere si serviciile normale TELNET. Acest lucru lucru este posibil insa trebuie sa ai cunostinte serioase in ceea ce priveste functionarea Internetului. Exista o modalitate software de a comunica cu reteaua, pentru a decide ce server trebuie sa raspunda cererii, prin asignarea fiecarui server la un numar de port, pentru identificare. Cand serverul este lansat, el spune programului de retea ce port este raspunzator de acel serviciu. Cand un program clien doreste sa se conecteze la un serviciu, el trebuie sa specifice atat adresa cat si numarul portului. Aplicatiile des utilizate au numere standard de porturi, care le sunt asignate (TELNET este asignat portului 23).

Aplicatiile private trebuie sa foloseasca un port neasignat asupra caruia sa existe o intelegere intre client si server. Cand aplicatia este accesibila prin porturi nestandard, documentatia despre acel serviciu trebuie sa spuna si ce port se foloseste. De exemplu:

Acces: telnet madlab.sprl.umich.edu 3000

-acesta ne spune ca te conectezi la madlab.sprl.umich.edu folosind telnet, dar nu utiliza portl implicit 23, ci portul 3000

Trebuie remarcate doua lucrui despre aceasta sesiune. Primul este acela ca in loc de primirea promtului de conectare uzual, te vei afla direct in aplicatie. Fiecare server nestandard are setul propriu de comenzi. Al doilea lucru este acela ca, datorita faptului ca niciodatanu vei vedea un promt de conectare, nu va trebui sa te conectezi, deci nu vei avea nevoie de un cont pe madlab.sprl.umich.edu pentru a folosi acest serviciu.

In practica, se vor vedea ambele solutii: servere TELNET nestandard care folosesc portul standard 23 si dedicate de aceea unei sarcini particulare, ca si servere nestandard care folosesc porturi nestandard.

Minimarea clientilor alternativi

O alta utilizare a telnetului pentru accesarea unor porturi diferite este aceea de a ne masca intr-un client diferit. Aceasta tehnica este folosita in principal pentru a depana relatia client-server la dezvoltarea de aplicatii. Daca am probleme cu programul meu de citire a stirilor din retea si nu stiu daca problema este a clientului sau a serverului, pot ocoli clientul de pe masina mea prin comanda:

% telnet sonne.uiuc.edu 119

Aceasta comanda ma va conecta direct la serverul de stiri sonne in loc sa ma conecteze la serverul TELNET; 119 este portul pe care serverul de stiri il foloseste.

TELNET catre mainframe-uri IBM

In ceea ce priveste TELNET-ul, putem impartii aplicatiile IBM in doua clase: aplicatii mod linie si aplicatii sau full-screen

Aplicatiile mod linie sunt aplicatiile prin care terminalul trimite calculatorului cate o linie cu caractere deodata si modul in care se comporta majoritatea terminalelor mod in care se comporta normal TELNET-ul. Exista cazuri in care aplicatiile mod linie nu afiseaza caracterele pe care le tastezi, dar dand comanda set echo catre telnet acest lucru se remediaza.

Aplicatiile 3270. Mult timp calcultoarele IBM au folosit un terminal full-screen numit 3270, construit pentru a face intoducerea de date mai usoara pentru utilizator si mai putin apasatoare pentru sistem. De aceea el avea o serie de caracteristici: campuri protejate, numerice, alfabetice, etc. Existau si cateva taste cu functii speciale, numite functii programabile (taste PF) care puteau avea asignate comenzi specifice. Terminalul opera cu transferuri de blocuri, ceea ce inseamna ca el nu trimitea nimic catre calculator pana cand tu nu tastai ENTER sau o tasta PF, apoi el trimitea o imagine compresata a schimbarilor aparute pe ecran de la ultima transmitere. De obicei este posibil sa folosesti o aplicatie 3270 in mod linie de comanda, dar destul de neplacut.

Pentru a folosi o aplicatie 3270 corect este nevoie de un emulator de terminal care sa faca terminalul tau sa se comporte ca un 3270. In majoritatea cazurilor , mainframe-urile IBM la care esti conectat ofera ele insasi o emulare de terminal. In acest caz, poti folosi TELNET-ul uzual pentru a te conecta la calculator. Cand TELNET face conectarea, calculatorul mainframe te va intreba ce tip de terminal folosesi. Dupa ce vei comunica sistemului tipul tau de terminal, vei putea sa lucrezi normal, dar va trebui sa citesti mai departe pentru a afla ce taste speciale sunt pe terminalul tau.

Daca caculatorul gazda pe care il contactezi nu ofera nici un tip de emulare 3270, va rebui sa folosesti o versiune de TELNET care are incorporat un emulator. Aceasta versiune este numita tn3270. Daca faci telnet catre un sistem si vezi un mesaj de forma:

% telnet vmd.cso.uiuc.edu

trying 128.174.5.98. . .

Connected to vmd.cso.uinc.edu.

Escape character is >s

VM/XA SP ONLINE-PRESS ENTER KEY TO BEGIN SESSION

vei sti ca vorbesti cu un mainframe IBM. Primul indiciu care ar trebui sa te ajute este sirul VM din mesaj, care este numele sistemului de operare IBM. Al doilea indiciu este faptul ca masajul este in intregime cu litere mari, ceea ce este obisnuit in lumea IBM.

Folosirea unui sistem in modul 3270 de obicei implica completarea de spatii libere si apasarea, dupa accea, de taste PF sau ENTER. Poti ajunge la spatiile pe care trebuie sa le completezi cu ajutorul cursorului si apoi poti tasta ceea ce doresti. Comenzile optionale pot fi executate prin apasarea tastelor PF in loc de ENTER. Partea de jos a ecranului afiseaza deseori liste ale functiilor care sunt disponibile prin intermediul tastelor PF. Daca ecranul este prea plin sau sistemul tipareste un mesaj important tastatura va fi blocata pana cand ecranul este sters folosind tasta CLEAR.

tn3270 este singura modalitate practica de a utiliza unele masini din retea, dar este confuz. Prima problema o reprezinta gasirea programului. Daca clientul tau de telnet detecteaza ca sistemul cu care converseaza este un sistem IBM, el poate lansa tn3270 automat. In unele versiuni de TELNET, poti gasi o optiune tn3270, in mediul in care lucrezi, sau o opti specifica in linia de comanda. De exemplu , intr-o versiune populara de client pentru IBM PC comanda pentru modul linie telnet este tn. Ea arata astfel:

C:t> tn vmd.cso.uiuc.edu

Daca doresti sa faci un telnet in stilul 32 70, vei folosi o comanda putin diferita, va trebui sa folosesti optiunea -t 3278.

C:t> tn -t 3278 vmd.cso.uiuc.edu

Pe majoritatea sistemelor, tn3270 este un program de sine statator. tn3270 este in mod obisnuit parte a kit-ului normal de distributie BSD 4.3 UNIX, dar produselor TCP/IP pentru microcalculatoare.

Odata gasit programul tn3270-si chiar mainframe-ul are grija de emularea lui 3270 pentru tine-trebuie sa afli cum sunt lasate tastele speciale ale acestor terminale pe tastatura ta. In unele cazuri, documentatia sau persoana care a instalat programul ar putea sa iti ofere o harta a tastaturii.