Incarcare datelor

FTP (File Transfer Protocol) este cel mai simplu, sigur si rapid mod de a aduce fisiere de pe Internet. Aproape intotdeauna cand aduceti fisiere de pe Internet folositi FTP, cateodata chiar fara sa va dati seama, intrucat modul de accesare a locatiilor ce contin fisiere FTP este transparent pentru majoritatea utilizatorilor.

FTP se foloseste pentru a descarca[1] fisiere de pe Internet, respectiv pentru a incarca fisiere pe Internet. Aceste fisiere pot fi programe, fisiere MP3 (contin muzica), jocuri. Incarcarea fisierelor pe Internet este utila de exemplu celor care creeaza pagini web si trebuie sa le publice undeva.

In continuare vom discuta despre servere FTP (pentru a sti cum si unde se stocheaza fisierele), despre clienti FTP (pentru a sti cum putem avea acces la fisierele stocate pe servere FTP - atat pentru citire cat si pentru scriere sau download si upload), despre programele de impachetare (pentru ca acestea ne ajuta sa micsoram traficul realizat in timpul unei sesiuni FTP) si despre riscurile asociate utilizarii programelor descarcate de pe FTP (programele descarcate de pe Internet pot fi virusate si inainte de a le folosi trebuie sa ne asiguram ca nu vom infecta calculatorul).

Server FTP

Atunci cand descarcam un fisiere de pe Internet de fapt transferam fisierele de pe un server din Internet pe calculatorul nostru. Cand descarcam fisiere de pe Internet aproape sigur ca nu vom sti locatia exacta a calculatorului pe care sunt stocate acele fisiere dar vom sti URL-ul acelui calculator sau adresa Internet.

O adresa FTP este un URL care spre deosebire de adresele web care incep cu https://, acestea incep cu ftp://. Exemple de adrese FTP sunt: ftp://ftp.microsoft.com sau ftp://ftp.redhat.com.

Majoritatea calculatoarelor care se acceseaza printr-o adresa FTP sunt calculatoare dedicate pentru a receptiona conexiuni FTP, asa cum serverele web sunt dedicate pentru a receptiona cereri pentru pagini web. Aceste calculatoare se numesc servere FTP sau sit-uri ftp.

Un sit FTP contine fisiere organizate sub forma de dosare, la fel ca si pe un calculator obisnuit. Fiecare dosar poate contine la randul lui alte subdosare acestea fiind organizate intr-o structura arborescenta.

Administratorii sit-urilor FTP pot restrictiona accesul la unele fisiere de pe sit prin nume de utilizator si parola. Asadar unele parti ale sit-ului FTP pot fi protejate fata de cei care nu sunt autorizati sa le acceseze. Partile neprotejate ale sit-urilor FTP vor fi accesibile doar pentru citire. Partile neprotejate au nevoie si ele de nume de utilizator si parola de acces dar acestea sunt predefinite si completate implicit (automat) de programul folosit pentru conectare la server: numele Anonymous iar parola poate fi orice combinatie de caractere - de obicei se foloseste adresa de e-mail.

Asadar putem considera ca exista doua tipuri de servere FTP:

Publice - pot fi accesate de oricine;

Private - pot fi accesate doar de cei care au autorizatie (nume de utilizator si parola).

Conectarea la un server public se face automat pe cand la unul privat trebuie introduse numele si parola la un moment dat.

Serverele FTP nu acelasi continut. Este posibil totusi sa existe fisiere pe care le gasim pe mai multe severe FTP. Asadar daca nu gasim un fisier pe un server FTP aceasta nu inseamna ca acel fisier nu exista. Putem gasi acel fisier pe alte servere FTP. Exista servere FTP pentru care se creeaza oglinzi (mirror site). Un sit oglinda FTP este o copie exacta a continutului unui server FTP situat pe un alt calculator. Rolul acestor copii este de a a reduce traficul pe sit-ul original. O parte din trafic va fi redirectionat la sit-urile oglinda.

Client FTP

Cel mai simplu mod de a ne conecta la un server FTP este de a folosi browserul web. Pentru aceasta scriem adresa ftp in bara de adrese, apasam tasta Enter si asteptam sa apara lista cu fisierele de pe server.

Figura : Internet Explorer folosit ca si client FTP

Pentru a descarca un fisier navigam pana la fisierul pe care vrem sa-l descarcam si prin dublu‑click pe numele lui sau prin click dreapta si "Save As" initiem procesul de descarcare. Dupa stabilirea locatiei unde va fi salvat fisierul va incepe procesul de descarcare. In fereastra care ne prezinta starea descarcarii avem o serie de informatii:

Numele fisierului care se decarca;

Dimensiunea totala a fisierului;

Cat din fisier s-a descarcat (procentual si valoric);

Cat timp mai este pana la incheierea procesului de descarcare (estimativ - pentru ca viteza de descarcare nu este aceeasi pe toata durata procesului de descarcare);

Rata de transfer exprimata in kilo-octeti pe secunda.

Atunci cand operatiile de accesare a unui server FTP sunt mai complexe este bine sa folosim un client FTP dedicat - un program creat special pentru a accesa servere FTP. Aceste programe au o serie de facilitati in plus fata de programul browser care a fost creat pentru altceva. Faptul ca un program browser poate accesa un server FTP este doar o facilitate suplimentara si nu poate inlocui toate facilitatile pe care le are un program FTP specializat. O parte din facilitatile unui client FTP specializat sunt:

Comenzile de descarcare-incarcare a fisierelor pot fi executate in loturi (se da comanda o singura data pentru mai multe fisiere si acestea vor fi procesate unul dupa altul fara a mai nevoie de interventia utilizatorului);

O procesare intrerupta din diferite motive (pana de curent, intreruperea conexiunii Internet, acces prea lent la un moment dat) poate fi reluata din locul in care s-a intrerupt;

Oprirea conexiunii dial-up s-au a calculatorului in momentul cand procesarea se incheie;

Acces securizat la servere FTP care suporta acest tip de acces;

De regula orice client FTP are cel putin doua ferestre: intr-una din ele avem o lista cu dosarele si fisierele locale iar in cealalta avem o lista cu fisierele de pe serverul FTP.

Figura : Programul SmartFTP

Programe de impachetare-despachetare

Rolul programelor de impachetare-despachetare este de a reduce spatiul ocupat de un fisier pe disc. Aceasta se realizeaza prin diferite tehnici de compresie-decompresie. Cele mai raspandite tehnici sunt zip, arj, rar.

De regula fisierele sunt stocate pe serverele FTP sub forma comprimata pe de o parte pentru a ocupa mai putin spatiu pe disc si pe de alta parte pentru a reduce traficul realizat la descarcarea fisierului. Dupa descarcarea unui fisier comprimat trebuie sa-l despachetam. Sistemul de operare Windows XP contine suport pentru fisierele zip si le trateaza ca dosare comprimate zip. Pictograma pentru un astfel de dosar este . E vorba de aceeasi pictograma folosita si pentru dosare obisnuite si are in plus un fermoar[2] deasupra. Pentru a crea un dosar comprimat zip se alege optiunea Compressed (zipped) Folder din meniul New a unei ferestre Explorer. Dupa crearea dosarului fisierele sau dosarele pe care vrem sa le introducem in arhiva le copiem in dosarul creat. Operatia de compresie se realizeaza in mod transparent pentru utilizator.

Exista si programe dedicate pentru compresie. Daca avem nevoie de mai multe facilitati atunci cand impachetam fisiere vom folosi programe dedicate de impachetare-despachetare (de ex. WinZip).

Recomandari privind riscul contactarii unor virusi la incarcarea datelor de pe Internet

Un virus este un program care poate infecta alte programe prin modificarea lor. Programul modificat va contine o copie a programului virus si programul infectat poate virusa la randul lui alte programe. In momentul in care aceste programe infectate sunt in executie, codul viral se executa, iar virusul se raspandeste in continuare. Virusii nu se pot raspandi prin infectarea fisierelor de date. Fisierele de date nu se lanseaza in executie asa ca nu pot produce pagube. In categoria fisierelor de date includem fisierele imagine, muzica, filme etc. In schimb documentele create cu aplicatii Office (Word, Excel etc.) pot contine secvente malitioase care infecteaza sistemul.

Pentru a ne proteja impotriva virusilor continuti in programele sau fisierele descarcate de pe Internet trebuie sa avem instalat in calculator un program antivirus care examineaza fisierele inainte de a le da dreptul de a fi executate sau deschise. Examinarea (scanarea) consta in cautarea in fisier a unor secvente cunoscute de programul antivirus ca fiind secvente ce apartin unui virus. Pentru ca operatia de scanare sa fie cat mai sigura, programul antivirus trebuie actualizat daca se poate chiar zilnic, deoarece in fiecare zi apar virusi noi care reprezinta o amenintare la siguranta sistemelor de calcul si a datelor.