Sistemul de operare unix - scurt istoric

SISTEMUL DE OPERARE UNIX

Sistemul de operare UNIX a devenit rapid unul din cele mai populare sisteme de operare din lume. Popularitatea sa unica este in principal, rezultatul portabilitatii acestui sistem de operare: UNIX este disponibil pe o gama larga de calculatoare, in timp ce toate celelalte sisteme de operare sunt dedicate unui anumit calculator. Din aceasta ratiune, dar si din altele, UNIX a devenit universal, tot asa cum a fost FORTRAN-ul limbajul universal o buna perioada de timp. Si tot asa cum FORTRAN-ul a influentat stilul altor limbaje de programare, caracteristicile UNIX-ului au inceput sa fie vizibile in multe alte sisteme de operare realizate in ultimul deceniu.

SCURT ISTORIC

Prima versiune de UNIX a fost elaborata in 1969 de Ken Thompson si Denis Ritchie in grupa de cercetare de la Bell Laboratories, pentru a fi folosita pe un calculator PDP-7. Ritchie a lucrat anterior la sistemul de operare MULTIX, care a avut o puternica influenta asupra noului sistem de operare. In continuare, Ritchie si Thompson au lucrat la versiunea a doua a UNIX-ului pentru PDP 11/20.

A treia versiune, inca necomerciala, este scoasa de cei doi cercetatori in 1973 prin scrierea completa in limbaj C pe PDP 11/45 si 11/70. Acum se adauga importante facilitati, printre care si cele legate de multicalculatoare.

Prima versiune comercializata de Bell Labs a fost V6, in 1976.

In anul 1978 este distribuita versiunea V7, care putea lucra pe calculatoarele PDP 11/70, Interdata 8/2 si VAX-minicalculatoarele de 32 de biti ale firmei DEC (versiunea 32V). Aceasta versiune a fost distribuita gratuit in tote universitatile din S.U.A. Distribuirea in cod sursa a dus la cresterea popularitatii acestui sistem in mediile universitare, noile generatii de utilizatori fiind pregatite in spiritul UNIX.

In aceasta perioada se creaza la AT$T grupul USG (Unix Suport Group), care isi asuma controlul si responsabilitatea de distribuire a UNIX-ului, ce devine un produs, nu numai obiect de cercetare. Grupul de la Bell Labs a continuat cercetarile proprii, elaborind in 1985 versiunea V8, disponibila insa numai in interiorul laboratoarelor.

Prima versiune distribuita de USG a fost System III, in 1982.

Ea a incorporat facilitatile din V7 si 32V. In 1983, USG lanseaza noua versiune de UNIX, System V. Dupa reoganizarea USG in USDL (Unix System Development Laboratory) se livreaza, incepand cu 1984, System V-Release 2(V2).

Dimensiunea relativ mica, modulritatea si claritatea proiectarii UNIX-ului au declansat cercetari similare la numeroase alte firme (Rand, DEC) sau universitatii (Ilinois, Harvard).

Cea mai puternica influenta dintre sistemele UNIX care apartineu lui Bell Labs sau AT$T au avut-o cele create la Universitatea California din Berkeley.

Aici s-au realizat versiunile BSD-3 si BSD-4, care reprezinta imbunatatiri ale versiunii 32V (BSD-Berkley Software Distributions). Astfel, in BSD 4.1 se introduc facilitati de gestiune a memoriei virtuale prin paginare la cerere, iar in BSD 4.2 facilitati de lucru in retele locale (de tip Ethernet) sau retele extinse (de tip Arpenet).

In plus, Berkley a adoptat o serie de facilitati de la noile sisteme de operare, pentru a creste puterea UNIX-ului. Au fost create: o noua interfata utilizator (C-Shell), noi editoare de texte (VI si EX), noi compilatoare pentru PASCAL si LISP etc.

BSD 4.2 poate fi comparata ca eficienta cu sistemul VMS de pe VAX.

Versiunile BSD-3 si BSD-4 au fost create pentru calculatoare VAX, iar BSD-2 pentru PDP 11. Noutatile aduse de implementarile UNIX SYSTEM V si UNIX BSD se refera la:

- ameliorarea gestiunii fizice a fisierelor;

- dezvoltarea bibliotecii de rutine sistem (mecanisme de comunicare interprocese);

- dezvoltarea programelor utilitare.

Din cauza atitudinii diferite a producatorilor de hard fata de UNIX, in care noii sositi vedeau in UNIX o sursa bogata de soft fiabil, AT$T incearca sa impuma o versiune standard, ca singura alternativa de evolutie a propriului sistem.

In 1985, AT$T elaboreaza prima versiune a normelor SVID (System V Interface Definition).

Crearea in 1988 (la numai o luna dupa anuntarea de AT$T a versiunii 4 a sistemului UNIX System V) de catre marii producatori IBM, Hewlett-Packard, DEC, Hitachi, Philips a societatii Open Software Fundation (OSF) reprezinta o actiune de contracarare a atitudinii de monopolizare a AT$T-ului.

Scopul declarat al societatii OSF este de a dezvolta un sistem UNIX intr-adevar standard si deschis, pornind de la sistemul AIX bazat pe UNIX System V (versiunea 2) al IBM.

Aceste eforturi de standardizare au loc in contextul intensificarii activitatilor de acelasi gen ale altor organisme internationale. Astfel, puternica organizatie internationala IEEE (The Institute of Electoral and Electronics Engineers Inc.) defineste normele POSIX (Portable Operating System Interface for Computing Enviroment). Acest standard, cu unele exceptii, este identic cu normele SVID ale AT$T.

Un alt organism international care va avea un rol important in definirea standardelor relative la UNIX, este organizatia X/Open. Scopul declarat al organizatiei este de a dezvolta sisteme deschise (independente de producator) care sa devina standarde multi-vazator. Astfel, organizatia apara interesele utilizatorului, eliberand-ul de dependenta de un anume echipament.

Viitorul sistemului UNIX va depinde in principal de cele patru orientari de standardizare OSF, AT$T, POSIX, X/Open, insa in mare masura el va fi decis de lupta de influenta a celor doua tabere: OSF, pe de-o parte, si AT$T, pe de alta.

In disputa sa cu OSF, AT$T are un atu important de natura economica, si anume inchiderea, cu ajutorul fortelor aeriene ale armatei americane, a unuia dintre contractele secolului, in valoare de 929 milioane de dolari. O clauza contractuala prevede ca toate masinile beneficiarului sa functioneze sub sistemul de operare UNIX System V care sa fie compatibil cu toate sitemele de operare UNIX eterogene, existente in armata americana.

Setul curent de sisteme de operare UNIX nu se limiteaza doar la Versiunea 8, System V (V.2) si BSD 4.2. S-au creat, datorita popularitatii acestui sistem, alte versiuni de diferite calculatoare, unele sub licenta UNIX, altele care doar asigura o functionalitate de tip UNIX. Dintre acestea metionam doar pe cele mai importante:

-ULTRIX 11 si ULRIX 32, realizata de DEC pentru calculatoarele sale PDP 11 si respectiv VAX, sub licenta V7, respectiv BSD 4.2;

-XENIX, licenta V7 System III, realizat de Microsoft pe calculatoarele personale IBM PC/XT;

-XENIX IBM, realizat de Microsoft si IBM pentru IBM PC/AT;

-AIX elaborat de IBM, care incearca sa supraliciteze facilitatile UNIX-ului in speranta impunerii unui standard;

-A/UX al firmei Apple;

-VENIX, realizat de Ventur pentru IBM PC/XT;

-ZEUS, realizat de Zilog pentru calculatoarele System 8000;

-HP-XX, realizat de Hewlett-Packard pentru HP-Integral.

Firma AT$T s-a angajat sa suporte implementarea sistemunlui UNIX pe microprocesoare, ca Intel IAPX-286, Motorola 68000, National 32032, ceea ce a sporit aria de utilizare a sistemului.

Realizarea in tara noastra a unei tehnici de calcul variate in domeniul micro si macro, necesitatea asigurarii unei standardizari din punctul de vedere al interfetei utilizator si a unei probabilitati superioare a produselor program, au condus la initierea in 1984, in cadrul ITCI, a proiectului sitemului de operare U, compatibil cu UNIX V7. S-a realizat apoi o alta versiune compatibila cu System V(Release 2). Acest proiect vizeaza realizarea unui sistem de operare U atat pe minicalculatoarele din familia Independent si Coral, cat si pe minicalculatoarele de 16 biti (M 216, Felix PC).