MODELUL TEORETIC ISO

Modelul teoretic ISO

Retelele de calculatoare sunt structuri complexe ce contin multe parti intercorelate. Pentru o mai buna intelegere a modului in care sunt interconectate diferitele componente ale retelei, este necesar un model teoretic de studiu al retelei. Modul teoretic al retelei este ca o masina: asa cum orice masina are roti, transmisie, motor, suspensii, la fel si orice retea de calculatoare are un nivel fizic, un nivel de legatura de date, un nivel retea si asa mai departe.

O masina poate sa aiba transmisie automata, o alta transmisie manuala; o masina poate sa aiba un sistem de franare de discuri, o alta poate sa aiba sistem de franare pneumatica. In acelasi fel, o retea de calculatoare poate sa aiba nivelul fizic sau legatura de date implementate diferit fata de alta retea, dar ambele sunt retele de calculatoare si ambele au implementate aceste niveluri.

Prima parte a acestui capitol va va prezenta modelul de retea de calculatoare in acceptiunea OSI si IEEE. Aceste modele va vor ajuta sa identificati diferitele parti ce compun o retea de calculatoare si sa intelegeti modul lor de functionare impreuna.

Organizatia Internationala de Standardizare (ISO = International Organization for Standardization) a inceput sa dezvolte modelul teoretic de referinta al unei retele de calculatoare, cunoscut sub numele de sistem deschis de interconectare - OSI (OSI = Open System Interconection) - in 1977. De atunci a devenit cel mai cunoscut si unanim acceptat model de intelegere a mecanismelor de comunicare intre calculatoarele unei retele.

Asa cum s-a prezentat anterior, pentru a se realiza comunicarea intre doua calculatoare conectate in retea, trebuie definite si acceptate niste reguli de comunicare intre ele. Intr-o retea de calculatoare in care se afla conectate mai multe tipuri de echipamente aceste reguli de comunicare trebuie sa fie foarte clare Modelul OSI (ca si celelalte modele teoretice dezvoltate de diferite organizatii) a definit reguli de comunicare ce tin cont de urmatoarele aspecte extrem de importante:

cum se conecteaza fiecare echipament al retelei la celelalte echipamente si, daca utilizeaza limbaje diferite de comunicare, cum comunica unele cu celelalte;

metodele prin care un echipament al retelei de calculatoare stie cand sa transmita date prin mediul de transmisie si cand nu;

metodele prin care sa se asigure ca transmisiunile efectuate sunt receptionate corect si de catre receptorul potrivit;

modalitatile prin care sa se asigure ca mediul fizic de transmisie este potrivit ales si conectat la echipamentele din retea;

modalitatile prin care sa se asigure ca echipamentele retelei mentin o transmisiune cu o viteza adecvata si eventual constanta pe toata durata transmisiei.

Modelul OSI de reprezentare a comunicarii intre echipamentele unei retele nu este ceva tangibil; el este doar un model conceptual care poate fi utilizat pentru o mai usoara intelegere a interactiunilor complexe ce au loc intre diferitele echipamente ale retelei. Modelul OSI nu participa la nici o functie din cadrul procesului de comunicatie. Toate aceste functii sunt realizate de software-ul si hardware-ul dedicat lor. Modelul OSI doar defineste ce sarcini trebuie efectuate si ce protocol va fi implicat in efectuarea lor, pentru toate cele sapte niveluri ale modelului. Cele sapte niveluri ale modelului OSI sunt urmatoarele:

Nivelul fizic

Nivelul legatura de date

Nivelul retea

Nivelul transport

Nivelul sesiune

Nivelul prezentare

Nivelul aplicatie

Modelul OSI imparte sarcinile (tasks) ce trebuie efectuate intr-o comunicatie in parti mai mici, numite subsarcini. Protocoalele sunt procese efectuate, aferente fiecarei subsarcini. Aceste protocoale sunt specifice fiecarui nivel OSI. Protocoalele specifice efectueaza subsarcini specifice pe anumite niveluri OSI. Cand aceste protocoale aferente unor subsarcini sunt grupate astfel incat sa realizeze o sarcina completa se spune ca se obtine o stiva de protocoale. Sectiunile urmatoare vor prezenta modul in care functioneaza o stiva de protocoale, precum si modul de comunicare cu alte stive de protocoale aflate in alte calculatoare.