Protocoale utilizate - retele fara fir

Protocoale utilizate - retele fara fir

Dezvoltarea timpurie a retelelor fara fir includea solutii specifice si protocoale speciale, dar la sfarsitul anului 1990 au fost inlocuite cu standarde, cu versiunile primare ale standardului IEEE 802.11 si HomeRF (2 Mb/s, destinata utilizatorilor casnici).

O tehnologie alternativa a fost ATM (5 GHz), HIPERLAN, dar care nu a avut succesul asteptat pe piata, iar odata cu dezvoltarea standardelor 802.11a (5 GHz) si 802.11g (2,4 GHz) nici nu-l va mai avea. Lipsa solutiilor pentru vulnerabilitatile din securitatea conexiunilor wireless a devenit foarte repede o problema majora, in mod special in tarile din vestul Europei, unde multe conexiuni Broadband (ADSL) sunt oferite in prezent impreuna cu Wireless Basestation, ADSL Modem, Firewall, Router sau Acces Point(exemplu in Figura 1.5). Mai mult, in prezent multe laptopuri includ adaptor de retea wireless, eliminand in acest fel necesitatea utilizarii cardului plug-in pe interfata PCMCIA.

Figura 1.5 Configurare de retea pentru SOHO care implica modem DSL

Tehnologia de securizare a retelelor wireless a fost WEP (Wired Equivalent Privacy), insa aceasta era capabila sa previna doar vulnerabilitatile minore de securitate. Protocolul de securitate WPA (Wi-Fi Protected Access) a fost creat mai tarziu pentru a remedia aceste probleme. Utilizarea sistemului de operare Windows XP pe computerele personale a usurat mult implementarea acasa a unei retele wireless si permite utilizatorilor casnici sa-si conecteze computerul personal la Internet via unui 'base station' utilizand optiunea Internet Connection Sharing. Cu acest tip de conexiune la Internet poti sa-ti ajuti prietenul sau vecinul din imediata apropiere care doreste sa beneficieze de o astfel de conexiune. Exista insa si dezavantaje, ca de exemplu frecventa cu care opereaza standardul 802.11b este de 2,4 GHz, care permite interfetei interferarea cu un telefon cordless pe aceeasi frecventa. Daca cineva doreste sa utilizeze un telefon cordless pe aceleasi premise, trebuie sa se asigure ca dispozitivul fara fir foloseste o frecventa diferita, cum ar fi 900 MHz sau 5,8 GHz.