TOPOLOGII DE RETELE - Administrare Retele de Calculatoare

TOPOLOGII DE RETELE

O retea de calculatoare este in esenta ceva care permite unui numar de doua sau mai multe calculatoare sa comunice intre ele si sau cu alte dispozitive.

Acest lucru le permite utilizatorilor sa foloseasca retele de calculatoare pentru a partaja informatii, pentru a colabora la o lucrare, pentru a tipari si chiar pentru a comunica direct prin mesaje adresate individual. Multe organizatii dispun de un numar semnificativ de calculatoare, aflate deseori la distanta unul de altul. De exemplu, o firma cu multe fabrici poate avea in fiecare unitate de productie cate un calculator pe care se tine evidenta inventarului, se monitorizeaza productivitatea si se calculeaza salariile angajatilor. La inceput, fiecare din aceste calculatoare putea lucra izolat de celelalte, dar, la un moment dat, managerii au decis sa le conecteze intre ele pentru a putea extrage si corela informatii despre intreaga firma.

In termeni mai generali, subiectul se refera la impartirea resurselor, iar scopul este de a face toate programele, echipamentele si in special datele disponibile pentru oricine din retea, indiferent de localizarea fizica a resursei si a utilizatorului. Cu alte cuvinte, simplul fapt ca un utilizator se intampla sa fie la 1000 km distanta de datele sale nu trebuie sa il impiedice sa foloseasca respectivele date ca si cum ele ar fi locale. Acest obiectiv poate fi sintetizat spunand ca reprezinta o incercare de a distruge "tirania geografiei'.

Un al doilea scop este asigurarea unei fiabilitati mari prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative. De exemplu, fisierele pot fi copiate pe doua sau trei masini, astfel incat, daca una din ele nu este disponibila (datorita unei defectiuni hardware), pot fi utilizate celelalte copii, in plus, prezenta mai multor procesoare inseamna ca, daca un procesor se defecteaza, celelalte pot sa preia si sa duca la bun sfarsit, fie si cu performante reduse, activitatea respectivului procesor. Pentru domeniile militar si bancar, controlul traficului aerian, siguranta reactoarelor nucleare si multe alte asemenea aplicatii, posibilitatea de a nu intrerupe operarea unor echipamente in eventualitatea unor probleme hardware este de maxima importanta.

Un alt scop este economisirea banilor. Calculatoarele mici au un raport pret/calitate mult mai bun decat cele mari. Sistemele mari de calcul (calculatoare de marimea unei camere) sunt cam de zece ori mai rapide decat calculatoarele personale, dar costa de o mie de ori mai mult. Acest dezechilibru i-a determinat pe multi proiectanti sa construiasca sisteme formate din calculatoare personale, cate unul pentru fiecare utilizator, datele din retea fiind pastrate pe unul sau mai multe servere de fisiere partajate, in acest model utilizatorii sunt numiti clienti, iar intregul aranjament poarta numele de model client-server. Acest model este ilustrat in Fig. 2.1.

Retelele au numeroase componente atat Hard cat si Soft. Unele componente pot fi complet intangibile. In general toate Retelele au anumite componente, functii si caracteristici comune. Printre acestea se numara:

q      Servere - acestea sunt calculatoare care ofera resurse partajate pentru utilizatorii Retelei;

q      Clientii - sunt calculatoare care acceseaza resursele partajate in Retea de pe un Server;

q      Mediul de comunicatie - acesta indica de obicei modul prin care sunt conectate calculatoarele;

q      Imprimante sau alte periferice partajate, alte resurse puse la dispozitie de Servere;

q      Resursele - acestea pot fi fisiere, imprimante si alte componente folosite de utilizatorii Retelei;

Chiar daca au aceste elemente comune Retelele pot fi impartite in mai multe categorii.

A. In functie de tipul de partajere a resurselor in retea  avem:

Retele Peer- to-Peer - (de la egal la egal);

Retele bazate pe Server;

Diferenta dintre cele doua este importanta deoarece ofera facilitati diferite. Tipul de Retea care va fi implementat depinde de mai multi factori printre care:

Dimensiunea organizatiei;

Nivele de securitate;

Tipul activitatii desfasurate in organizatia respectiva;

Nevoile utilizatorilor de Retea;

Bugetul alocat Retelei;

Reteaua Peer-to-Peer

O retea peer-to-peer (de la egal la egal) ofera suport pentru accesul nestructurat la resursele atasate la retea. Fiecare dispozitiv dintr-o retea peer-to-peer poate fi simultan client si server si toate dispozitivele din retea pot accesa

direct date, software si alte resurse ale retelei. Cu alte cuvinte, fiecare calculator din retea este egal (peer) cu orice alt calculator din retea; nu exista nici o ierarhie. Fig 2.2.

Utilizatorii fiecarui calculator stabilesc resursele locale care vor fi partajate in Retea.

Retelele Peer-to-Peer sunt numite si grupuri de lucru (workgroups). Acest termen desemneaza un numar mic de persoane. De obicei o astfel de Retea este formata din cel mult 10 calculatoare.

Avantaje

Retelele peer-to-peer ofera patru mari avantaje:

v    Retelele peer-to-peer se implementeaza si opereaza relativ usor. Ele nu sunt altceva decat o serie de calculatoare client cu un sistem de operare in retea care permite parta-jarea resurselor de la egal la egal. Prin urmare, instalarea unei retele peer-to-peer ne-cesita doar procurarea si instalarea placilor de retea, a concentratoarelor, calculatoare-lor, cablurilor si a unui sistem de operare care sa permita aceasta metodologie de acces la resurse.

v    Retelele peer-to-peer sunt, de asemenea, necostisitoare din punct de vedere al modului de operare. Ele nu au servere dedicate, scumpe, sofisticate, care sa necesite o grija administrativa speciala si crearea unor conditii de mediu corespunzatoare. Lipsa serverelor dedicate elimina, de asemenea, cheltuielile asociate angajarii personalului si pregatirii acestuia, ca si costurile imobiliare suplimentare datorate amenajarii unei camere cu climatizare, doar pentru servere. Fiecare calculator se gaseste, cel putin teoretic, pe un birou si se afla in grija utilizatorului sau principal.

v    reteaua peer-to-peer poate lucra cu sisteme de operare familiare, ca Windows 95/98,
Windows NT/2000 si Windows for Workgroups.

v    Lipsa dependentei ierarhice face retelele peer-to-peer mult mai tolerante la defecte decat cele bazate pe server. Teoretic, un server este intr-o retea client/server un punct de esecsingular. Punctele de esec singulare sunt puncte vulnerable care pot afecta intreaga retea. Intr-o retea peer-to-peer, esuarea unui calculator face ca un singur subiect al resurselor atasate la retea sa fie indisponibil.

Limitari

Lucrul in retele peer-to-peer nu este lipsit de riscuri si defecte. Unele dintre cele mai serioase limitari sunt in domeniile securitatii, performantei si administrarii.

Retelele peer-to-peer au numeroase puncte slabe in domeniul securitatii:

v    Utilizatorii trebuie sa mentina mai multe parole, de obicei cate una pentru fiecare calculator pe care trebuie sa il acceseze. Utilizatorii inventeaza mijloace ingenioase de a face fata excesului de parole. Majoritatea acestor metode compromit securitatea fiecarui calculator din reteaua peer-to-peer.

v    Lipsa unui depozit central pentru resursele partajate impune in mod egal fiecarui utilizator sarcina de gasi informatiile. Aceasta dificultate poate fi depasita prin diverse metode si proceduri, cu conditia ca fiecare membru al grupului de lucru sa se conformeze.

v    Ca si resursele atasate la retea, securitatea este distribuita egal in reteaua peer-to-peer.Securitatea in cazul acestei forme de retea consta de obicei in autentificarea utilizatorilor prin intermediul unui identificator si al unei parole, impreuna cu permisiuni specifice pentru resurse specifice. Denumirea acestor structuri de permisiuni pentru toti ceilalti utilizatori depinde de ,,administratorul' fiecarui calculator din retea.Desi utilizatorul fiecarui calculator poate fi considerat administrator al calculatorului respectiv, rareori acesti utilizatori dispun de setul de cunostinte si aptitudini necesare pentru a fi competenti in ceea ce priveste sarcinile lor administrative. Sunt si mai rare situatiile in care nivelul de aptitudini administrative al utilizatorilor este acelasi, chiar in cadrul unui grup de lucru restrans.Din nefericire, competenta tehnica este de obicei distribuita neomogen. Drept urmare, securitatea intregii retele depinde de aptitudinile si abilitatea celui mai putin compe­tent membru! Una dintre cele mai bune metafore utilizate pentru descrierea aceste situatii este cea a unui lant, a carui rezistenta este data de cea mai slaba veriga. Securi­tatea intr-o retea peer-to-peer este la nivelul celui mai slab membru peer al sau.

Chiar daca sarcina administrativa este mai simpla intr-o retea peer-to-peer decat in una client/server, aceasta este distribuita pe utilizatori, ceea ce creeaza probleme de organizare. lata doua dintre cele mai grave:

v    Salvari de siguranta necoordonate si, probabil, foarte disparate ale datelor si software-ului. Fiecare utilizator raspunde de propriul calculator, astfel incat este posibil si chiar pro­babil ca fiecare sa realizeze salvari de siguranta dupa bunul plac.

v    Responsabilitate descentralizata de impunere a conventiilor de denumire a fisierelor si a locatiilor de stocare. Dat fiind ca nu exista un loc de depozitare central pentru informatiile stocate sau orice alte unitati logice prin care sunt organizate resursele atasate la LAN, poate fi foarte solicitant sa ramai la curent cu ce si unde este stocat. La fel ca incazul oricarui alt aspect al retelelor peer-to-peer, eficienta intregului depinde direct de masura in care o adopta toti participanti.

In concluzie, performanta are de suferit. Un aspect legat de retelele peer-to-peer este acela ca fiecare calculator este multiutilizator. Calculatorul obisnuit este mai potrivit utilizarii cu rol de client monoutilizator, decat ca suport multiutilizator. Prin urmare, performanta oricarui cal­culator dat, sesizata de utilizatorul principal al acestuia, este vizibil afectata ori de cate ori se conecteaza utilizatori aflati la distanta si partajeaza resursele calculatorului. Fisierele si orice alte resurse gazduite de un membru peer dat sunt disponibile doar in masura In care este si gazda lor. Cu alte cuvinte, daca utilizatorul principal al unui calculator nu este In birou si a lasat calculatorul inchis, resursele acestuia nu sunt disponibile celorlalte calcu-latoare din retea. Acest lucru poate fi evitat lasand calculatoarele In functiune tot timpul, ceea ce ridica alte probleme, cum ar fi securitatea.

Retele bazate pe Server:

Intr-un mediu lucru cu mai mult de 10 utilizatori o retea peer-to-peer cu calculatoare care atat rol de clienti cat si de Servere este inadecvat.

Retelele bazate pe server introduc o ierarhie proiectata pentru a Imbunatati administrarea unei diversitati de functii acceptate de retea, pe masura ce creste dimensiunea retelei. Retelele ba­zate pe server sunt numite adesea refele client/server, Figura 2.3 ilustreaza ierarhia clientilor si serverelor.

Intr-o retea bazata pe server, resursele partajate frecvent sunt grupate Intr-un domeniu separat de calculatoare, cunoscute ca servere. Serverele nu au de obicei un utilizator principal. In schimb, ele sunt calculatoare multiutilizator care regleaza partajarea resurselor lor de catre baza de clienti. In acest tip de retea, clientii sunt scutiti de sarcina functionarii ca servere pentru ceilalti clienti.

Retelele bazate pe server pot fi mult mai sigure decat retelele peer-to-peer, lucru la care contribuie mai multi factori. In primul rand, reteaua este administrate centralizat. Resursele din retea nu mai sunt supuse teoriei ,,cea mai slaba veriga din lant', care este parte integranta a retelelor peer-to-peer.

In schimb, toate conturile de utilizator si parolele sunt administrate si verificate centralizat inainte ca unui utilizator sa i se acorde accesul la resursele solicitate. In acelasi timp, acest lucru simplifica sarcina utilizatorilor, prin diminuarea nevoii de mai multe parole.

Un alt avantaj al acestei centralizari a resurselor este ca sarcinile administrative, precum salvarile de siguranta, pot fi realizate coerent si sigur.

Retelele bazate pe server ofera o performanta imbunatatita pentru calculatoarele din retea, in mai multe moduri. In primul rand, fiecare client este scutit de sarcina de procesare a cererilor primite de la alti clienti pentru resursele sale. Fiecare client dintr-o astfel de retea trebuie sa faca fata doar cererilor generate de principalul si singurul sau utilizator.

Mai semnificativ, aceasta procesare este lasata in seama unui server a carei configuratie este optimizata pentru acest serviciu. De obicei, un server are o putere de procesare mai mare, memorie mai multa si unitati de hard-disc mai rapide decat cele ale unui calculator client. Ca efect direct, calculatoarele client ale utilizatorilor pot satisface mai bine propriile cereri, iar solicitarile de resurse centralizate pe un server sunt rezolvate mult mai eficient. Utilizatorii, de asemenea, sunt scutiti de efortul care ar fi fost altfel necesar pentru a invata ce resurse sunt stocate in retea si unde. Intr-o retea bazata pe server, posibilele ,,locuri ascunse' sunt reduse la numarul de servere din retea. Intr-un astfel de mediu, resursele bazate pe server pot fi conectate ca unitati logice. Dupa stabilirea conexiunii cu unitatea de retea, resursele aflate la distanta, stocate pe server, pot fi accesate la fel de usor ca si cele rezidente pe calculatorul unui utilizator.

O retea bazata pe server are o scalabilitate ridicata. Indiferent de numarul de clienti conectati la retea, resusele sunt tntotdeauna localizate central. In plus, aceste resurse sunt intotdeauna administrate si securizate centralizat. Drept urmare, performanta unei retele globale nu este compromisa de cresterile in dimensiune.

Limitari

Retelele bazate pe server au o singura limitare: implementarea si operarea costa mult mai mult decat in cazul unei retele peer-to-peer. Aceasta diferenta semnificativa de cost are mai multe aspecte.

In primul rand, costurile pentru hardware si software sunt semnificativ marite datorita necesitatii existentei unui calculator separat, conectat la retea, care sa serveasca toti clientii. Serverele pot fi calculatoare destul de sofisticate - ceea ce se traduce prin scumpe.

Costurile de operare intr-o retea bazata pe server sunt, de asemenea, mult mai ridicate, fapt datorat necesitatii ca administrarea retelei si a serverelor sa fie facuta de catre un profesionist bine pregatit. Intr-o retea peer-to-peer, fiecare utilizator raspunde de intretinerea calculatorului sau, fara a fi nevoie de o alta persoana care sa se dedice acestui lucru.

Ultimul aspect este costul potential al timpului de nefunctionare. Intr-o retea peer-to-peer, pierderea oricarui membru peer inseamna doar o reducere modesta a resurselor din LAN. Intr-un LAN bazat pe server, pierderea unui server poate afecta direct si semnificativ aproape toti utilizatorii retelei, ceea ce sporeste riscurile. Pentru a reduce aceste riscuri, pot fi utilizate numeroase metode, inclusiv gruparea serverelor pentru redundanta. Din pacate, fiecare dintre aceste metode nu face decat sa creasca si mai mult costul unei retele bazate pe server.

Utilizari

Retelele bazate pe server sunt extrem de utile in organizatiile mari. Ele pot fi, de asemenea, utile in orice circumstante care necesita o securitate mai stricta si o administrare mai coerenta a resurselor atasate la retea. Costul global al retelelor bazate pe server le poate plasa totusi in afara posibilitatilor organizatiilor foarte mici.

B. In functie de dispunerea retelei in teren avem 3 tipuri de retele:

Retele cu topologie magistrala

Retele cu topologie inel

Retele cu topologie stea

Termenul de Topologie sau mai exact Topologie de Retea se refera la dispunerea fizica in teren a calculatoarelor si a celorlalte componente care alcatuiesc Reteaua."Topologie" este termenul standard folosit de majoritatea specialistilor atunci cand se refera la configurarea spatiala a Retelei.

Topologia Magistrala este numita si Magistrala lineara. Este cea mai simpla si mai uzuala metoda de conectare a calculatoarelor in Retea. Aceasta consta dintr-un singur cablu numit trunchi (coloana vertebrala sau segment) care conecteaza toate calculatoarele din Retea pe o singura linie. Fig 2.4.

Calculatoarele dintr-o Retea cu Topologie Magistrala comunica adresand datele unui anumit calculator si transmitandu-le prin cablu sub forma de semnale electrice.

Transmiterea semnalului

Datele din Retea sub forma de semnale electronice sunt transmise tuturor calculatoarelor conectate, totusi informatia este acceptata doar de calculatorul a carui adresa corespunde adresei codificate in semnalul transmis.

La un moment dat un singur calculator poate transmite mesaje, deoarece un singur calculator poate transmite date pe o magistrala la un moment dat. Performanta Retelei depinde de numarul de calculatoare atasate la Magistrala. Cu cat sunt mai multe calculatoare conectate cu atat mai mult dintre ele vor astepta sa plaseze date pe magistrala si deci Reteaua va fi mai lenta. Nu exista o metoda standard de a masura impactul pe care il are numarul de calculatoare asupra performantelor unei Retele. viteza in Retea este determinata si de numerosi alti factori:

performantele componentelor Hardware ale calculatoarelor din Retea;

frecventa cu care calculatoarele din Retea transmit date;

tipul aplicatiilor rulate in Retea;

tipul de cablu folosit in Retea;

distanta dintre calculatoarele Retelei;

Magistrala este o topologie pasiva. Calculatoarele legate la o magistrala receptioneaza datele care sunt transmise in Retea. Ele nu reactioneaza pentru transmiterea datelor de la un calculator la altul. Daca un calculator se defecteaza el nu afecteaza restul Retelei. Intr-o Topologia activa calculatorul regenereaza semnalul si transfera datele in Retea.

Reflectarea semnalului:

Deoarece datele sau semnalele electronice sunt transmise in intreaga Retea acestea vor parcurge cablul de la un capat la altul. Daca semnalului i s-ar permite sa se deplaseze fara intrerupere el ar continua sa se reflecte inainte si inapoi de-a lungul cablului impiedicand celelalte calculatoare sa transmita semnale. Din acest motiv semnalul trebuie oprit dupa ce a ajuns la adresa de destinatie. Pentru a opri reflectarea semnalului la fiecare capat al cablului este plasata o componenta numita "terminator" care are rolul de a absorbi semnalele libere. Absorbirea semnalelor elibereaza cablul asfel incat si alte calculatoare sa poata sa transmita date.

O intrerupere a cablului survine atunci cand cablul este sectionat fizic sau cand unul din capetele sale este deconectat. In ambele cazuri si cand unul sau mai multe capete ale cablului nu vor avea terminator semnalul va incepe sa se reflecte si activitatea Retelei va inceta. Acest fenomen poarta numele de "Caderea Retelei". Calculatoarele din Retea vor functiona in mod independent insa atat timp cat segmentul este intrerupt ele nu vor avea posibilitatea sa comunice unul cu celalalt.

Topologia Inel

Conecteaza calculatoarele printr-un cablu in forma de bucla, nu exista capete libere, semnalul parcurge bucla intr-o singura directie trecand pe la fiecare calculator. Fig.2.5.

Spre deosebire de Topologia Magistrala care este pasiva aici fiecare calculator actioneaza ca repetor (amplificator), deoarece semnalul traverseaza fiecare calculator, defectarea unuia dintre ele afecteaza intreaga Retea.

Transferul Jetonului

Una din metodele de transmitere a datelor in Retea cu Topologie Inel este Transferul Jetonului (Token passing). Jetonul este transferat de la un calculator la altul pana cand ajunge la un calculator care are date de transmis. Calculatorul emitator modifica Jetonul, adauga datelor o adresa electronica si transmite Jetonul mai departe. Datele trec de la un calculator la altul pana ajung la calculatorul a carui adresa corespunde cu cea a datelor transmise.

Calculatorul receptor returneaza un mesaj catre calculatorul emitator notificand faptul ca datele au fost receptionate. Dupa verificare calculatorul emitator genereaza un nou Jeton pe care il lanseaza in Retea.

Topologia Stea

In topologia stea calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta centrala numita concentrator (HUB). Semnalele sunt transmise de la calculatorul emitator prin intermediul concentratorului la toate calculatoarele din Retea. Fig. 2.6

Aceasta topologie isi are originile in perioada de inceput a Informaticii cand toate calculatoarele dintr-o institutie erau conectate la un calculator central denumit Mainframe. Reteaua cu Topologia Stea ofera resurse si administrare centralizate, totusi din cauza ca fiecare calculator este conectat la un punct central Retelele extinse necesita o lungime mare de cablu. In plus in cazul in care concentratorul se defecteaza cade intreaga Retea.

C. In functie de raspandirea geografica avem:

Retele de tip LAN (Local Area Network)

Retele de tip MAN (Metropolitan Area Network)

Retele de tip WAN (Wide Area Network)

Retelele de tip LAN

Retelele locale (Local Area Networks), denumite in general LAN-uri, sunt retele private localizate intr-o singura cladire sau intr-un campus de cel mult cativa kilometri. Ele sunt frecvent utilizate pentru a conecta calculatoarele personale si statiile de lucru din birourile companiilor si fabricilor, in scopul de a partaja resurse (imprimante, de exemplu) si de a schimba informatii.

Retelele de tip MAN

O retea metropolitana (Metropolitan Area Network), sau MAN (plural: MAN-uri, nu MEN) este, in linii mari, o versiune extinsa de LAN si utilizeaza in mod normal tehnologii similare cu aceasta. O retea metropolitana se poate intinde pe zona ocupata de un grup de birouri invecinate sau pe suprafata unui intreg oras si poate fi atat privata cat si publica. Un MAN poate suporta atat date cat si voce si poate chiar sa aiba legaturi cu reteaua locala de televiziune prin cablu. Un MAN dispune numai de un cablu sau doua, fara sa contina elemente de comutare tare deviaza pachetele pe una din cele cateva posibile linii de iesire. Nefiind necesara comutarea, proiectarea este mai simpla.

Motivul principal pentru care MAN-urile figureaza ca o categorie speciala consta in adoptarea unui standard specific, standard care este acum implementat. Acesta se numeste DQDB (Distributed Queue Dual Bus - magistrala duala cu coada distribuita) sau, pentru cei care prefera numerele, 802.6 (numarul standardului IEEE care o defineste). DQDB consta din doua magistrale (cabluri) unidirectionale la care sunt conectate toate calculatoarele, asa cum este aratat in Fig.2.7.

Fiecare magistrala are un capat de distributie (head-end) - un dispozitiv care initiaza activitatea de transmisie. Traficul destinat unui calculator din dreapta transmitatorului foloseste magistrala de sus. Traficul catre utilizatorii din stanga foloseste magistrala de jos.

Retele de tip WAN

O retea larg raspandita geografic (Wide Area Network), sau WAN, acopera o arie geografica intinsa - deseori o fara sau un continent intreg. Reteaua contine o colectie de masini utilizate pentru a executa programele utilizatorilor (adica aplicatii). In concordanta cu termenul uzual, vom numi aceste masini gazde. Uneori este folosit in literature termenul de sistem final. Gazdele sunt conectate printr-o subretea de comunicatie sau, pe scurt, subretea. Sarcina subretelei este sa transporte mesajele de la gazda la gazda, exact asa cum sistemul telefonic transmite cuvintele de la vorbitor la ascultator. Prin separarea aspectelor de pura comunicatie ale retelei (subretelei) de aspectele referitoare la aplicatii (gazde), proiectarea intregii retele se simplifica mult.

In majoritatea retelelor larg raspandite geografic, subreteaua este formata din doua componente distincte: liniile de transmisie si elementele de comutare. Liniile de transmisie (numite si circuite, canale, sau trunchiuri) transporta bitii intre masini.

Elementele de comutare sunt calculatoare specializate, folosite pentru a conecta doua sau mai multe linii de transmisie. Cand sosesc date pe o anumita linie, elementul de comutare trebuie sa aleaga o noua linie pentru a retransmite datele mai departe. Din pacate, nu exista nici o terminologie standard pentru denumirea acestor calculatoare. Folosind diversi termeni, ele pot fi numite, de exemplu, noduri de comutare a pachetelor, sisteme intermediare, sau comutatoare de date. Noi vom folosi ca termen generic pentru aceste calculatoare de comutare cuvantul ruter. Cititorul trebuie sa stie, totusi, ca nu exista un consens asupra terminologiei. Conform acestui model, prezentat in Fig.2.8 fiecare gazda este in general conectata la un LAN in care exista un ruter. In anumite cazuri, insa, o gazda poate fi legata direct cu un ruter. Colectia de linii de comunicatie si de rutere (dar nu si gazdele) formeaza subreteaua.