Introducere in SQL

Introducere in SQL

Aparitia in 1970 a elementelor de teoria bazelor de date relationale (introduse de E. F. Codd) a alimentat cercetarile mai multor laboratoare si universitati in directia conceperii si implementarii unui limbaj care sa includa toate posibilitatile algebrei si calculului relational, in ultima perioada dezvoltandu-se ca o adevarata tehnologie dedicata arhitecturilor client-server[1]. Astfel intre anii '70 si '76 si-au facut aparitia mai multe limbaje, principalele fiind QUEL a firmei INGRES si SEQUEL. QUEL (QUEry Language) este un limbaj bazat pe calculul relational orientat pe tupluri, in care predicatele se aplica asupra tuplurilor relatiilor. SEQUEL (Structured English QUEry Language) a cunoscut un succes rapid, fiind perfectionat prin mai multe versiuni, ajungandu-se in 1980 la SQL (Structured Query Language).

Simplitatea limbajului SQL precum si normalizarea sa sunt principalele atuuri ale succesului sau.Utilizat initial de catre firma IBM pentru produsul DB2, limbajul SQL a devenit la mijlocul deceniului trecut un standard de facto in domeniu. Pana in prezent au fost dezvoltate mai multe versiuni ale standardului SQL, trei dintre acestea apartinand Institutului National American de Standarde (ANSI), celelalte fiind concepute de firme de prestigiu ca IBM, Micosoft si Borland, sau de catre consortiile industriale SAG (The SQL Access Group) si X/Open (primul format din sute de firme ce comercializeaza software pentru baze de date, iar cel din urma orientat spre activitati de promovare a standardelor in domeniul sistemelor deschise). Primul standard SQL a fost creat de catre ANSI in 1989 fiind cunoscut sub numele ANSI-SQL '89. Acesta a fost revizuit si publicat in octombrie 1992 sub numele de ANSI-SQL '92. Deoarece au existat mai multe implementari ale limbajului SQL s-a creat consortiul SAG cu scopul de a concepe un set de standarde SQL care sa rezolve problemele legate de implementarea acestora in arhitecturi client-server cum ar fi conectivitatea si interfetele cu utilizatorul ale programelor.

In 1992, firma Microsoft (membru SAG) a lansat pe piata produsul ODBC (Open Data Base Connectivity), un standard API-SQL care defineste o interfata de programare a aplicatiilor - API (Application Programming Interface), care ofera o cale de comunicare intre programe si bazele de date prin apeluri de functii asigurand conectarea utilizatorului la bazele de date precum si schimbul de date si mesaje SQL. De asemenea firma Borland propune propriul sau standard - IDAPI (Integrated Database Application Programming Interface). Firma IBM , pentru a asigura accesul la bazele de datele de pe propriile platforme foloseste standardul DRDA (Distributed Relational Date Base Access).

La ora actuala ANSI propune standardul SQL 3 care are ca obiectiv prelucrarea bazelor de date orientate obiect.Limbajul descrie "Ce" date trebuie sa fie regasite, sterse, inserate si nu "Cum" trebuie realizate operatiile respective.

SQL este un limbaj relational cu o tripla dimensiune[2]:

defineste si modifica schema unei baze de date relationale,

interogheaza si modifica (neprocedural) o baza de date relationala,

asigura controlul, securitatea si confidentialitatea bazei.

Dintr-o alta perspectiva, SQL poate fi considerat atat un limbaj interactiv cat si un limbaj integrat (incapsulat-embedded) intr-un limbaj de programare pentru dezvoltarea de aplicatii.

SQL permite descrierea, interogarea si manipularea tabelelor si datelor. Este destinat atat pentru neinformaticieni pentru rezolvarea cererilor foarte simple, cat si pentru informaticieni pentru dezvoltarea sau utilizarea bazelor de date. Acestia din urma folosesc SQL ca gestionar de date pentru dezvoltari in limbaje procedurale (C, COBOL, etc.) si pentru indeplinirea rolului de administrator de date.