CAZUL

CAZUL

1. 1. Conceptul de caz

"Plasat la granita morfologicului cu sintacticul, cazul este considerat cea mai gramaticala dintre categoriile flexiunii, fara corespondent in stiintele inrudite ale logicii, epistemologiei si metafizicii. El exprima, conform majoritatii definitiilor raporturi intre cuvinte, corespunzand unor raporturi intre entitati". (Ana Vrajitoru, 1996: 5)

"Cazul este categoria gramaticala corespunzatoare raporturilor dintre obiecte (= fiinte si lucruri) unele fata de altele sau dintre obiecte si actiuni. El exprima raporturile sintactice dintre cuvinte prin modificarile formale ale acestora." (Alexandru Tosa, 1983: 174).

Gramatica limbii romane cunoaste cinci cazuri, deosebite intre ele prin forma, valoare si functie sintactica: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ si vocativ.

"Privind in realitatea din jurul nostru observam ca pot exista raporturi intre obiecte si actiuni, un anumit obiect efectuand o anumita actiune. Aceasta idee este cuprinsa in sensul morfologic de nominativ. Nominativul este deci sensul morfologic in care se reflecta raportul efectuarii unei actiuni de catre un obiect.

În lumea realului, raportul dintre obiecte si actiuni poate fi si de alt gen, o actiune se poate transmite unui obiect: aceasta idee este cuprinsa in sensul morfologic de acuzativ. Acuzativul este deci sensul morfologic in care se reflecta raportul transmiterii unei actiuni catre un obiect.

Se pot intalni situatii in care un obiect sa apartina altui obiect, situatii in care raportul dintre ele sa fie de posesie. Aceasta idee este cuprinsa in sensul morfologic de genitiv. Genitivul este deci sensul morfologic in care se reflecta raportul posesiei unui obiect de catre alt obiect.

În alte imprejurari, un obiect provine de la altul, un obiect este dat altuia, raportul dintre ele fiind de atribuire. Aceasta idee este cuprinsa in sensul morfologic de dativ. Dativul este deci sensul morfologic in care se reflecta raportul de atribuire a unui obiect altui obiect. În sfarsit, in unele situatii exista un raport de adresare intre persoana care vorbeste si o anumita fiinta. Aceasta idee este cuprinsa in sensul morfologic de vocativ. Vocativul este deci sensul morfologic in care se reflecta raportul de adresare a unei persoane catre o alta persoana sau catre un obiect personificat." (Alexandru Tosa, 1983: 174).

Sistemul cazual romanesc continua in ansamblu situatia din latina.

"Modificarile mai importante le constituie: a. reducerea numarului cazurilor de la 6 la 5 prin confundarea ablativului cu acuzativul; b. schimbari in folosirea cazurilor mostenite, cum este, de pilda, restrangerea posibilitatilor de combinare a genitivului, care, in romana, spre deosebire de latina, nu poate fi subordonat verbului; c. extinderea constructiilor cu prepozitie, mai ales in exprimarea determinarilor circumstantiale.

Deosebiri importante se constata si la nivel flexionar: a. in romana se dezvolta foarte mult variatiile cu rol morfologic ale radicalului; b. se reduce, fata de latina, diversitatea desinentelor de caz, inmultindu-se situatiile de omonimie - o desinenta unica (-u din codru, de ex.) poate corespunde nominativului, acuzativului, genitivului, dativului.

Spre deosebire de celelalte limbi romanice, in care distinctiile dintre diversele valori cazuale se realizeaza cu ajutorul prepozitiilor (si al topicii), romana pastreaza mai bine desinentele cazuale si rezolva, in parte, omonimiile prin articol, prin distinctiile formale proprii adjectivelor antepuse subordonate substantivului (acestui frate), prin lui proclitic (lui Ion) si prin alte mijloace: al, care diferentiaza genitivul de dativ, reduplicarea in exprimarea complementului direct si indirect, formele pronominale permitand distinctia dintre acuzativ si nominativ, dativ si genitiv." (V. Gutu Romalo, 1987: 335)

1. 2. Partile de vorbire care contin categoria de caz

Au categoria cazului substantivul, pronumele si numeralul, iar adjectivul, articolul, precum si verbele la participiu (cand au forma adjectivala) si gerunziul (acordat) au aceasta categorie prin acord.

"Inventarul de cinci cazuri are in vedere distinctiile formale realizate in flexiunea acestor parti de vorbire: forme distincte de vocativ se intalnesc la substantive (si unele adjective), iar distinctiile dintre nominativ si acuzativ, genitiv si dativ se realizeaza numai in flexiunea pronumelui personal - comp. Cresc flori, Culege flori si Ele cresc, Le culege; Cere adunarii si Îti cere, Lucrarile adunarii si Lucrarile tale (unde posesivul tine locul formei de genitiv a pronumelui personal).

Omonimiile nominativ = acuzativ (= vocativ) si genitiv = dativ sunt generale pentru substantive, adjective si cele mai multe pronume. Flexiunea substantivelor masculine si neutre si a adjectivelor dependente se caracterizeaza prin omonimia totala a cazurilor la singular si plural, omonimie care in flexiunea substantivelor feminine si a adjectivelor dependente caracterizeaza numai pluralul. Pronumele disting nominativ-acuzativul de genitiv-dativ.

Valorile de caz se exprima prin desinente asociate adeseori cu variatii ale radicalului.

Omonimiile desinentiale se rezolva partial, in cazul substantivelor si adjectivelor, prin asocierea cu articolul definit (ex.: varful muntelui) sau nedefinit(ex.: varful unui munte), prin "articolul" proclitic lui (ex.: fiul lui frate-sau) si prin articolul genitival (ex.: o sora a bunicului).

În situatii speciale valorile de genitiv si dativ se exprima prin constructii prepozitionale, modalitate exclusiva in cazul unor numerale si al unor pronume. Forma cazuala a substantivelor si pronumelor poate fi determinata de functia pe care o au in enunt sau de prepozitia care le insoteste, cf. Le spune prietenilor, A rezistat datorita prietenilor, datorita lor. Cazul adjectivelor este rezultatul acordului cu substantivul sau pronumele regent (ex.: aceasta fata frumoasa, acestei fete frumoase), forma cazuala a adjectivului exprimand subordonarea lui fata de acesta.

Substantivele si pronumele la diverse cazuri sunt compatibile cu aceleasi contexte, pronumele fiind un substitut al substantivului." (V. Gutu Romalo, 1987: 333)

Într-un numar limitat de constructii, substantivul nu poate fi inlocuit prin pronume, situatie desemnata de cei care au relevat-o prin denumirile de "casus adverbialis" sau "casus generalis" (S. Puscariu, 1940: 193), "caz direct" (Vl. Horejsi, 1960: 416), "forme «nominale» neutre" (P. Diaconescu, 1970: 198). Descrierile curente considera, tinand seama de rolul de circumstantial si de situatia din lat., ca substantivul e in acuzativ. Posibilitatea substantivului de a fi substituit prin adverb - cf. Citeste noaptea si Cand citeste?, Aseaza cartile vraf, Cum aseaza cartile? etc. (V. Gutu Romalo, 1963) - a condus la interpretarea ca adverb a unora dintre substantive in acest fel de constructii .

"Rolul in comunicare al substantivelor si pronumelor depinde de tipul de relatie pe care o contracteaza in enunt si de calitatea morfologica a termenului regent

Romana se caracterizeaza atat fata de latina, cat si intre limbile romanice prin prezenta prepozitiei pe in structura complementului direct, prepozitia servind la dezambiguizarea formei de nominativ acuzativ. În exprimarea cazurilor genitiv si dativ constructiile prepozitionale sunt mai frecvente in sec. XVI - XVII si reprezinta fie rezultatul procesului romanic de evolutie, fie, in traduceri, efectul influentei textului original, limita dintre cele doua situatii fiind, in multe cazuri, greu de stabilit.

În limba actuala se constata extinderea, mai ales in realizarea orala colocviala, a genitivului si dativului marcate prin lui proclitic (lui mama, cartea lui colega, chiar i-am spus lui ala) si frecventa apelului la constructii prepozitionale (cf. Le-a explicat la colegi, A inchis usa la odaie, A uitat acasa haina la copil)." (V. Gutu Romalo, 1987: 335)

În cazul adjectivelor, se constata in limba romana actuala tendinta de largire a sistemului de omonimii prin evitarea formelor specifice de genitiv - dativ in situatiile in care adjectivele sunt plasate dupa substantivul regent, cf. intelesurile unei prietenii aparent indestructibila; adaugirile aduse proiectului acesta ; oamenilor acestia le era frica. (vezi V. Gutu Romalo, 1972: 47).