Conectivele gramaticale

CONECTIVELE GRAMATICALE

Termenul conectiv (cf. lat. connectivus, fr. connectif, it. Connettivo) reprezinta 'un cuvant care realizeaza o relatie, o legatura in cadrul propozitiei sau in cadrul frazei'. Conectivele gramaticale sunt considerate prepozitiile (si locutiunile prepozitionale), precum si conjunctiile (si locutiunile conjunctionale) (Gh. Constantinescu-Dobridor, Mic dictionar de terminologie lingvistica, Ed. Albatros, Bucuresti, 1980).

In afara prepozitiilor si a conjunctiilor, cuvintele 'de relatie in propozitie sau in fraza' (DEX, 1996, p. 210) sunt si alte elemente morfologice specializate sintactic: pronume, adjective si adverbe sau locutiuni adverbiale relative, pronume, adjective si adverbe nehotarate compuse cu ori-, (orisi-).

Spre deosebire de prepozitii si conjunctii, considerate doar elemente de relatie sintactica - la nivelul propozitiei sau al frazei - si care sunt vide semantic, 'transmitand numai informatie gramaticala raportuala' (C. Dumitriu, Tratat, I, p. 774), pronumele, adjectivele si adverbele relative ori nehotarate compuse cu ori-, dispunand atat de o informatie semantica directa, cat si de o informatie gramaticala raportuala, indeplinesc concomitent doua tipuri de functii:

'functie sintactica, in conformitate cu sensul lexical' dintr-un text dat;

'functie de marca a subordonarii in fraza, concretizata in introducerea unei propozitii subordonate' (C. Dimitriu, Ibidem).

Deci, in structura unui pronume relativ trebuie sa distingem intre un translativ - cu valoare sintactica -, care atesta existenta translatiei, si intre un pronume anaforic, care isi are originea in substantivul 'a carui relativa functioneaza ca epitet' (Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, Noul dictionar enciclopedic al stiintelor limbajului, Ed. Babel, Bucuresti, 1996, p. 358).

Termenul conectiv (v. D. Ivanus, Cercetari statistice privind conectivele gramaticale ale frazei in limba romana actuala scrisa, in 'Scoala Mehedintiului', vol. VIII-IX, pp. 141-147) este folosit rar si mai ales cu referire speciala la cele doua parti de vorbire nenotionale si neflexibile: prepozitia - ca element constitutiv la unele moduri verbale, la locutiunile conjunctionale, la locutiunile adverbiale etc., ca marca a categoriei gramaticale a cazului la nume sau la un substitut al acestuia, precum si ca marca a raportului de subordonare intrapropozitionala - si conjunctia - ca marca a raportului de coordonare sau de subordonare intra- si interpropozitionala (in fraza).

Alti specialisti includ intre conectivele gramaticale, dar numai ca elemente de relatie cu caracter subordonator in fraza, si pronumele, adjectivele si adverbele relative sau nehotarate compuse cu ori-, ca marci speciale avand si functie sintactica de parte de propozitie in propozitia subordonata (de cele mai multe ori) pe care o introduc sau, mai rar, intr-o propozitie subordonata ei care urmeaza imediat dupa ea sau la o distanta mai mare.

Termenul conectiv este sinonim, cand se refera la o conjunctie ori la pronume, adjectiv, adverb relativ sau nehotarat, cu termenul relator (Maria-Magdalena Jianu, Sistemul relatorilor in limba romana, Teza de doctorat, Universitatea din Iasi, 2000).

In ceea ce ne priveste, am adoptat termenul conectiv atat la elementele de relatie coordonatoare si subordonatoare specializate numai pentru aceste raporturi (adica la prepozitie, ca element de relatie subordonator numai la nivelul propozitiei, si la conjunctie, ca element de relatie coordonator si subordonator in propozitie si in fraza), cat si la elemente de relatie cu o dubla functie sintactica (pronume, adjective si adverbe relative si nehotarate compuse cu ori-): ca substitute ale unor substantive sau ale unor cuvinte care exprima circumstante, au functie de parte de propozitie, iar ca elemente de relatie - numai in fraza - introduc o propozitie subordonata. Exceptiile din aceasta a doua categorie de conective gramaticale pronominale si adverbiale (spre exemplu pronumele, adjectivele si adverbele relative in constructiile infinitivale relative) vor fi discutate, pe larg, mai jos.