NOMINATIVUL

NOMINATIVUL

1. Aspecte ale cazului nominativ

"Forma cazuala de nominativ este omonima cu acuzativul (uneori si cu vocativul) in flexiunea substantivului, adjectivului si pronumelui. Fac exceptie pronumele personale de persoana I si a II-a singular, al caror nominativ difera de formele de acuzativ (comp. eu, tu / ma, mine, te, tine); in paradigma celorlalte pronume personale, nominativul difera numai de acuzativul aton (comp. el, noi si il, el; ne, noi etc.). Reflexivul nu are forma de nominativ.

Prezenta in enunt a nominativului e conditionata de combinatia cu verbul: nominativul (subiect) impune verbului (predicat) caracteristici de numar si persoana - ex.: Copilul vine, Ei vin - sau nominativul este cerut de un verb a carui forma nu depinde de nominativ (nume predicativ) - ex.: Copilul / copiii este / sunt viitorul; nominativul apare in structuri derivate, rezultate prin pierderea predicativului, depinzand de un verb, dar raportandu-se si la un substantiv (subiect sau complement) - ex.: El se intoarce maistru, O vede trista. Verbul poate fi si la mod nepersonal - ex.: a fi elev silitor, copilul fiind bolnav - cand acordul nu e posibil.

Se considera in nominativ substantivul care ocupa locul al doilea in conditiile relatiei apozitionale si nu are forma de genitiv dativ; ex.: poetul, G. Cosbuc.

Forma de nominativ (= acuzativ) din romana se explica de obicei prin acuzativul latin (cf. cetate < lat. civitate (m); soare < lat. sole (m) etc.); mai rar forma romaneasca trimite la un nominativ latin - cf. om < lat. homo; sarpe < lat. serpens etc. Nominativul (acuzativul) ca marti, joi deriva din forme de genitiv izolate din substantive compuse ca latinescul Martis (dies). În rare cazuri, forma de nominativ (acuzativ) se explica prin vocativ - cf. Petre (fata de Petru). Nominativul castiga teren in romana prin extinderea apozitiei in nominativ (cf. Cartea Mariei, fiica mai mica) si a structurilor derivate." (V. Gutu Romalo, 1987: 335-336)

Functiile sintactice ale nominativului

a. Subiect:

Socialismul s-a impus azi peste tot, falsificand toate vechile doctrine politice. (H.-R. Patapievici, 2004: 419)

Doi au reusit sa rezolve toate problemele.

Al doilea porneste de la observatia ca ganditorii conservatori au stiut sa pretuiasca mai ales acele lucruri care tin de trecut (H.-R. Patapievici, 2004: 420)

Noi, astazi, cand spunem modern ne gandim la o definitie de continut. (H.-R. Patapievici, 2004: 560)

Nu se poate spune ca una sau cealalta dintre aceste perspective este cea corecta.

b. Nume predicativ:

Sambata Razvan Florea a devenit vicecampion european la 200 metri spate. (Jurnalul National, 17 mai 2004: 39)

Tu esti eu si eu sunt tu. (joc de cuvinte)

Interpretata ca substanta, modernitatea este un triumf pentru materialism (H.-R. Patapievici, 2004: 434)

Nota a ramas trei in ciuda insistentelor.

c. Apozitie:

Istoric si prozator, Chaterine Durandin, a publicat de-a lungul timpului numeroase lucrari dedicate tarii noastre. (Adevarul literar, 2004: 3)

Altul, al patrulea, a adus o galeata.

Maria, ea, a fost cea care a vazut accidentul.

d. Element predicativ suplimentar:

El s-a dat inspector.

Pe el il socotesc al doilea, nu primul.

El s-a crezut inginer inainte de a ajunge.