Pluralul Substantivelor

Pluralul substantivelor se formeaza adaugandu-se -s la forma de singular.

• Reguli de ortografie la adaugarea terminatiei -s.
• Substantivele terminate in -s, -z, -x, -sh, -ch primesc terminatia -es pronuntata [iz]:

bus - buses;

fox - foxes;

buzz - buzzes;

match - matches.

• Nota: In cazul substantivelorterminate in -ch pronuntat [k] sau [h] se adauga terminatia -s:

patriarch[k] - patriarchs [ks];

loch[h] - lochs[hs].

• -y final precedat de consoana se transforma in -ie:

baby - babies;

story - stories.

• Exceptie fac numele proprii terminate in -y cat si anumite parti de vorbire substantivizate:

two Marys;

whys (de ce-uri).

• Unele subtantive terminate in -f, -fe formeaza pluralul in -ves:

leaf - leaves;

thief - thieves;

half - halves;

knife - knives;

life - lives;

wife- wives.

• Alte substantive terminate in -f primesc terminatia -s:

chief - chiefs;

dwarf - dwarfs.

• Substantivele terminate in -o precedat de consoana primesc terminatia -es atunci cand ele au fost introduse de mai mult timp in limba engleza:

mosquito - mosquitoes;

potato - potatoes;

volcano - volcanoes;

tornado - tornadoes.

• Daca -o este precesat de o vocala sau substantivul este introdus recent in limba engleza -s:

embryo - embryos;

folio - folios;

scenario - scenarios;

taboo - taboos.

• Dar:

flamingo - flamingos, flamingoes;

fresco - frescos, frescoes;

lasso - lassos, lassoes;

memento - mementos, mementoes.

• Substantivele terminate in -th primesc terminatia -s:

breath - breaths;

birth - births;

month - months;

death - deaths.

• Substantive cu plural neregulat:

man - men;

mouse - mice;

foot - feet;

woman - women;

game - game;

ox - oxen;

goose - geese;

tooth - teeth;

child - children.

II. Verbe modale

• Verbele modale sunt verbe speciale si au urmatoarele caracteristici:
• Nu au forma de infinitiv, deci in fata lor nu se foloseste paricula to;
• Nu au terminatia -s la persoana a III-a singular a timpului prezent simplu;
• Nu primesc terminatia -ing;
• Formele interogative si negative sunt construite fara ajutorul verbului auxiliar TO DO;
• Verbele care urmeaza dupa un verb modal se pun la infinitivul scurt (fara particula to), cu exceptia verbului ought (to);

Nu au toate timpurile si modurile si de aceea sunt inlocuite de constructii sinonime (echivalenti).

PRESENT	PAST TENSE/ CONDITIONAL	EQUIVALENT	MEANING
Can	Could	To be able to	A putea
Must		To have to	A trebui
May	Might	To be allowed to To be permitted to To be possible to	A putea, A avea voie, A se putea
Shall	Should		A trebui
Will	Would		A vrea
Ought to			A trebui, a se cuveni sa
Need	Needed		A fi nevoie
Dare	Dared		A indrazni

III. Concordanta timpurilor

Concordanta timpurilorse refera la un set de reguli care reglementeaza relatia dintre predicatul propozitiei principale si predicatele propozitiilor ei secundare (subordonate).

Aceste reguli sunt:

• Cand verbul din propozitia principala este la un timp prezent, in propozitiile subordonate putem folosi orice timp;
• Cand verbul din propozitia principala este la timpul viitor, verbul din secundara poate fi la timp viitor sau la un timp prezent;

ATENTIE! In propozitiile subordonate circumstantiale de timp, ca si in cele conditionale, nu se foloseste niciun fel de viitor format cu ajutorul verbelor auxiliare shall, will, should, would. Aceste propozitii pot fi introduse prin: when, before, after, while, till, until, as soon as, as long as, by the time (that), if. Trebuie retinut faptul ca, daca propozitia subordonata este introdusa prin if sau when, dar este propozitie completiva directa, se poate folosi timpul viitor.

• Cand in propozitia principala predicatul este la un timp trecut, in propozitiile secundare predicatele trebuie sa fie tot la un timp trecut (PAST TENSE, PAST PERFECT, FUTURE IN THE PAST).

Exceptii de la regulile concordantei timpurilor:

• Cand in propozitia subordonata este prezentat un adevar general valabil;
• In propozitiile atributive timpul folosit este cel cerut de context;
• Atunci cand timpul de desfasurare a actiunii din propozitia subordonata este independent de timpul actiunii din propozitia principala, in propozitia subordonata se poate folosi orice timp cerut de context;
• In propozitia comparativa introdusa prin as, than, as well as, as much as timpul predicatului este cel cerut de context;
• Fraza conditionala are propriile ei reguli de concordanta;
• Prezentul istoric poate fi folosit in loc de timpul trecut fie pentru a se da mai multa culoare stilului narativ, fie de catre persoane inculte.

Modul subjonctiv

Modul subjonctiv exprima o actiune ireala dar realizabil.

Se formeaza:

Forma veche a subjonctivului este identica cu infinitivul prezentfara particula to si este unica pentru toate persoanele, singular si plural:

Grammar be hanged!

Come what may!

• Subjonctivul prezent are o singura forma la toate persoanele, forma identica cu Past tense. Exceptie face verbul to be, in cazul caruia se foloseste forma were la toate persoanele.

I wish he undersood me.

It's time we left.

• Subjonctivul perfect este identic ca forma cu timpul Past Prefect. El exprima o actiune anterioara celei exprimate de verbul din propozitia principala sau o situatie ireala, imposibila. Se traduce in limba romana prin conjunctivul perfect sau conditionalul perfect.

David wished he had not been so absent-minded.

• Subjonctivul perfect sau perifrastic au forme care exprima o idee de anterioritate, caz in care se foloseste si auxiliarul have, caracteristic perfectului (infinitiv perfect).

Modul conditional

Modul conditional exprima o conditie sau o actiune dorita.

Se formeaza:

• conditionalul prezent

• conditionalul perfect

Fraza conditionala este formata din doua propozitii: propozitia principala care expria o actiune conditionata sau dorita, si propozitia subordonata care arata conditia cu care sa realizeaza actiunea din regenta. Ordinea celor doua propozitii nu este fixa, dar intre predicatele lor exista concordanta si anume:

• verbul la modul conditional apare numai in propozitia regenta, atunci cand conditia exprimata de propozitia subordonata este ireala;
• propozitia subordonata care contine conditia poate fi introdusa pri if, if only, in case, provided/providing (that), on condition (that) supposed/supposing(that), unless, etc;
• in propozitia subordonata nu apare verb la modul conditional;
• conditia exprimata de propozitia subordonata poate fi de trei feluri si in functie de aceasta se realzeaza concordanta dintre predicatele celor doua propozitii:
1. conditie reala: fiind o conditie realizabila in prezent sau in viitor, timpul folosit in propozitia principala este prezentul sau viitorul, cu mentiunea expresa ca in propozitia subordonata nu se foloseste timpul viitor.
2. Conditie ireala posibila: conditia nu este realizabila in prezent dar este posibil sa se realizeze in viitor. In propozitia secundara verbul este pus la modul subjonctiv prezent, iar in propozitia principala se foloseste modul conditional prezent.
3. Conditie ireala imposibila: arata o conditie nerealizata si nerealizabila. In propozitie principala se foloseste modul conditional perfect iar in propozitia subordonata modul subjonctiv perfect (identic ca forma cu timpul Past Perfect).
• Cazuri speciale: conditionalul prezent in principala poate fi folosit alaturi de subjonctivul ferfect in subordonata, in special atunci cand este insotit de un adverb de genul still, now, at present.

Modul indicativ

Modul indicativ prezinta o actiune reala, sigura, indicand timpul cand aceasta este efectuata. Pentru o mai buna intelegere a functionarii timpurilor in cadrul modului indicativ, ca si a relatiilor dintre ele, trebuie precizate de la inceput cateva idei:

Fiecare timp prezinta doua forme in functie de durata si desfasurarea in timp a actiunii exprimate de verb (aspect simplu, aspect continuu). Pentru aceasta se ia in consideratie faptul ca aspectul simplu arata o actiune generala si/sau repetata, iar aspectul continuu arata ca o actiune continua, neintrerupta, desfasurata intr-o perioada de timp bine definita;

In cadrul modului indicativ deosebim trei tipuri de baza: prezentul, trecutul si viitorul, pe care le putem numi tipuri fixe, momentul de desfasurare a actiunii fiind bine precizat.

Inaintea fiecarui timp fix se afla un timp care arata ca actiunea s-a desfasurat inaintea celeia exprimata de timpul fix si este nedefinita in timp. Aceste timpuri contin in numele lor cuvantul perfect, iar in fata acesui cuvant este numele timpului fix de care este legat. Astfel o actiune desfasurata inaintea prezentului va fi exprimata prin timpul Present Perfect, cea desfasurata inaintea unei actiuni din trecut este exprimata prin timpul Past Perfect, iar cea desfasurata inaintea unei actiuni din viitor este exprimata prin Future Perfect.

IV. Diateza pasiva

• Cand se trece de la o propozitie din diateza activa in diateza pasiva, complementul direct al acestuia devine subiect, iar subiectul poate deveni (dar nu obligatoriu) complement in acuzativ precedat de prepozitia by.
• Verbul to be pastreaza timpul verbului din propozitia activa.

Mather washes the child. (diateza activa)

The child is washed by mother. (diateza pasiva)

• De foarte multe ori, forma impersonala din limba romana se spune, se crede, etc., se reda in limba engleza printr-un verb la diateza pasiva.

Se crede ca ei vor castiga meciul = They are belived to win the match.

• Verbele to have, to get, pot fi folosite cu inteles cauzativ si cu nuanta de pasiv in constructii care arata ca altcineva si nu subiectul face actiunea, iar complementul direct o sufera ( to have/get something done).

I had my hair cut. (M-am tuns. - altcineva a facut actiunea nu eu )

ATENTIE! Numai verbele tranzitive pot avea forma de diateza pasiva, dar exista unele verbe intranzitive care, desi au forma activa, au valoare de pasiv.

This medicine tastes bitter.

Acordul subiectului cu predicatul

• Verbul care devine predicat sau face parte din predicat se acorda in numar si persoana cu subiectul.

Exemplu: I am a pupil. We are pupils.

• Alte cazuri:
• Substantivele proprii se acorda in numar cu verbul predicarului. Substantivele proprii, nume de tari la plural: The United States, The Netherlands (Olanda).
• Substantivele individuale la singular determinate de adjectivul arhaizant sau poetic many ( multi , multe) cere verbul la singular.

Exemplu: Full many a flower is born to blush unseen( Thomas Gray).

• Doua substantive la singular legate prin either. or; neither.nor; not

only.but ; also. as well as ; no less than or like sunt de obicei urmate de un verb la singular.

Exemplu: Neither Hardy nor Galsworthy has an easy style.

• Verbul la singular este cerut de adjectivul each , every , either, neither si de pronumele each, eachone, either, neither, somebody, everybody, nobody, etc.

Exemplu: Is everybody present?

• 'None' cere verbul la singular cand inseamna: nici unul , nici alta, nici un om , nici o persoana, nimeni.
• 'None' cere verbul la pl. cand inseamna nici unii, nici unele, nimeni.

Exemplu: None has apperead today.

• 'Who' se acorda cu singularul sau pluralul , in functie de invitatiile vorbitorului.

Exemplu: Who is he? or Who are they?

• Subiectele coordonate cer verbul la plural dar , dupa 'here' si 'there' ca elem. introductive in propozitii atributive. cand 2 sau mai multe subiecte sunt legate prin coordonare, iar primul dintre ele este la sg. verbul este tot la sg.

Exemplu: There was much surprise and indignation when they heard that Paul had lied.

• Dupa infinitive coordonate verbul este de obicei la singular.

Exemplu: To work in the field and to compose songs while following the plough was Robert Burn's main delight.

• Subiectele compuse cer verb la singular.

Exemplu: A great poet and revolutionist was last where Shelley died.