Registrele limbii

Registrele limbii

Registrul limbii reprezinta un mod de utilizare concreta , de catre fiecare vorbitor , a nivelurilor de limba existente.

Registrele acopera intreaga sfera a activitatii de comunicare verbala

Din perspective diacronica ( a evolutiei limbii) , se diferentiaza registrul arhaic si registrul neologic.

Din perspectiva sincronica , se inregistreaza variantele geografice (teritoriale) si variantele socio-profesionale.

Arhaismele (actualizare) 

Se considera ca sunt arhaisme acele cuvinte, expresii, fonetisme, forme gramaticale si constructii sintactice careau disparut definitive din limba comuna sau au incetat de a mai fi folosite ;

Se manifesta la toate nivelurile limbii;

In stilistica , este considerate arhaica utilizarea cu functie expresiva

, in textul literar, a unui termen / constructie / forma fonetica apartinand unei perioade mai vechi decat cea din care dateaza textul ;

ofera posibilitatea de datare a actiunii prin limba

Regionalismele si formele populare

Regionalismele sunt forme longvistice specifice vorbirii dintr-o anumita zona geografica.

Dupa nivelul limbii la care se manifesta , regionalismele se clasifica in:

- fonetice : chiatra "piatra" , fisior "fecior" - in Moldova ; geparce "departe" - in Banat ; gheparche "departe" - In Transilvania ; pa "pe" - in Muntenia;

- gramaticale (morfosintactice) : perfectul compus de tipul o facut - in Moldova , am facutara - in Muntenia ;

- lexicale (cele mai frecvente) : Moldova : ciubota, curechi, dugheana, oleaca; Muntenia : daulat, buduroi, caita; Transilvania : fagadau, lepedeu, cucuruz, bolund ;

-semantice : in Banat, adverbul deloc inseamna "imediat" . Stilistic, au functie de evocare, localizeaza actiunea operei literare, caracterizeaza si individualizeaza personajele, realizeaza efecte de ordin comic sau variaza pur si simplu exprimarea artistica.

Formele populare sunt fapte de limba generale sau aproape generale ca raspandire, fara a fi , in aceleasi timp, si literare.

Cel mai cunoscut exemplu este substantivul muiere, mostenit din Latina, cunoscut pe intregul teritoriu lingvistic romanesc, dar neacceptat de normele limbii literare, in aspectul ingrijit al limbii romane folosindu-se substantivele sinonime femeie si sotie .

Regionalismele si formele popular ofera posibilitatea de localizare a actiunii prin limbaj (sincronie).

Registrul familiar si colocvial

Acest registru al limbii cunoaste o intrebuintare generala, fiind insusit de vorbitori inca din primii ani de viata.

Se caracterizeaza prin :

naturalete, degajarea exprimarii, preferinta pentru imprecizia informatiei;

mijloace lingvistice variate, exprimarii regionale, populare, argotice, oscilare intre economie si abundenta in exprimare;

incarcatura emotionala mare : folosirea diminutivelor , a augmentativelor, a superlativelor expressive, a interjectiilor;

inclinatie spre satira si umor, prin porecle, rastalmaciri, eufenisme, calambur, jocuri de cuvinte.

Registrul argotic

Argoul se defineste drept un limbaj codificat inteles numai de cei initiate:

este utilizat de grupuri sociale relativ inchise;

intrebuinteaza un lexic specializat si structuri sinctactice specifice prin care I se asigura caracterul incifrat;

vocabularul se schimba repede, tocmai pentru a mentine dificultatea decodificarii (limbaj efemer).

Lexicul provine din diferite surse :

cuvinte din limba comuna, carora li se schimba sensul;

cuvinte dialectale sau arhaice;

termini tehnico-stiintifici;

imprumuturi din limbi straine sau din limba unor minoritati nationale, cum este cea tiganeasca;

cuvinte obtinute prin derivare.

Expresivitatea termenilor este intrinseca, deoarece sunt alese intentionat cuvintele figurate, vii, dar in interiorul argoului aceasta expresivitate nu este simtita. Ea devine evidenta cand termenii intra in limba comuna (in special in limbajul familiar)

Cel mai bogat limbaj argotic este cel al hotilor.

Stilistic, folosirea registrului agotic are rol de evocare, de individualizare si de caracterizare a personajelor. Una dintre eperele literare in care este valorificat acest registru este romanul "Groapa" al lui Eugen Barbu.

Jargoul

Varianta a limbii nationale, se delimiteaza, mai ales, dupa criteriile sociale, culurale sau profesionale.

Limbajul specializat(ca si argoul), jargoul se manifesta in special la nivelul vocabularului si al pronuntarii.

Prin jargon se intelege:

      un limbaj ethnic, cu o terminologie de specialitate ;

      o limba deformata , cu multe elemente straine ( majoritatea elementelor de jargon din aceasta categorie sunt inutile -asa-numitele barbarisme : plezanterie, afloat, inubliabil, impardonabil, eclatant, ambeat, infatigabil).

Stilistic, elemntele de jargon contribuie la caracterizarea personajului, de multe ori aceasta facandu-se prin neconcordanta dintre forma (limbajul voit elevat) si fond ( cultura sau caracterul personajului), un exemplu edificator fiind constituit de schitele si de comediile lui Caragiale.

Argoul este folosit de o anumita colectivitate pentru a se delimita, in vreme ce jargoul este intrebuintat pentru a se distinge de restul vorbitorilor.