Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » management » protectia muncii
Obiectul si domeniul de aplicare al prescriptiilor tehnice

Obiectul si domeniul de aplicare al prescriptiilor tehnice


OBIECTUL SI DOMENIUL DE APLICARE AL PRESCRIPTIILOR TEHNICE

1.1. Obiectul prescriptiilor tehnice

1.1.1. Prezentele prescriptii tehnice de zonare a mediilor cu pericol de explozie servesc la stabilirea categoriei zonelor periculoase in instalatiile si echipamentele din activitatea de exploatare a sistemului national de transport titei, gazolina, etan si condensat, in functie de posibilitatea aparitiei unui amestec exploziv, in conditii de functionare normala a instalatiilor (in conformitate cu documentatia de executie), in scopul alegerii, montarii si utilizarii adecvate a materialelor care pot constitui surse de aprindere.



1.2. Domeniul de aplicare al prescriptiilor tehnice

1.2.1. Prescriptiile tehnice de zonare a mediilor cu pericol de explozie se aplica in scopul stabilirii pericolului de explozie in instalatii si echipamente amplasate in cladiri de protectie inchise sau in aer liber in care prin natura procesului tehnologic se extrag, se colecteaza, se depoziteaza, se conditioneaza, se prelucreaza, se manipuleaza sau transporta fluide care in anumite conditii, pot forma impreuna cu aerul amestecuri explozive.

1.2.2. Documentatia de zonare se intocmeste numai pentru medii cu pericol de explozie si se avizeaza de catre Consiliul Tehnico-Economic al unitatii elaboratoare. Pentru instalatiile noi, planurile de zonare vor fi intocmite de catre proiectanti tehnologi din institutele de proiectare.

1.2.3. Orice modificare intr-o instalatie cu pericol de explozie conduce automat la actualizarea documentatiei de zonare si implicit la realizarea consecintelor ce decurg din aceasta. Actualizarea se va face de catre unitatea care a elaborat documentatia modificatoare.

1.2.4. La intrarea in vigoare a prezentelor prescriptii tehnice de zonare, instalatiile aflate in functiune, in executie, in extindere, revizie sau reparatii vor fi adaptate noilor conditii daca se constata ca mentinerea acestora in conformitate cu vechile reglementari ar putea constitui surse de explozie.

1.3. Definitia notiunilor caracteristice din prescriptii tehnice

1.3.1. Explozia (deflagratia) este un proces de transformare brusca a unui material, cu formare de gaze si cu dezvoltare de caldura 1.3.2. Atmosfera exploziva este un amestec al unei substante inflamabile sub forma de gaz sau vapori cu aerul, in conditii atmosferice normale, in care, dupa aprindere, arderea se propaga de la sursa de aprindere in intregul volum de amestec, in mod violent (exploziv). 1.3.3. Limita de explozie inferioara si superioara este concentratia cea mai mica, respectiv cea mai mare de gaze sau vapori, care in amestec cu aerul, este capabila de aprindere si de propagare a flacarii in conditiile de testare prescrise. 1.3.4. Punctul de explozie inferior si superior al unui lichid combustibil este temperatura la care concentratia vaporilor saturati amestecati cu  aer atinge limita inferioara, respectiv superioara de explozie. 1.3.5. Zona cu pericol de explozie este spatiul, locul, in care  in conditii normale de functionare se pot acumula, accidental sau permanent, gaze sau vapori de lichide inflamabile in cantitati suficiente pentru a da nastere unei atmosfere explozive in amestec cu aerul. 1.3.6. Zona nepericuloasa (fara pericol de explozie) este zona in care amestecul de vapori sau gaze nu este in cantitate suficient de mare pentru ca sa existe un pericol de explozie (sa atinga limita de explozie). 1.3.7. Spatiu deschis este spatiul in care aerul poate circula liber in mod natural. Acest spatiu poate fi acoperit deasupra pentru protectia contra intemperiilor, inchis lateral cu plasa din sarma sau alte mijloace, cu conditia sa existe o ventilatie adecvata, iar suportii pentru acoperis si inchiderile laterale sa nu opuna nici o rezistenta trecerii aerului din exterior spre interior si invers 1.3.8. Spatiu inchis este volumul unui loc sau spatiu care nu este in intregime si permanent deschis fata de atmosfera exterioara si prin care nu este posibila trecerea naturala a aerului (nu este ventilat adecvat).

1.3.9. Ventilatia de avarie este o ventilatie mecanica care se prevede pentru evacuarea rapida a gazelor dintr-un spatiu in cazul aparitiei neasteptate a amestecurilor explozive. Proiectantul va stabili, de la caz la caz, necesitatea prevederii unor ventilari de

avarie la cladiri, instalatii indiferent de categoria lor de pericol de explozie (camine de ventile pentru gaze mai grele ca aerul, compresoare de gaze mai grele decat aerul, mine de petrol, etc).

1.3.10. Zona ventilata natural corespunzator, este orice loc, spatiu, incapere

deschisa si libera de obstacole, care permite trecerea libera a aerului, producand o diluare a vaporilor si gazelor in aer sub 1/4 din limita inferioara de explozie. Astfel de zone pot fi exclusiv constructii cu acoperis si/sau inchise numai pe o latura(cazul soproanelor, copertinelor).


1.3.11. Zona ventilata natural necorespunzator este orice loc, spatiu, incapere in care trecerea libera a aerului este impiedicata de ziduri, pereti sau alte obstacole. Cladirile cu acoperis si/sau inchise pe doua sau mai multe laturi sunt considerate ventilate necorespunzator.

1.3.12. Ventilatie mecanica pozitiva este acea ventilatie care asigura intr-o incapere o suprapresiune prin insuflare de aer din afara atmosferei explozive (aer curat).

Suprapresiunea realizata in incapere va fi de min. 20-30 N/m2.

Incaperile pot fi cladiri de protectie realizate din tabla ondulata (acestea nu sunt considerate etanse) si incaperi etanse construite din beton turnat continuu, sau din caramida tencuita, atat peretii cat si acoperisul. In incaperile etanse, sub influenta agentilor meteorologici fara vreo masura speciala se asigura mai putin de un schimb de aer pe ora

1.3.13. Grupa de explozie reprezinta o impartire a gazelor si vaporilor in functie de capacitatea de transmitere a exploziei printr-un interstitiu de dimensiuni date si/sau dupa energia de aprindere (STAS 6877/10-77).

1.3.14. Detonatia este combustia unui amestec exploziv ce se propaga cu viteza supersonica, caracterizata printr-o unda de soc.

1.3.15. Limita inferioara si superioara de detonatie reprezinta concentratia inferioara limita, respectiv superioara, a unei substante combustibile sub forma de gaze sau vapori la care, intr-o teava infinit de lunga si neteda, nu se mai poate propaga o detonatie nici la o aprindere puternica

1.3.16. Densitatea unei substante este raportul dintre masa si volumul ei.

1.3.17. Densitate relativa(pentru gaze si vapori) fata de aer este raportul dintre masa unui volum din acel gaz si masa unui volum egal de aer avand aceeasi temperatura si presiune.

1.3.18. Coeficientul de difuziune al gazelor si vaporilor in aer, reprezinta un factor de proportionalitate din legea lui Fick si exprima o masura pentru viteza de amestecare, ca urmare a diferentelor de concentratii, excluzandu-se curentii de aer (difuziunea este procesul de amestecare cel mai lent).

1.3.19. Viteza maxima de crestere a presiunii este valoarea extrema pentru cresterea temporara a presiunii care apare la explozii in rezervoare inchise sub variatii ale amestecurilor.

Drept crestere in timp a presiunii, se considera cresterea maxima a curbei presiune-timp a unei explozii intr-un rezervor inchis.

1.3.20. Temperatura de inflamabilitate a unui lichid este temperatura cea mai joasa a unui lichid la care, in conditii date, degaja vapori in cantitati susceptibile sa formeze un amestec vapori-aer inflamabil. Punctul de inflamabilitate permite impartirea in grupe a lichidelor pe baza tendintei lor de a forma amestecuri explozive de vapori-aer.

1.3.21. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima pana la care este necesar sa se incalzeasca o substanta combustibila pentru a se produce aprinderea amestecului de vapori, fara a veni in contact direct cu o sursa de aprindere.

1.3.22. Temperatura de autoaprindere a unei substante lichide este temperatura minima la care aceasta se aprinde fara energie exterioara O autoaprindere poate sa aiba loc din cauza unor polimerizari

1.3.23. Temperatura de aprindere a substantelor inflamabile este temperatura cea mai joasa a unei suprafete fierbinti care, in contact cu amestecul cel mai inflamabil al unei substante, sub forma de gaz sau vapori, cu aerul, face ca amestecul sa fie aprins in conditii date (standardizate).

1.3.24. Interstitiul limita de siguranta la strapungerea flacarii (interstitiul normal) la gaze si vapori este latimea maxima masurata a unei fante care implica transmiterea unei explozii interne in atmosfera exploziva care inconjoara carcasa prevazuta in interstitiu.

Aceste valori limita permit impartirea gazelor si vaporilor in functie de puterea de strapungere a flacarilor, in clase de explozie STAS 6877/10-77.

1.3.25. Energia minima de aprindere este energia electrica totala minima necesara pentru aprinderea unui amestec, furnizat de un condensator cu varierea capacitatii circuitului de descarcare,  a distantei, formei si materialului electrozilor, precum si a concentratiei amestecului, la care cel mai inflamabil amestec se poate aprinde (la 20 C).

Intre energia minima de aprindere si interstitiul limita de siguranta la strapungerea flacarii, exista o legatura functionala

1.3.26. Presiunea maxima de explozie este presiunea maxima care se dezvolta la explozia amestecului cel mai periculos al unei substante combustibile cu aerul atmosferic la o presiune initiala de o atmosfera absoluta

1.4. Modul de aplicare al prescriptiilor tehnice

Considerentele de mai jos trebuie aplicate in decursul proiectarii, inainte de construirea instalatiilor noi, respectiv inainte de a modifica instalatiile existente

1.4.1. Este necesar sa se verifice daca in desfasurarea procesului tehnologic exista substante combustibile lichide sau gazoase si daca acestea pot aparea in conditiile normale de lucru.

1.4.2. Este necesar sa se stabileasca modul de aparitie a substantelor inflamabile care pot forma o atmosfera exploziva

1.4.3. Este necesar sa se aprecieze daca scaparile de gaze inflamabile pot forma o atmosfera exploziva; daca aceasta premiza se confirma, trebuie aplicate masuri de protectie.

1.4.4. Masurile de protectie contra exploziilor pot fi:

a)     Masuri care implica sau diminueaza formarea atmosferei explozive(protectie antiexploziva primara

b)     Masuri care impiedica aprinderea atmosferei explozive;

c) Masuri care reduc efectul unei explozii la urmari neglijabile.

1.4.5. De regula, trebuie acordata prioritate masurilor tehnice de siguranta

Pentru stabilirea masurilor de protectie, locurile cu pericol de explozie vor fi zonate.

1.4.6. Zonarea va trebui sa includa si spatii invecinate cu care sunt in legatura sau pot fi legate spatiile cu pericol de explozie.

1.4.7. Pentru usurarea aplicarii prescriptiilor tehnice s-au indicat in figurile din anexa, modul de dimensionare si aplicare a zonelor.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.