Activitatea parlamentarilor europeni

COMPETENTELE SI ATRIBUTIILE PARLAMENTULUI EUROPEAN

Parlamentul European este considerat, prin scopul existentei sale, singura institutie reprezentativa comunitara supranationala de baza a Uniunii Europene, iar o data cu extinderea multilaterala a Uniunii Europene, a evoulat obiectiv si institutia Parlamentului, axandu-se pe un model inedit contemporan de organizare a activitatii autoritatii legislative. De la infiintarea sa, competentele Parlamentului European au crescut constant de-a lungul anilor, lucru care insa nu este bine cunoscut de public.

Parlamentul European este singura institutie comunitara ai carei membri sunt alesi in mod secret, democratic, prin vot universal direct si care reprezinta interesele cetatenilor statelor membre. Activitatea institutiei este organizata pe baze stiintifice solide, tinandu-se cont de principiile juridice verificate pe parcursul evolutiei Uniunii Europene. De la aceasta activitate porneste deschiderea Comunitatii Europene spre colaborare si spre o adevarata democratie. Functionarea actuala a Parlamentului European trebuie inteleasa ca o consecinta a unei evolutii treptate. Incepand cu 1979, tratatele europene succesive au extins competentele Parlamentului European. In prezent, acesta are aceeasi importanta ca si Consiliul de Ministrii, in elaborarea bugetului comunitar si a legilor care vizeaza facilitarea circulatiei persoanelor, a marfurilor, a serviciilor si a capitalurilor in cadrul Uniunii sau protectia mediului si a consumatorilor . Parlamentul are, de asemenea, atributia de a aproba si de a destitui Comisia Europeana.. In forma si continutul actual, el este rezultatul unei constructii institutionale complexe si al unei viziuni politice avand la baza respectul pentru drepturile si libertatile fundamentale, ca si pentru principiile democratice. Parlamentul European a cunoscut poate cea mai spectaculoasa evolutie dintre institutiile europene, atat in ceea ce priveste forma sa ca numar de membri, ca mod de alegere, cat si continutul sau in ce priveste functiile, atributiile, responsabilitatile, puterile si influenta.

Sediul Parlamentului European se aflǎ la Strasbourg, insǎ activitǎtile Parlamentului se desfasoarǎ, din motive istorice, in trei sedii de lucru. Primul sediu se afla la Strasbourg in Franta pentru ca reprezinta simbolul reconcilierii franco-germane, unde au loc lunar sesiunile plenare. Al doilea sediu se afla la Bruxelles in Belgia, unde au loc sesiunile plenare suplimentare, reuniunile comisiilor parlamentare si ale grupurilor politice, iar la Luxembourg in Franta se aflǎ sediul administrativ si anume Secretariatul General. Un alt motiv pentru care institutia Parlamentului European isi desfasoara activitatea in trei sedii diferite este "pentru a evita monopolizarea institutiei de catre o singura tara"[2], institutie care reprezinta interesele tuturor cetatenilor europeni.

ACTIVITATEA PARLAMENTARILOR EUROPENI

Conform statutului sau, europarlamentarul " isi exercita mandatul in mod independent" . Avand in vedere acest principiu, putem afirma ca europarlamentarul este cel care isi organizeaza activitatea si ia deciziile pe care le crede de cuviinta. Insa indeplinirea tuturor responsabilitatilor ce ii revin nu este o sarcina deloc usoara . Dificultatile deriva din multiplele activitati pe care europarlamentarul trebuie sa le intreprinda. Acesta trebuie sa ia parte la sedintele grupului politic din care face parte, la cele ale comisiilor a caror membru este, la sedintele plenare si in tot acest timp sa nu piarda legatura cu cei care l-au ales. Astfel intervine problema de organizare a timpului, un factor negativ in acest sens fiind si numeroasele deplasari intre sediile Parlamentului. Astfel fiecare parlamentar european in parte trebuie sa faca fata unui program destul de aglomerat, iar un parlamentar eficient este acela care da rezultatele asteptate atat de institutie cat si de cetatenii pe care ii reprezinta.

Astfel activitatea parlamentarilor se imparte in doua etape principale si anume pregatirile pentru sesiunea plenara, in cadrul careia membrii Parlamentului European dezbat propunerile Comisiei in cadrul comisiilor specializate in diferite domenii de activitate ale UE, pe baza unui raport intocmit de unul dintre membrii comisiei parlamentare, denumit "raportor". Raportul furnizeaza baza pentru dezbatere si argumentele pro si contra cu privire la propunerea in cauza. Aspectele prezentate spre dezbatere sunt discutate si in cadrul grupurilor politice.

A doua etapa a activitatii parlamentarilor este sesiunea plenara. In fiecare an, au loc 12 sesiuni plenare a cate patru zil la Strasbourg si sase sesiuni a cate doua zile au loc la Bruxelles. In cadrul acestor sesiuni, Parlamentul examineaza propunerile legislative si voteaza modificarile inainte de a lua o decizie cu privire la intregul text. Alte subiecte de discutie de pe agenda pot cuprinde "comunicarile" Comisiei prin care aceasta isi prezinta intentiile intr-un domeniu specific sau intrebarile adresate Comisiei sau Consiliului cu privire la situatia existenta la nivelul Uniunii sau la nivel global. Comisiile parlamentare se intalnesc in general doua saptamani pe luna la Bruxelles, pentru a usura contactul cu Comisia si Consiliul European. Cea de a treia saptamana este rezervata intalnirilor grupurilor politice, iar cea de a patra, pentru sedinta plenara de la Strasbourg. Parlamentul mai are si intalniri plenare suplimentare la Bruxelles.

Activitatea Parlamentului este organizata in general pe urmatoarele principii, Comisia parlamentara corespunzatoare (spre exemplu, Comisia pentru Mediul Inconjurator pe probleme de legislatie a poluarii) numeste un membru ca 'raportor', pentru a redacta un raport asupra propunerii, ce va fi supus Comisiei Europene spre analiza . Raportorul supune raportul redactat comisiei respective, pentru dezbatere Raportul se discuta apoi in sedinta plenara in cadrul careia este amendat si supus la vot. Parlamentul adopta apoi o pozitie asupra chestiunii respective. Aceasta este procedura pentru adoptarea legislatiei, care necesita doua lecturari, ca si in cazul procedurii de codecizie. Pe langa adoptarea propunerilor legislative si a bugetului, membrii Parlamentului European mai analizeaza si activitatea Comisiei Europene si a Consiliului European, punand intrebari orale asupra unor chestiuni specifice membrilor Comisiei si Consiliului, in cadrul sedintelor in plen.

In fapte concrete, deputatii europeni au facilitat recunoasterea reciproca a diplomelor si a calificarilor profesionale de catre statele member, de aceea in prezent, este mult mai simplu decat in trecut, pentru un cetatean European sa isi exercite profesia intr-un alt stat membru al Uniunii. Deputatii europeni au contribuit si la adoptarea unor norme mai stricte in materie de securitate si etichetare a produselor si in consecinta acum este mai simpla orientarea in magazine printre diferitele produse provenite din intreaga Europa, alegerea si cumpararea, in cunostinta de cauza, a produselor alimentare cu sau fara organisme modificate genetic. Mai mult la cumpararea unei jucarii care poarta inscriptia "CE", exista siguranta ca aceasta nu contine substante periculoase. Daca legislatia europeana care interzice substante cancerigene in articolele destinate copiilor este atat de stricta, acest lucru se datoreaza in mare parte implicarii active a deputatilor. De asemenea, Parlamentul European a reusit sa extinda drepturile pasagerilor transporturilor aeriene si feroviare, fara a uita persoanele in varsta si pe cele cu mobilitate redusa care pot acum sa solicite asistenta. In plus, in anotimpurile calduroase, oamenii isi ofera ori de cate ori au ocazia o baie racoritoare in mare sau intr-un lac. In acest sens standardele europene, devenite mai severe datorita implicarii Parlamentului European care garanteaza ca apele se filtreaza si se curata mai intens si mai bine, pentru a fi mai curate si a inlatura transmiterea de boli in timpul scaldatului. Deputatii au contribuit, de asemenea, la adoptarea unui pachet de masuri pentru a face fata crizei economice, precum si pentru a creste transparenta si a imbunatati supravegherea sistemului financiar european. Parlamentul a participat si la definirea unor norme care sa faca platile transfrontaliere mai simple si mai putin costisitoare, cat si la cresterea de pana la 100 000 de euro a garantiei depozitelor bancare in caz de faliment al unei banci. Uniunea Europeana a adoptat o prima serie de masuri pentru a limita efectele schimbarilor climatice in lume prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera provenite de la automobile, din industrie si de la centralele electrice[5].

Parlamentarii europeni se preocupa de tot ce inseamna viata si activitatea cetatenilor europeni, dar si de cetatenii celorlalte state, iar in acest sens dezvolta relatii cu tarile in curs de dezvoltare. Parlamentul European poate indruma si promova programele de dezvoltare si cooperare ale Uniunii Europene cu practic toate tarile in curs de dezvoltare din lume, prin Comisia pentru dezvoltare si cooperare din cadrul Parlamentului, si prin activitatea Adunarii Comune AC-EU. In special prin Adunarea Comuna, institutia democratica a conventiei AC-EU care uneste Uniunea Europeana cu 71 de tari ale regiunilor africana, a Insulelor Caraibe si a Pacificului (ACP), Parlamentul European a lucrat pentru crearea unui parteneriat bazat pe comert si dezvoltare economica, pentru lupta impotriva saraciei si respectarea drepturilor omului si a principiilor democratice . Multumita Parlamentului European, Conventia ACP-EU include acum o 'clauza de democratie' - optiunea de a suspenda ajutorul catre tarile ACP care se fac vinovate de incalcari grave ale drepturilor omului.

Tot institutia Parlamentului decide cu privire la acceptarea de noi state membre, la acordurile de asociere cu tarile care nu sunt membre ale Uniunii si la incheierea de acorduri internationale. Aceasta inseamna ca in prezent Parlamentul are dreptul sa ratifice si puterea sa respinga acorduri internationale. Din preocuparea sa pentru apararea drepturilor omului, Parlamentul isi foloseste puterea pentru a cere tarilor care nu sunt membre ale Uniunii sa isi imbunatateasca practicile in domeniul respectarii drepturilor omului. In acest sens, se poate mentiona faptul ca Parlamentul nu a ezitat sa respinga o serie de protocoale financiare cu unele state care nu sunt membre ale Uniunii, pe baza unor chestiuni legate de drepturile omului, obligand aceste tari sa elibereze detinutii politici sau sa accepte angajamente internationale pentru respectarea drepturilor omului.

In 1988 Parlamentul a decis sa creeze Premiul Saharov , oferit anual unor persoane care s-au distins in lupta pentru apararea drepturilor omului. Nu este un lucru neobisnuit ca detinatorii Premiului Saharov sa primeasca ulterior Premiul Nobel pentru Pace. Puterile considerabile ale Parlamentului in domeniul relatiilor externe fac din acesta un adevarat forum international. In timpul sesiunilor plenare, sefii statelor care nu sunt membre ale Uniunii sunt adesea invitati sa se adreseze Parlamentului in sedinte oficiale.

Tot in scop de ajutor pentru cetateni s-a creat si functia de Ombudsman sau Mediator European. Acesta este ales de Parlament pe durata unui mandat de 5 ani, cu posibilitate de reinnoire a mandatului si cerceteaza plangerile cetatenilor prin care acestia reclama abuzuri ale institutiilor si organelor comunitare, dar in atributiile sale nu intra si cercetarea abuzurilor organelor nationale sau locale. Aceasta functie a fost introdusa prin Tratatul de la Maastricht. Regulile privind exercitarea activitatii Ombudsmanului sunt prevazute intr-o hotarare permanenta si in hotararea proprie a Ombudsmanului. La inceputul fiecarei legislaturi, imediat dupa alegerea sa, presedintele lanseaza un apel de prezentare de candidaturi in vederea numirii Ombudsmanului si stabileste termenul de prezentare a acestora. Apelul se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Votul este secret, iar decizia se adopta cu majoritatea voturilor exprimate. Ombudsmanul este ales dintre personalitatile care sunt cetateni ai Uniunii, se bucura de toate drepturile civile si politice, prezinta toate garantiile de independenta si indeplinesc conditiile necesare in tara de origine pentru exercitarea celor mai inalte functii jurisdictionale sau poseda o experienta si o competenta recunoscute pentru indeplinirea functiei de Ombudsman.

Acesta are de rezolvat petitiile privind abuzurile comise de institutiile si organele comunitare. Pot fi considerate abuzuri ale organelor comunitare abtinerile nejustificate ale acestora, actiunea contradictorie cu obligatiile legale, discriminarea, abuzul de putere, lipsirea sau refuzul ilegal de informatie, amanrea abuziva sau neglijenta, printer multe altele. Ombudsmanul nu va verifica plangerile indreptate impotriva organelor de stat, persoanelor fizice sau juridice, ci doar cele indreptate spre institutiile comunitare. Ombudsmanul informeaza Parlamentul cu privire la cazurile de administrare defectuoasa pe care le descopera, iar comisia competenta poate intocmi un raport in legatura cu aceastea. La sfarsitul fiecarei sesiuni anuale, acesta prezinta Parlamentului un raport cu privire la rezultatele anchetelor intreprinse. Comisia competenta intocmeste un raport care se prezinta Parlamentului in scopul dezbaterii. O zecime dintre deputatii Parlamentului pot solicita destituirea Ombudsmanului pe motiv ca nu mai indeplineste conditiile necesare exercitarii functiilor sale sau pentru ca a comis o abatere grava, insa demiterea sa poate fi hotarata numai de Curtea de justitie..

Etimologic termenul "ombudsman" provine din practica de judecata a triburilor germane. Pentru comiterea unei fapte care leza interesele comunitatii, faptuitorul putea fi scos in afara legii sau familia lui putea plati despagubiri celor lezati. Persoana neutra desemnata sa colecteze despagubirea era "ombudsman"-ul. Ombudsmanul zilelor noastre nu este un avocat al cetateanului, desi institutia corespunzatoare din dreptul romanesc poarta denumirea de "avocatul poporului", deoarece atitudinea acestuia trebuie sa fie impartiala. El nu reprezinta institutionalizarea neincrederii in administratie, ci indeplineste o functie de mediere.

Institutia Parlamentului trebuie sa-si dea acordul atunci cand noi state doresc sa adere la Uniunea Europeana. Deputatii verifica, in special, daca statele candidate la aderare respecta criteriile stabilite de tratate, mai ales referitoare la respectarea drepturilor omului. Uniunea Europeana nu poate accepta noi membri in absenta avizului conform al Parlamentului European. In vreme ce negocierile cu tarile candidate si datele de aderare depind de Consiliu si de Comisie, deputatii europeni sunt cei insarcinati cu supravegherea procedurii pana la momentul aderarii, pentru a se asigura ca toate conditiile de aderare sunt indeplinite. Orice tara care isi prezinta candidatura de aderare la Uniunea Europeana trebuie sa respecte "criteriile de la Copenhaga"[9], numite astfel dupa orasul in care, in 1993, sefii de stat si de guvern au stabilit conditiile de aderare. Astfel, pentru a adera la Uniune, o viitoare tara membra trebuie sa indeplineasca trei criteria si anume criteriul politic care presupune existenta unor institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, drepturile omului, respectarea si protejarea minoritatilor. Apoi conteaza criteriul economic care presupune existenta unei economii de piata viabile si capacitatea de a face fata cerintelor pietei si presiunii concurentiale din cadrul Uniunii. Iar al treilea criteriu ar presupune capacitatea tarii respective de a-si asuma obligatiile de stat membru, inclusiv adeziunea la obiectivele politice, economice si monetare ale Uniunii Europene[10].

In legislatura trecuta, deputatii au dezbatut in mai multe randuri gradul de pregatire al tarilor candidate. Ei si-au dat acordul pentru inceperea negocierilor cu Turcia si Croatia si au sustinut candidatura fostei Republici Iugoslave Macedonia, desi negocierile oficiale cu aceasta tara nu au inceput inca. Criteriul acquis-ului comunitar presupune capacitatea de a-si asuma obligatiile ce decurg din aderare si, mai ales, respectarea obiectivelor politice, economice si monetare ale Uniunii. Parlamentul European a cerut sa fie luate in considerare atat nivelul de pregatire al tarilor candidate, cat si capacitatea de absorbtie a Uniunii. Parlamentul European a subliniat ca nu se va face nici o extindere in temeiul Tratatului de la Nisa.

Parlamentul European isi face simtita din ce in ce mai mult influenta in politica externa a Uniunii si in acest scop trebuie sa-si dea consimtamantul pentru majoritatea acordurilor internationale incheiate de Uniunea Europeana. Adunari parlamentare paritare permit deputatilor europeni mentinerea unor legaturi stranse cu forurile legislative din intreaga lume. Astfel, o serie de protocoale financiare cu tari terte au fost respinse de catre Parlamentul European in numele apararii drepturilor omului. In plus, deputatii europeni formuleaza recomandari Comisiei Europene pentru negocierile comerciale desfasurate in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului si isi folosesc intreaga putere de influenta atunci cand trebuie sa aprobe rezultatele acestora.

Politica externa a Uniunii este de asemenea urmarita indeaproape de catre deputatii europeni astfel incat Consiliul de Ministri consulta Parlamentul pentru deciziile importante de politica externa. Deputatii pot cere repunerea lor in discutie si pot prezenta recomandari. Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru Politica Externa si de Securitate Comuna este invitat in mod regulat sa prezinte, in cadrul sedintelor plenare, activitatile Uniunii in lume. In politica de dezvoltare, deputatii europeni acorda prioritate combaterii saraciei si promovarii bunei guvernari, democratiei si drepturilor omului. Parlamentul actioneaza in permanenta pentru a stabili legaturi politice, economice si culturale cu parlamente din intreaga lume. Astfel, deputatii europeni participa la Adunarea Parlamentara Paritara Africa, Caraibe si Pacific (ACP-UE), la Adunarea Parlamentara Euro-Mediteraneana (APEM), unde sunt reprezentate mai ales Autoritatea Palestiniana si Israel, precum si la Adunarea Parlamentara Euro-Latinoamericana (EuroLat). Parlamentul European invita regulat sefi de state, prim-ministri si alte personalitati importante din lumea intreaga sa se adreseze deputatilor europeni in sedinta plenara. "Printre personalitatile primite la Parlamentul European in ultimii ani ii putem mentiona pe presedintele Ucrainei, Victor Iuscenko, presedintele Boliviei, Evo Morales, presedinta Liberiei, Ellen Johnson-Sirleaf, presedintele Pakistanului, Pervez Musharraf, presedintele Autoritatii Palestiniene, Mahmoud Abbas, prim-ministrul libanez Fouad Siniora, presedinta filipineza Gloria Macapagal- Arroyo, emirul Qatarului, Hamad bin Khalifa Al Thani, si presedintele Georgiei, Mihail Saakasvili."