Actul unic european

ACTUL UNIC EUROPEAN

Pregatirea Actului Unic

La mijlocul anilor '80 criticile adresate Comunitatii se fac tot mai auzite. Dooge propune convocarea unei Conferinte interguvernamentale pentru a negocia un tratat de uniune, dar se loveste de opozitia Danemarcei, Greciei si Marii Britanii. In ianuarie 1985 majoritatea absoluta a comisarilor in frunte cu presedintele Comisiei sunt demisi. Noul presedinte Jacques Delors incepe activ pregatirile pentru reuniunea de la Milano. Delors vede unica posibilitate de realizare a Comunitatii in afirmarea Pietei comune. Nu se prevedea nici o schimbare de ordin institutional, politic sau in materie de aparare, in schimb a fost gasit un consensus in "crearea unui spatiu fara frontiere". Sapte saptamani la rand au fost rescrise cele 17 variante ale Cartii Albe a Pietei Interne, destinate intalnirii de la Milano. Membrii Comunitatii, precum si sefii de state, pareau absorbiti de alte probleme, pentru a prevedea careva succese in directia integrarii. Reuniunea Consiliului European de la Milano primeste totusi Cartea Alba a Pietei Interne si decide inceputul negocierilor pentru un nou Tratat. Prim-ministrul englez declara demararea acestor negocieri drept "pierdere de timp", dar sapte din zece membri ai Comunitatii au o alta parere si este votata pregatirea lucrarilor pentru Acordul Unic European. Indiferent de criticele dure, de pozitiile speciale ale unor conducatori de state, efectul convergentei este confirmat in 1986 prin acordurile de la Plaza, New York, cand Bundesbank decide sa acorde prioritate intereselor europene. Din acest moment, important din punct de vedere financiar, Europa politica si cea monetara devine mai conturata.

La 17 februarie 1986, la Luxembourg si la 28 februarie la Haga este semnat Actul Unic European, care intra in vigoare la 1 iulie 1987. Adoptarea acestui Act devine un eveniment, deoarece pana acum revizuirile Tratatelor au purtat doar caracter institutional, la moment Actul opereaza o revizuire generala a celor trei Tratate de baza. Pentru prima data Europa admite de comun acord prioritatea absoluta a pietei in constructia europeana, pentru o piata independenta de viata sociala, capabila sa se autoreglementeze, cu mecanisme de control bine definite din partea Comisiei.

Actul Unic European

Structura

Insasi denumirea Documentului reflecta continutul sau. Acesta este numit unic nu doar din cauza angajarii spre o piata unica, obiectiv definit drept numarul unu in Act, ci si din cauza ca Actul revizuieste cele trei Tratate de instituire a Comunitatii, acordandu-le un caracter unic, precum determina si directia unica de cooperare europeana in domeniul politicii externe. Ultima a fost negociata in cadrul unui grup separat si la insistenta Comisiei devine titlu separat al Documentului. Actul este compus dintr-un preambul si patru titluri:

"Dispozitii comune" pentru Comunitati si pentru cooperare politica

"Dispozitii pentru modificarea Tratatelor privind instituirea Comunitatilor Europene". Cel mai supus modificarilor a fost Tratatul referitor la CEE, unde au fost operate importante schimbari institutionale si unde sunt plasate dispozitiile referitoare la politicile Comunitatii.

"Dispozitii asupra cooperarii europene in domeniul politicii externe"

"Dispozitii generale si finale referitoare la separarea ordinii juridice comunitare de cooperare politica".

Continutul

In ceea ce priveste modificarea Tratatelor, importante sunt schimbarile menite sa unifice dispozitiile, acordandu-le un continut identic. Actul da posibilitatea crearii unei jurisdictii de prima instanta si simplifica procedurile de revizuire a statutului Curtii de Justitie. Dispozitiile Tratatului CEE au fost modificate in sensul sporirii prerogativelor Parlamentului si Comisiei, ameliorarii procesului de luare a deciziilor in cadrul Consiliului prin votul majoritatii calificate (desi pentru un sir restrans de probleme se mai pastra votul unanim). Actul defineste ca o necesitate acuta crearea unei Mari Piete Interne, coeziunea economica, politica comuna de cercetare si tehnologie, intarirea sistemului monetar, lansarea unui spatiu social european etc. Art.13-19 (subsectiunea I). Totodata Actul sustine crearea Pietei Interne pana la 31 decembrie 1992, caracterizata prin lipsa de frontiere, libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor. Documentul prevede proceduri concrete de inlaturare a obstacolelor prin armonizarea legislatiei (decizia Consiliului, adoptata cu majoritatea calificata), posibilitatea de a decreta in acelasi mod (dispozitiile in actiune dintr-un stat membru sa fie considerate ca echivalente cu cele aplicate de un alt stat membru). Alte modificari contribuie si ele la suprimarea exigentei unanimitatii. In scopul trecerii de la piata comuna la cea interna, a suprimarii obstacolelor fizice, tehnice si fiscale, conform Cartii Albe, urmau sa fie adoptate circa 310 directive de apropiere a legislatiilor pana la sfarsitul anului 1992. In realitate efectul datei de 31 decembrie 1992 nu dispunea de "posibilitati juridice", urmarind mai mult un scop politic si psihologic. In materie de cooperare politica se sublinia, ca scopul final este asigurarea convergentei politicilor economice si monetare ale Comunitatii. Textul acestui paragraf situeaza clar evolutia cooperarii monetare in sistemul Tratatului CEE. Asa cum politica nu poate fi realizata doar prin armonizarea legislatiei, Actul Unic prevede si un sir de masuri cu caracter social la nivel european. El introduce reglementarile in domenii, dezvoltate in anii '70 in afara Tratatelor de baza, acestea primind o reflectare aparte in "Politicile Comunitatii". Printre acestea mentionam:

coeziunea economica si sociala

cercetarea si dezvoltarea tehnologica

mediul

Pentru fiecare dintre acestea sunt definite obiectivele si mijloacele de actiune, precum si procedurile de luare a deciziilor in domeniile vizate. Masurile prevazute in Act erau chemate sa le completeze pe cele existente la nivel national.

Importanta

Actul Unic subliniaza continuitatea in indeplinirea obiectivelor trasate la Stuttgart in 1983 despre transformarea relatiilor comunitare intr-o veritabila uniune europeana. Actul nu pretinde la crearea acestei uniuni, el defineste obiectivele si purcede la crearea mijloacelor necesare pentru a progresa pe calea integrarii. Ratificand acest Document, statele se angajeaza in constructia Uniunii Europene. Desi cooperarea politica exista, Actul ii da un caracter de constrangere pentru a obliga fiecare stat membru sa participe la procedurile de cooperare politica. Din acest moment, a fi membru al Comunitatii si a participa la masurile de cooperare politica sunt inseparabile. In acest sens Actul poate fi tratat drept o prima etapa de constituire a Uniunii Europene. Reforma juridica poate fi inteleasa doar prin prisma evolutiei prudente a constructiei europene incepand cu 1950 si pana la 1986. In domeniul dat au fost luate in consideratie propunerile lui Tindemans din 1975, unde se insista asupra separarii celor doua ordini juridice. Chiar autorii Actului au subestimat importanta acestui document, care a condus nu doar spre desfiintarea barierelor vamale, ci a condus la unificarea sistemelor fiscale nationale, a monopolurilor, a sistemelor de protectie sociala, a dus la diminuarea particularitatilor si regionalismelor. Reformele institutionale au usurat si au accelerat procesul de luare a deciziilor, acestea permitand o angajare sigura spre unificarea economica a Comunitatii.

Pozitia Premierului englez Margaret Thatcher

Venirea la putere in Marea Britanie a "doamnei de fier" la 1979 marcheaza o noua epoca in istoria tarii. In situatia destul de dificila in care se afla Anglia, M.Thatcher minimalizeaza interventia statului in economie, restructureaza aparatul guvernamental, limiteaza programele de bunastare sociala. Reducerea inflatiei prin ridicarea ratei dobanzilor, scaderea cheltuielilor pentru sfera sociala, vanzarea intreprinderilor de stat si inghetarea salariilor conduc la scaderea preturilor si la relansarea economica. Nu se evita si efectele negative ale acestei politici: cresterea somajului de la 5% in 1979 la 12% in 1982, precum si scaderea autoritatii PC englez. In plan intern in urmatorii ani, Prim-ministrul va continua limitarea progreselor sociale in favoarea unei economii puternice. In plan comunitar politica Marii Britanii de multe ori a fost similara cu cea a Danemarcei si a Greciei, contribuind impreuna la blocarea multor hotarari importante. Prin masurile interprinse de M.Thatcher, Europa comunitara intarzie sa-si intareasca integritatea, desi conditiile pentru o cooperare politica si economica pareau foarte favorabile, dupa cum o demonstrase Reuniunea de la Stuttgart din 1983.. Marea Britanie nu se considera dusman al integrarii, dar ea vede Europa comuna fara "sef de orchestra". Atunci cand pregatirile pentru intalnirea de la Milano erau in toi, Anglia denunta planul Howe, care nu reprezenta in fond decat un cod al bunelor maniere destinat diplomatilor europeni, dar M.Thatcher il considera drept actual si mai pragmatic decat "himera" uniunii. Pregatirile pentru adoptarea Actului Unic sunt neglijate de catre Marea Britanie, in schimb in 1985 ea obtine sa verse o parte redusa a resurselor de TVA in bugetul comunitar. Astfel perioada data se deosebeste in Marea Britanie printr-o acordare a prioritatii intereselor nationale fata de cele comunitare.

Dupa semnarea Actului Unic, procesul de unificare se intensifica. "Pachetul Delors" propus de Comisie continea urmatoarele prevederi:

coordonarea reglementarii bugetare

adoptarea monedei unice europene

elaborarea "cartei sociale"

Cu un an mai tarziu Delors se pronunta pentru transferarea timp de zece ani a trei patrimi din activitatile legislative Comunitatii. La aceste propuneri M.Thatcher inainteaza un contra discurs, in care aminteste de necesitatea hotarelor, de istoria nationala, de radacini, de necesitatea apararii propriilor cetateni etc. Discursul evoca mult perioada "gaullismului" si lupta cu "supranationalitatea", miza fiind nici de ordin politic, nici de ordin economic, ci pur spirituala si psihologica.

Comunitatea de fapt continua sa mentina doua culturi, care in perspectiva apropiata nu pot fi nici macar modificate, pe de o parte ea este deschisa spre exterior, rezervata in exclusivitate marfurilor, iar pe de alta parte ea este deschisa in interior, rezervata pastrarii culturii etnice si celei locale.