Ajutor comunitar pentru tarile din europa centrala si de est

AJUTOR COMUNITAR PENTRU TARILE DIN EUROPA CENTRALA SI DE EST

În urma deciziilor Consiliilor Europene de la Copenhaga si Corfu precum si Consiliul European de la Essen, in 1994 s-a adoptat o strategie globala avand ca obiective orientarea si sprijinirea pregatirii progresive a tarilor asociate pentru indeplinirea calitatii de membru al Uniunii Europene care s-a concretizat in urmatoarele actiuni "

crearea relatiilor structurale, sub forma unui dialog guvernamental asupra domeniilor comunitare, cu dimensiune transeuropeana sau altor programe de interes comun ale tarilor asociate si ale Uniunii Europene.

Frecventa reuniunilor in cadrul dialogului structurat a fost fixata astfel : sefii de state si de guverne - o data pe an; ministri afacerilor externe - reuniuni semestriale; ministri responsabili cu dezvoltarea Pietei Interne, ministri transporturilor, comunicatiilor, cercetarii, mediului , culturii si educatiei, reuniuni anuale;

pregatirea tarilor asociate pentru Piata Unica ;

adoptarea sectoarelor agricole din tarile asociate la conditiile Politicii Agricole Comune

intarirea cooperarii in domeniul Afacerilor Interne si Justitiei

realizarea unei convergente a politicilor de protectie a mediului si integrarea exigentelor acestor politici in toate domeniile considerate poluante

integrarea tarilor asociate in retelele transeuropene de transport

intarirea cooperarii in domeniile culturii, educatiei, formarii profesionale, informatiei, libertatii presei si radiodifuziunii si realizarea obiectivelor societatii informationale

Pentru realizarea actiunilor au fost adoptate o serie de instrumente si forme de asistenta pentru tarile asociate din partea Uniunii Europene si a Institutiilor Financiare Internationale, cum ar fi : asistenta tehnica si financiara, prin programul PHARE, imprumuturi pentru proiecte acordate de catre BEI , BERD, EURATOM si CECO, asistenta financiara rambursabila pentru sustinerea stabilitatii macroeconomice acordata de Uniunea Europeana in coordonare cu Fondul Monetar International si Banca Mondiala, ajutoare ocazioanale in situatii de criza, acordate de Fondul European de Orientare si Garantie Agricola sau de Oficiul European de Ajutor Umanitar, instrumente si forme de asistenta acordate in perioada premergatoare aderarii functioanale ( PHARE, ISPA si SAPARD).

Programul Phare urmareste constructia institutionala (30% din buget) si investiiile legate de transpunerea si implementarea acquis-ului comunitar( 70% din buget).

Constructia institutionala consta in procesul de sprijinire a tarilor candidate in vederea dezvoltarii structurii, strategiilor, resurselor umane si a abilitatilor manageriale necesare consolidarii capacitatii lor economice, sociale, legislative si administrative.

Pentru a atinge acest obiectiv, a fost creat un instrument novator: infratirea pe termen lung ("twinning") la nivel de administratii si agentii.

Cu sprijin din partea UE, competenta Statelor Membre este pusa la dispozitia tarilor candidate, prin detasari pe termen lung ale functionarilor publici si misiuni de experti, cu scopul de a sprijini tarile candidate in efortul de adoptare, implementare si aplicare a principalelor domenii ale acquis-ului.

Comisia Europeana identifica lacunele din administratia tarilor candidate, urmand ca tara candidata sa elaboreze un proiect concret de reforma a administratiei; apoi, Comisia solicita Statelor Membre sa mobilizeze o echipa de experti, condusa de un lider de proiect si un consilier pe probleme de pre-aderare, care sa sprijine tara candidata in reformarea propriei administratii.

Investitiile legate de transpunerea si implementarea acquis-ului constau din doua tipuri principale de activitati:

Ø     cofinantarea investitiilor in cadrul legislativ al tarii candidate, cu scopul de a consolida infrastructura legislativa necesara asigurarii conformitatii cu acquis-ul, respectiv investitii in toate echipamentele necesare functionarii pietei interne, cum ar fi : crearea structurii de securitate alimentara, securizarea frontierelor, procurarea echipamentelor de testare si masurare de care depinde functionarea pietei interne, sau de echipamente de laborator si control din domeniul protectiei consumatorilor;

Ø     cofinantarea investitiilor in coeziunea economica si sociala, initiata in programele Phare 2000, prin masuri similare celor sprijinite in Statele Membre prin Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER) si Fondul Social European (FSE), care are scopul de a sustine functionarea economiei de piata si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din interiorul Uniunii si reprezinta, aproximativ, o treime din fiecare Program National Phare.

Asistenta acordata prin Phare ia in general forma finantarilor nerambursabile si nu a imprumuturilor; astfel, ajutorul financiar este acordat fie in mod independent de catre Comunitate, fie prin co-finantare din partea Statelor Membre, a Bancii Europene de Investitii, a unor tari terte sau a unor organisme din tarile beneficiare.

Alocarile indicative multi-anuale sunt stabilite de catre Comisia Europeana, pe baza, in principal, a populatiei si a PIB-ului pe cap de locuitor, dar si prin luarea in considerare a performantelor, nevoilor, capacitatii de absorbtie si a progresului inregistrat in implementarea Parteneriatului de Aderare.

Actuala viziune comunitara in abordarea necesitatii alocarii fondurilor, precum si finalitatea acestora [1] constau in:

Ø     descentralizarea gestiunii programului Phare in tarile beneficiare;

Ø     transferarea responsabilitatilor si a unei parti a personalului Comisiei de la sediul din Bruxelles la Delegatiile din tarile beneficiare;

Ø     canalizarea tuturor fondurilor Phare printr-un singur organism (Fondul National) din tarile beneficiare;

Ø     acordarea unei atentii marite administratiei publice,

Ø     imbunatatirea monitorizarii si a evaluarii programului (in special prin crearea Comitetelor Mixte de Monitorizare).

De asemenea, Phare poate include proiecte multi-tara in cazul in care exista o justificare pentru o astfel de abordare, in scopul obttnerii unor economii de scara, al promovarii cooperarii regionale sau al implementarii anumitor acorduri de cooperare, ca de exemplu, in domeniul justitiei si al afacerilor interne.

Eficienta acestora in sectoarele de mai sus trebuie puse in corelare si cu vointa politica existenta la un moment dat[2].

Prin programul Phare sunt sprijinite acum si investitiile in coeziunea economica si sociala, in baza Planului National de Dezvoltare elaborat de tarile candidate la solicitarea Comisiei Europene. Aceste noi activitati au ca scop pregatirea tarilor candidate in vederea viitoarei lor participari la Fondurile Structurale, conform 'Obiectivului 1' (activitati din sectorul productiv, resurse umane si infrastructura necesara initierii si derularii afacerilor).

"Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-aderare" (ISPA) furnizeaza sprijin financiar pentru investitii in domeniile mediului inconjurator si al transporturilor, in scopul accelerarii alinierii legislatiei tarilor candidate la legislatia europeana in vigoare in aceste doua sectoare, pe o perioada de sapte ani (2000-2006), iar bugetul prevazut pentru aceasta perioada este de aproximativ 7 miliarde de euro.

ISPA are un caracter hibrid, situandu-se intre sprijinul financiar acordat tarilor terte (prin Phare) si sprijinul financiar acordat Statelor Membre (prin Fondul de Coeziune). ISPA este concentrata pe procesul de aderare, are o abordare similara celei a Fondului de Coeziune si se aplica sectoarelor "mediu inconjurator" si "transporturi"; acest program   prezinta o serie de obiective ce deriva, in principal, din Parteneriatul pentru Aderare, din Programul National de Adoptare a Acquis-ului, Planul National de Dezvoltare, Rapoartele Anuale de tara ale Comisiei Europene si din Strategiile Nationale ISPA pentru mediu inconjurator si transporturi.

Astfel, in transport, investitiile sunt legate de adoptarea si implementarea acquis-ului comunitar si privesc in special coridoarele europene de transport si reteaua TINA (Transport Infrastructure Needs Assessment). Se includ aici proiecte de extindere a retelelor europene de transport (TEN), al caror scop este imbunatatirea legaturilor dintre Uniune si tarile candidate, precum si a inter-conexiunilor dintre retelele nationale si a legaturilor dintre acestea si retelele europene de transport. In acest context, reteaua TINA constituie o referinta importanta in identificarea proiectelor. Prin urmare, ISPA contribuie la finantarea dezvoltarii cailor ferate, a drumurilor, a cailor navigabile si a infrastructurii aferente porturilor si aeroporturilor.

Asistenta in domeniul infrastructurii de mediu se concentreaza pe investitii majore privind: apa potabila, tratamentul apelor uzate, gestiunea deseurilor solide si poluarea aerului, iar o mica parte a bugetului ISPA este folosita pentru finantarea unor studii pregatitoare si a asistentei tehnice necesare pentru pregatirea si managementul proiectelor.

Resursele aferente programului ISPA insumeaza 1080 milioane de euro pe an . Aceste cifre sunt adaptate anual, pentru a tine cont de inflatie. Comisia Europeana, aplicand aceleasi criterii ca si in cazul Fondului de Coeziune, a decis alocarea resurselor ISPA intre tarile beneficiare in functie de populatie, de PIB pe cap de locuitor si de suprafata tarii. Regulamentul ISPA precizeaza necesitatea echilibrarii masurilor aferente celor doua sectoare (mediu inconjurator si transporturi) si, in consecinta, Comisia a reusit o alocare in raport de procentual egal a bugetului intre transporturi si mediu.

De asemenea, ISPA poate finanta pana la 75% din costurile proiectului, dar in cazuri exceptionale procentul poate creste pana la 85%. Prin urmare, este nevoie de cofinantare (prin BEI, BERD, Banca de Investitii a Nordului, Fondul Nordic pentru Mediu, precum si surse nationale). Comisia Europeana are in vedere dezvoltarea cofinantarii, prin implicarea Institutiilor Financiare Internationale si a sectorului privat (parteneriate intre sectorul public si cel privat).

Pentru a stimula tarile candidate sa propuna proiecte de calitate si sa demonstreze o anumita flexibilitate in gestionarea finantarii ISPA, alocarile de fonduri pe tari sunt stabilite ca interval, si nu ca suma exacta.

Strategiile Nationale ISPA presupun abordarea exercitiului de programare, astfel :

conformitatea cu obiectivele prioritare pe sectoare si sub-sectoare,

prioritatile geografice

aranjamentele financiare (combinarea resurselor financiare publice si private, a imprumuturilor rambursabile si nerambursabile).

Valoarea minima a unei investitii este de 5 milioane de euro, dar dimensiunea efectiva a unui proiect poate fi mai mica in cazul in care sunt grupate mai multe proiecte. In general, proiectele au valori semnificative: 6 - 100 milioane de euro pentru proiecte de mediu si 6 - 300 milioane de euro pentru proiectele in domeniul transporturilor. ISPA poate finanta asistenta tehnica acordata pe durata intregului ciclu al proiectului: pregatire, management si supervizare.

În cadrul acestui program exista trei tipuri de contracte si anume :contracte de servicii, contracte de lucrari si contracte de furnizare de bunuri.

Contractele de servicii corespund functiilor esentiale de supervizare si management pe durata implementarii proiectelor.

Memorandumurile de finantare contin o clauza conditionala, care impune necesitatea demonstrarii in fata Comisiei a faptului ca au fost create capacitatile de management al proiectului si ca managerii de proiect au fost numiti in conformitate cu termeni de referinta acceptabili de catre Comisie.

Contractele de furnizare de bunuri se practica in sectorul transporturilor, de exemplu- pentru echipamente de semnalizare.

Contractele de lucrari sunt probabil cel mai frecvent intalnite in cadrul programului ISPA. Organizarea si derularea licitatiilor trebuie sa respecte procedurile din Ghidul Practic, iar lucrarile se deruleaza in conformitate cu contractele elaborate de Federatia Internationala a Inginerilor Consultanti (FIDIC).

Regulile FIDIC reprezinta un cadru contractual acceptat, utilizat de o lunga perioada de timp, iar tarile candidate au dobandit experienta in ultimii cativa ani. Dupa aderare, tarile candidate vor fi libere sa aplice regulile FIDIC, aceste reguli fiind utilizate si de catre institutiile financiare internationale cofinantatoare.

Programul Sapard are ca scop sprijinirea eforturilor tarilor candidate de pregatire pentru participarea la Politica Agricola Comuna si la Piata Unica si implica doua obiective majore, operationale:

sprijin pentru rezolvarea problemelor prioritare, specifice, legate de agricultura si dezvoltare rurala;

contributie la implementarea acquis-ului comunitar (ansamblul legislatiei Comunitare) referitor la PAC si alte prioritati din domeniul agricol.

Sapard are la baza Regulamentul Consiliului 1268/1999, adoptat in iunie 1999, care indica parametri sprijinului Comunitar concretizat in masuri pentru agricultura si dezvoltare rurala acordat tarilor candidate din Europa Centrala si de Est in perioada de pre-aderare.

Conform acestui regulament, ajutorul oferit prin programul Sapard trebuie sa ia forma unei contributii financiare acordate in baza unor reguli conforme celor stabilite pentru finantarea Politicii Agricole Comune

Consiliul Uniunii Europene a decis ca ajutorul de pre-aderare pentru agricultura trebuie orientat spre domeniile prioritare definite de fiecare tara, subliind ca trebuie sa aiba legatura cu una sau mai multe dintre cele 15 masuri, respectiv:

- investitii in exploatatii agricole,

- imbunatatirea prelucrarii si a marketing-ului produselor agricole si piscicole,

- imbunatatirea structurilor de control al calitatii, veterinar si fitosanitar, in vederea asigurarii calitatii alimentatiei si a protectiei consumatorilor,

- metode de productie agricola menite sa protejeze mediul inconjurator si sa conserve peisajul rural,

- dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice, care sa duca inclusiv la crearea unor surse alternative de venituri,

- crearea unor servicii de asistenta pentru agricultori si de management agricol,

- crearea unor grupari de producatori,

- refacerea si dezvoltarea satelor, protejarea si conservarea mostenirii rurale,

- imbunatatirea si redistribuirea terenurilor agricole,

- infiintarea si actualizarea cadastrelor,

- imbunatatirea formarii profesionale,

- dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale,

- managementul resurselor de apa utilizate in agricultura,

-silvicultura, incluzand impadurirea zonelor agricole, investitii in exploatatiile forestiere aflate in proprietate privata, prelucrarea si marketing-ul produselor silvice,

- asistenta tehnica pentru masurile care fac subiectul Regulamentului 1268/1999, incluzand studii care sa sprijine pregatirea si monitorizarea programului, campaniile de informare si publicitate.

Dintre masurile disponibile, investitiile in prelucrare si marketing sunt cele mai frecvente, cu 26% din totalul ajutorului public, urmate de investitiile in exploatatiile agricole si investitiile in infrastructura rurala, fiecare dintre acestea reprezentand putin peste 20%.

Fondurile Sapard totalizeaza 540 milioane de euro anual (in preturile anului 2001). Alocarea pe tari se bazeaza pe anumite criterii, incluzand suprafata agricola, populatia ocupata in agricultura si PIB pe locuitor.

Contributia Comunitatii poate ajunge pana la 75% din cheltuielile publice eligibile totale, si chiar pana la 100% din aceste costuri, pentru anumite masuri.

Pentru toate investitiile generatoare de venituri exista o limita a intensitatii asistentei, care in practica inseamna toate investitiile, cu exceptia celor in infrastructura, care nu genereaza venituri nete substantiale; pentru aceste investitii, ajutorul public poate ajunge pana la 50% din costul total eligibil, in cazul in care contributia Comunitatii nu depaseste plafoanele stabilite prin politica privind ajutorul de stat.

Contributia financiara a Comunitatii este acordata tarilor solicitante sub forma de avans, spre a fi utilizata pentru finantarea partiala a cheltuielilor deja suportate de beneficiarii selectati.

Sapard introduce o noua dimensiune a ajutorului Comunitar pentru tarile terte, in sensul ca incredinteaza managementul programului agentiilor din tarile candidate.

Aceasta constituie o masura radicala, fiind pentru prima oara cand Comisia initiaza un program de asistenta externa complet descentralizat, programul transferand raspunderi noi si importante tarilor candidate din Europa Centrala si de Est.

Înainte ca fondurile Comunitare sa inceapa sa fie alocate, respectiv inainte de conferirea managementului programului de catre Comisie tarilor candidate, trebuie indeplinite trei conditii principale, respectiv:

Ø     aprobarea Programelor nationale de Dezvoltare Rurala de catre Comisie

Fiecare tara candidata este obligata sa desemneze o autoritate competenta care sa elaboreze un plan national, dupa consultarea organismelor si organizatiilor cu responsabilitati in domeniu.

Planurile acopera o perioada de pana la sapte ani, incepand cu anul 2000 si includ o descriere a strategiei propuse, obiectivele cuantificate, prioritatile selectate si aria geografica.

Ø     semnarea si incheierea unui acord international de finantare

Acesta trebuie sa fie negociat, semnat si incheiat de Comisie, in numele Comunitatii, cu fiecare tara. Înainte de aderare, nici un act legislativ Comunitar nu este aplicabil in tarile candidate. Prin acest acord, Comisia are obligatia de a verifica functionarea structurii de implementare Sapard din fiecare tara, pentru a se asigura ca totul este in ordine inainte de inceperea alocarii fondurilor Comunitare.

Între Comisie si tarile candidate a fost incheiat un acord multi-anual de finantare, care stipuleaza regulile gestiunii si ale controlului exercitat de Comunitate in implementarea programului Sapard, pentru intreaga perioada a programului (2000-2006).

De asemenea, acordul presupune respectarea unor principii fundamentale :

descentralizarea completa a managementului programului in favoarea unei agentii infiintate pe raspunderea fiecarei tari,

aranjamente de finantare bazate pe alocari diferite,

aplicarea procedurii de decontare FEOGA, sectiunea *garantare*.

BIBLIOGRAFIE

Dan Popescu, Economia ca spatiu deschis, Editura Continent, Sibiu, 2002.

Daniel Daianu, Încotro se indreapta tarile post comuniste, Editura Polirom, Bucuresti, 2000;

Daniel Daianu, Încotro se indreapta tarile post comuniste, Editura Polirom, Bucuresti, 2000;

Gheorghe Zaman, Perspectivele integrarii europene- abordari conceptuale, Tribuna economica, nr.46, 1995;

Maria Barsan, Integrarea economica europeana, vol.1, Editura Economica, Cluj Napoca, 1995;

Mihaela Marcu, Integrarea economica europeana, Editura Economica, 1999

Miron Dumitru, Economia integrarii europene, Bucuresti, 1998;

Spiridon Pralea, Politici si reglementari in comertul international, Editura Fundatiei Academice "Gh.Zane", Iasi, 1999 ;

Valentin Constantin, Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii Europene, Editura Polirom, Iasi, 1999.