Apararea drepturilor omului - politica comunitara de prim plan

APARAREA DREPTURILOR OMULUI - POLITICA COMUNITARA DE PRIM PLAN

Principiile democratiei pluraliste si apararea drepturilor omului au fost doua pietre de temelie, pe care a fost ridicat edificiul european. Prima institutie europeana pentru cooperare politica - Consiliul Europei - isi declara ca obiectiv de baza apararea valorilor democratice, iar primele state fondatoare se anunta atasate de principiile democratice morale si spirituale ale propriilor popoare. Fiecare stat european, care tinde sa devina membru deplin al Comunitatii, este invitat sa se conformeze valorilor democratiei europene si sa respecte strict drepturile omului. Statele membre ale Consiliului sunt chemate sa stea la garda acestor valori, iar in cazul cand acestea nu sunt respectate in una din tari, tara poate fi suspendata sau exclusa din Institutie.

Conventia europeana a Drepturilor Omului si libertatilor fundamentale

Inca din sec. XVIII apare notiunea de drept public european, care includea un ansamblu de norme juridice. Acestea erau chemate sa organizeze o concertare a Marilor Puteri, incadrau Tratatele semnate intre monarhii imperiilor europene si aparau doar interesele conducerii principalelor state europene. Formula 'drept public european' o intalnim in documentele Congreselor de la Vena (1815), de la Paris (1856), precum si in alte documente pana in timpul I razboi mondial. In mare masura acest drept se limita la problemele teritoriale, la delimitarea sferelor de influenta, la sustinerea reciproca in cazul cataclismelor sociale etc. Dreptul public european din cea de-a doua jumatate a sec. XX este conceput pe absolut alte principii, este elaborat de cetatenii Europei si este chemat sa le apere drepturile si libertatile. Indiferent de marimea sau influenta statului, acestea sunt egale si-si constituie relatiile in baza de paritate. La 4 septembrie 1950, la Roma este semnata Conventia Europeana pentru Drepturile Omului si libertatilor fundamentale, care va intra in vigoare incepand cu 1953. Acest Document prevede un sir de masuri pentru garantarea colectiva a drepturilor enumerate in Declaratia universala a drepturilor omului din 1948. Statele urmau sa-si asume responsabilitatea pentru respectarea obligatiunilor reesite din semnarea Conventiei. Controlul era efectuat de catre Comisia Europeana a Drepturilor Omului (infiintata in 1954), Curtea Europeana a Drepturilor Omului (infiintata la 1959) si de catre Comitetul Ministrilor Consiliului Europei. In cazul cand erau adresate plangeri de incalcare a drepturilor garantate de Conventie, Comisia le examina si incerca solutionarea problemelor existente pe cale amiabila. Daca plangerile vizau incalcari grave, Comisia formula un aviz pentru Comitetul Ministrilor, care hotara daca s-au incalcat prevederile Conventiei si acorda sau nu satisfactie victimei. Tot el raspundea de supravegherea executarii hotararilor Curtii. Curtea era respectiv cea de-a treia si ultima instanta, hotararea careia era deplina si obligatorie. Conventia prevede si cazuri sau perioade exceptionale, atunci cand drepturile omului si libertatile fundamentale pot fi incalcate. In astfel de cazuri speciale Curtea nu dispune de posibilitatea unui control eficient. Statul care isi asuma limitarea drepturilor omului, conform art.15 a Conventiei, e obligat sa avizeze despre aceasta secretarul general al Consiliului Europei. In aviz se mentioneaza motivatia pasului la care s-a recurs, despre masurile luate pentru atenuarea situatiei, despre durata acestei operatiuni etc. Masurile nu trebuie sa incalce gravitatea situatiei si sa incalce alte norme ale dreptului international. Acelasi articol al Conventiei interzice categoric munca fortata sau tortura, indiferent de gravitatea cazurilor. Respectarea prevederilor sunt puse sub un control international riguros.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

Curtea, fiind ultima instanta, care ia decizie definitiva si obligatorie, ocupa un rol important in ierarhia institutionala. Ulterior, odata cu largirea drepturilor si libertatilor cetatenilor, Curtea primeste dreptul de a emite avize consultative, iar petitiarii individuali au primit dreptul de a-si prezenta cauza in fata Curtii. Aceasta duce la o crestere brusca a numarului cazurilor, spre exemplu, daca in 1981 Comisia a examinat 404 cazuri, in 1997-4750 cazuri, crescand considerabil si numarul dosarelor neinregistrate sau provizoriu deschise. Curtea la randul sau in 1981 examina sapte cazuri, iar in 1997-119 cazuri. Marirea considerabila a volumului de lucru duce la modificarea structurala a Curtii. S-a convenit crearea unei Curti unice cu program continuu, ce-si trasase urmatoarele obiective: simplificarea structurii, scurtarea duratei procedurilor de lucru, intarirea caracterului judiciar al sistemului, desfiintarea rolului decizional al Comitetului Ministrilor. In aceasta directie, la 11 mai 1994, este semnat Protocolul N 11 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care restructureaza mecanismul vechi de control si intra in vigoare din 1 noiembrie 1998. Curtea isi alege un presedinte, doi vicepresedinti, doi presedinti de sectiune, patru vicepresedinti de sectiune, un grefier si doi grefieri adjuncti. Numarul judecatorilor este egal cu cel al statelor contractante, fiecare dintre ei fiind confirmat de catre Adunarea parlamentara a Consiliului Europei pentru o perioada de sase ani. Fiecare trei ani se produce o reinnoire a jumatate din numarul total al judecatorilor. Judecatorii nu reprezinta statele nationale, sunt independenti si impartiali. Limita de varsta a acestora este de saptezeci ani. Curtea contine patru sectiuni si le echilibreaza inclusiv din punct de vedere geografic. Curtea tine cont de sistemele judiciare diferite ale statelor membre. In cadrul sectiunii activeaza comitete din trei judecatori alesi pentru un an, care se ocupa de selectarea cazurilor, preluand functia data de la Comisie. In cadrul sectiunilor activeaza camere din sapte membri, iar saptezeci de judecatori constituie Marea Camera a Curtii.

Drepturile Omului si democratia

Consiliul Europei de la infiintare si pana azi retine in vizorul sau una dintre cele mai importante probleme, de care ar trebui sa se ocupe fiecare tara in parte - Drepturile omului. Documentele principale in baza carora isi construieste activitatea Consiliul sunt: Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Carta sociala europeana, Conventia europeana pentru prevenirea torturilor si a tratamentelor sau pedepselor inumane si degradante, Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale. Drepturile cetatenilor au devenit ocupatia de baza a Consiliului Europei si direct sau indirect politica institutiei vizeaza milioane de europeni. Evenimentele importante ce s-au produs in Europa de Est in anii '80 si revenirea acestor tari in randul tarilor europene, sporesc considerabil rolul programelor europene pentru apararea drepturilor fundamentale ale omului si afirmarea valorilor democratice in aceste tari.

Democratia pluralista parlamentara este o componenta esentiala a mostenirii europene, pastrate chiar si in perioada medievala, si transmise Europei sec. XX nu intr-o forma statica, ci in continua evolutie. Democratia europeana raspunde la provocarile timpului, mereu aflandu-se in evolutie progresiva, atinge noi parametri si isi formuleaza noi obiective. Inca din 1992 demareaza un plan de actiune prioritar, privind drepturile omului si democratia pluralista in toate tarile europene. Acesta are scopurile:

protectia drepturilor civile si politice prin intermediul depunerii plangerii individuale la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Aceste masuri urmau sa ridice gradul de cultura civica a populatiei si autoritatea Curtii.

monitorizarea si controlul indeplinirii angajamentelor de catre statele membre asumate in domeniul social si economic. Prin diferite plangeri colective si rapoarte speciale urmau sa determine statele sa corespunda normelor europene.

protectia persoanelor aflate in locurile de detentie. Prin vizite regulate ale membrilor Comitetului pentru prevenirea torturii se urmareste scopul integrarii acestor oameni in societate, atunci cand acest lucru este posibil. In restul cazurilor se insista asupra formarii unei atitudini umane (crestine) fata de orice persoana.

protectia drepturilor minoritatilor nationale. Problema revine in actualitatea europeana in anii '80, odata cu aparitia a noi state europene. Pentru evitarea conflictelor in societatile de tranzitie se convine asupra unei politici nationale prudente si tolerante.

crearea posibilitatilor pentru promovarea echitabila a femeilor si barbatilor. Problema apare la inceputul sec. XX si continua pana astazi, formand o femeie independenta, emancipata si tot mai activa in viata publica a societatii.

colaborarea activa cu mas-media si promovarea informatiei asupra drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

colaborarea activa cu diferite organizatii sau institutii in scopul indeplinirii cat mai adecvate a obiectivelor trasate.

Planul nu era orientat doar spre tarile postsocialiste, ci ramanea actual si pentru tarile cu traditii democratice, dar care se confrunta cu indiferenta crescanda a cetatenilor fata de viata publica, fata de politica nationala sau comunitara. Pentru a rezolva aceste probleme, Consiliul Europei atrage o atentie deosebita muncii cu partidele politice. Acestea joaca un rol important in democratizarea societatii. Nu in ultimul rand se atrage atentie institutiilor locale ca unitati de baza ale sistemului democratic. Anume de la acest nivel incepe asimilarea valorilor democratice europene si anume la acest nivel este cel mai usor sa fie aplicate in practica. De aici si adoptarea in 1985 a Cartei europene a autonomiei locale, care insista asupra decentralizarii cadrului legislativ national si atractia cetatenilor in orbita vietii publice.

Sistemul european de protectie a drepturilor omului se bucura de o mare autoritate si de o recunoastere internationala meritorie. Orice stat european aderent nu recunoaste doar Conventia Europeana a Drepturilor Omului cu toate modificarile, ci si dreptul la recurs individual, precum si jurisdictia obligatorie a Curtii.

Securitatea cetateanului ramane obiectivul major al democratiei europene. In 1985 Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei anexeaza un Protocol la Conventia Europeana pentru Drepturile Omului, prin care este interzisa pedeapsa cu moartea in timp de pace si se lucreaza activ pentru abolirea deplina a pedepsei capitale. Astazi mai exista cateva state care recunosc pedeapsa capitala. In conformitate cu art.3 al Conventiei, Consiliul ia atitudine stricta fata de prejudicierea integritatii fizice si mentale a unei persoane prin tortura, tratamente sau pedepse inumane si degradante, se militeaza pentru transparenta deplina in locurile de detentie, unde comportamentul cu detinutii nu corespunde cerintelor documentelor Consiliului, se interzice folosirea metodelor de pedeapsa fizica a copiilor. Consiliul, in 1989, completeaza sistemul de protectie prin infiintarea Comitetului european pentru prevenirea torturii (CPT).

Un alt drept important este asigurarea securitatii cetateanului, dreptul la libertate si la siguranta persoanei. Aici in primul rand mentionam dreptul de a nu fi retinut sau arestat in mod abuziv, dreptul de a fi informat despre motivele arestarii, dreptul de a deschide o actiune in justitie prin care tribunalul sa poata hotara in modul cel mai rapid legalitatea detentiei. Dreptul la un proces echitabil este inscris in art.6 al Conventiei si contine: dreptul de a fi audiat in mod corect si public, dreptul de a fi audiat intr-un rastimp rezonabil, independenta si impartialitatea instantei de judecata, prezumtia nevinovatiei pana la stabilirea vinei, dreptul la pregatirea apararii si asistenta juridica, dreptul la martori, dreptul la recurs, dreptul de a nu fi condamnat de doua ori pentru aceiasi infractiune.

Alt drept frecvent incalcat in tarile de tranzitie este dreptul la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si a corespondentei. Art.8 prevede strict imprejurarile, cand instantele pot incalca legea. Curtea la randul ei a subliniat in nenumarate randuri ca statul este dator sa asigure drepturile omului. A fost creat si un comitet consultativ, care in era informationala este menit sa contribuie la elaborarea unei legislatii capabile sa evite abuzurile. Alte drepturi importante raman: libertatea de expresie, combaterea coruptiei, combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului, intolerantei etc., care raman in campul de vedere al Consiliului Europei. Comitetul Ministrilor emite recomandari guvernelor, referitoare la protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Consiliul Europei organizeaza in toate tarile seminare, programe, centre de instruire, acorda consultanta pentru armonizarea legislatiilor nationale etc., chemate sa asigure cat mai deplin drepturile omului in conformitate cu Documentele de baza din acest domeniu.