Atributiile si competentele parlamentului european

ATRIBUTIILE SI COMPETENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN

Asemenea tuturor parlamentelor nationale, Parlamentul European discuta si adopta legi. Acest lucru poate parea normal daca se face referinta la intelesul termenului de "parlament" si totusi, pentru o lunga perioada de timp, pentru institutia parlamentului din cadrul Uniunii Europene lucrurile nu au stat asa. La inceput, deputatii europeni nu puteau decat sa-si exprime parerea cu privire la propunerile legislative ale Comisiei Europene, in timp ce Consiliul de Ministri, reprezentantul guvernelor statelor membre, era intotdeauna cel care avea ultimul cuvant in adoptarea legilor. In decursul timpului si prin modificarile aduse tratat dupa tratat, lucrurile s-au schimbat, iar rolul si competentele Parlamentului European s-au extins considerabil, acesta devenind un actor principal al procesului de elaborare a legilor comunitare.

Atributiile si competentele Parlamentului European in cadrul sistemului institutional comunitar au crescut in mod continuu, fiecare nou tratat european adoptat acordandu-i puteri sporite. Drept urmare, in prezent, Parlamentul European se impune ferm in calitatea sa de colegislator, are competente bugetare si exercita un control democratic asupra tuturor institutiilor europene.

Puterea Legislativa

Competentele Parlamentului European au crescut cu fiecare revizuire a Tratatelor, iar in prezent, Parlamentul decide  impreuna cu Consiliul Uniunii Europene in privinta legislatiei comunitare si a bugetului Uniunii. Are un rol consultativ in procesul elaborarii actelor comunitare, emite avize conforme referitoare la incheierea acordurilor international, exercita un control politic asupra Consiliului si al Comisiei. De la forma de inceput a Parlamentului European prin institutia Adunarii Reprezentative, care avea doar rol consultative si atributii limitate, acum compententele Parlamentului ii permit sa intervina in procedura de desemnare a membrilor Comisiei, se bucura de drept de initiativa, putand cere Comisiei sa prezinte propuneri, are o putere de codecizie legislativa in domeniul bugetar si in alte domenii expres prevazute de tratate. Are dreptul de a examina petitiile care ii sunt adresate si tot Parlamentul numeste si la cerere sa Curtea de Justitie il destituie pe Mediatorul European.

Denumirea de Parlament in cazul Parlamentului European nu acopera o institutie cu monopol legislativ, ca si in cazul parlamentelor nationale, deoarece Consiliul Uniunii Europene este organul legislativ principal in Uniunea Europeana, fapt ce atrage dupa sine existenta unui asa zis deficit democratic la nivelul institutiei Parlamentului European. In pofida acestui deficit democratic, Parlamentul European are in primul rand competente normative, care se exercita cu respectarea unor reguli precum faptul ca nu are drept la initiativa directa, dar in mod indirect poate solicita Comisiei sa introduca un proiect de act normativ la Consiliu. Acorda aviz consultativ la adoptarea unor acte de catre Consiliu. Lipsa indeplinirii acestei formalitati atrage dupa sine nulitatea actului normativ. Acorda aviz conform la aderarea, asocierea unor state terte sau la incheierea unor tratate internationale cu state terte si organizatii internationale. Impreuna cu Consiliul Uniunii Europene adopta bugetul, si in mod exclusiv in privinta cheltuielilor neobligatorii, participa la procedura cooperarii, avand atributia de a interveni in procesul legislativ desfasurat de Consiliu. Votul negativ al Parlamentului atrage dupa sine votarea cu unanimitate de catre Consiliu.

Dar in ceea ce priveste competenta legislativa a Parlamentului European, acesta este asociat in grade diferite in procesul de adoptare a legislatiei comunitare, in functie de procedura legislativa aplicabila. Pentru fiecare hotarare trebuie precizata baza legala, prevederile specifice din Tratate, stabilindu-se astfel care este procedura legislativa care trebuie urmata. "Astfel cele patru proceduri legislative in vigoare sunt cooperarea, consultarea, codecizia si avizul conform ^".

Prin intermediul procedurii "de cooperare" , introdusa in 1987 prin Actul Unic European, Parlamentul European participa la elaborarea directivelor si a regulamentelor, pronuntandu-se asupra propunerilor Comisiei Europene, care pot fi modificate in functie de pozitia Parlamentului . Tot din 1987, procedura de "aviz conform" supune ratificarii de catre Parlament a acordurilor internationale, negociate de Comisie, precum si a oricarei noi extinderi a Uniunii.

"Procedura co-deciziei a fost instituita prin Tratatul de la Mastricht, tocmai pentru a largi puterile legislative ale Parlamentului European" , procedura care plaseaza Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul in ceea ce priveste legiferarea in domenii importante, inclusiv libera circulatie a lucratorilor, piata interna, educatie, cercetare, mediu, retele transeuropene, sanatate, cultura, protectia consumatorului, printre altele Prin derogare de la procedura de codecizie, Consiliul poate sa adopte hotarari in conformitate cu o procedura legislativa speciala, dupa consultarea Parlamentului European, situatie in care Parlamentul emite avize conforme sau consultative. Astfel, Consiliul solicita un aviz conform din partea Parlamentului ori de cate ori tratatele dispun in acest sens, propunerea legislativa dobandind putere de lege numai in cazul in care Parlamentul si-a dat avizul, motiv pentru care Consiliul este obligat sa se conformeze continutului acestor avize. In ceea ce priveste avizele consultative, Consiliul are obligatia de solicita un punct devedere din partea Parlamentului ori de cate ori tratatele dispun in acest sens, iar dupa onorarea acestei obligatii are libertatea de a tine sau nu seama de continutul acestora.

In prezent, in majoritatea cazurilor, pentru ca un regulament european sau o directiva sa poata fi adoptate, este necesar ca Parlamentul European si Consiliul sa se puna de acord asupra continutului sau. Astfel, inainte ca o lege europeana sa poata fi aplicata in toate statele membre ale Uniunii, trebuie ca aceasta sa fie semnata de presedintele Parlamentului European si de presedintele Consiliului de Ministri. De asemenea, Parlamentul European joaca un rol principal in definirea politicii de dezvoltare regionala, a programelor de sprijin pentru cercetare, educatie si cultura, precum si in promovarea sanatatii publice. Aceasta procedura obisnuita de adoptare, adica de aprobare, acorda putere de decizie egala Parlamentului European si Consiliului si se aplica pentru legislatia dintr-o gama larga de domenii.

Reforma institutionala va extinde domeniul de aplicare al acestei proceduri, astfel incat aceasta va cuprinde si alte politici. Procedura de codecizie se desfasoara in trei etape, in linii mari, si snume Comisia Europeana prezinta Parlamentului European si Consiliului o propunere de lege. In prima lectura, adica prima etapa de analiza a textului de catre deputati, Parlamentul adopta sau nu modificari la propunerea Comisiei. Daca Parlamentul nu aduce modificari si, apoi, Consiliul accepta si el propunerea Comisiei, propunerea legislativa este adoptata.[6] La fel se intampla in cazul in care Consiliul accepta modificarile Parlamentului. Noua lege poate astfel sa intre in vigoare. In cazul in care Consiliul nu aproba toate amendamentele deputatilor, acesta inainteaza Parlamentului o alta propunere de text, iar aceasta este pozitia comuna a statelor membre.

Parlamentul reia apoi dosarul pentru a doua lectura. Parcursul legislativ se incheie aici in cazul in care deputatii europeni sunt de acord cu punctul de vedere al Consiliului sau daca resping pozitia comuna. Dar daca deputatii propun amendamente la pozitia comuna, trebuie gasit un consens in timpul celei de-a treia lecturi. Aceasta sarcina este incredintata unui comitet special, numit comitet de conciliere, care reuneste reprezentanti apartinand celor doua institutii. Pe tot parcursul acestei proceduri, Comisia Europeana este si ea asociata. Ajungerea la un consens permite proiectului sa devina lege. In absenta unui consens, legea nu va fi adoptata.

"In cadrul procedurii de consultare, Parlamentului i se cere sa-si dea avizul cu privire la propunerea de act legislativ, inainte ca acesta sa fie adoptat de Consiliu" . Aceasta procedura se aplica in special unor domenii cum ar fi concurenta, chestiunile fiscale si revizuirea tratatelor. Parlamentul European poate fi solicitat sa isi dea avizul conform, in anumite domenii legislative. Acesta este un drept de veto pe care Parlamentul il poate exercita, in special in cazul ratificarii unor acorduri negociate de catre Uniunea Europeana. Aceasta procedura priveste, de exemplu, extinderea UE.

Puterea bugetara

In conformitate cu dispozitiile din tratatele care au dus la cresterea importantei in cadrul Uniunii Europene, Parlamentul European are un rol fundamental in adoptarea bugetului Uniunii efectuand, totodata, si controlul executiei bugetare in curs, precum si descarcarea de gestiune a Comisiei. "Functia bugetara a Parlamentului European este consacrata in art. 314 TFUE"[8], unde se arata ca Parlamentul si Consiliul, conform unei proceduri legislative speciale, adopta bugetul anual al Uniunii. In exercitarea acestei functii, Parlamentul European si Consiliul, hotarand in conformitate cu procedura legislativa ordinara si dupa consultarea Curtii de Conturi, adopta prin regulamente normele financiare care definesc in special procedura care trebuie adoptata pentru stabilirea si executia bugetului. De asemena stabilesc procedura pentru predarea si verificarea conturilor, precum si normele de organizare a controlului raspunderii participantilor la executia bugetului, in special a ordonatorilor si contabililor.

In cazul descarcarii de gestiune a Comisiei Europene, aceasta are obligatia de a prezenta anual Parlamentului European si Consiliului conturile exercitiului incheiat, aferente operatiunilor bugetare. De asemenea, aceasta le comunica un bilant financiar care descrie activul si pasivul Uniunii, precum si un raport de evaluare a finantelor Uniunii bazat pe rezultatele obtinute. Aceasta functie de control bugetar permite exercitarea influentei asupra cheltuelilor comunitatii. Parlamentul si Consiliul decid cum se cheltuiesc banii Uniunii. Procedura de examinare si, ulterior, de adoptare a bugetului incepe in iunie si se incheie in decembrie, cand este adoptat bugetul pentru anul urmǎtor. Cheltuielile anuale se inscriu in cadrul financiar multianual stabilit de comun acord de Parlament si Consiliu. Cele douǎ institutii au dreptul la douǎ lecturi in care sǎ analizeze propunerile bugetare ale Comisiei Europene, pentru a se pune de acord in ce priveste sumele finale si alocarea acestora. Consiliul are ultimul cuvant in privinta cheltuielilor obligatorii si anume asupra sumelor alocate Politicii Agricole Comune si cele care decurg din angajamentele internationale ale Uniunii in ce priveste sprijinul pentru dezvoltare, in timp ce  Parlamentul poate amenda cheltuielile neobligatorii cum ar fi fondurile structurale, energie, cercetare, transporturi, mediu, educatie si culturǎ.

Parlamentul European poate respinge bugetul dacǎ i se pare neconform cu nevoile reale ale Uniunii Europene. In acest caz, procedura bugetarǎ este reluatǎ. Odatǎ incheiat anul financiar precedent, Parlamentul se bazeazǎ pe raportul prezentat de Curtea de Conturi pentru a evalua, prin comisia de control bugetar, utilizarea fondurilor bugetare. In fiecare an acordǎ descǎrcarea de gestiune asupra executiei bugetului de cǎtre Comisia Europeana. In 1998, comisia pentru control bugetar a constatat iregularitǎti in acodarea de contracte societǎtilor comerciale si a refuzat acordarea descǎrcǎrii bugetare, "ceea ce a determinat demisia in bloc a Comisiei prezidate de Jacques Santer in 1999" . In acelasi an a fost infiintat Oficiul de luptǎ impotriva fraudei ca organ independent. Prin procedura bugetara, Parlamentul influenteaza direct cheltuielile pentru prioritatile majore de dezvoltare, cum ar fi ajutoare cu hrana pentru zone rurale, chestiuni referitoare la mediul inconjurator, asistenta pentru refugiati si persoane stramutate si sustinerea activitatii organizatiilor neguvernamentale. Parlamentul acorda de asemenea o mare importanta furnizarii de ajutoare umanitare. De asemenea, Presedintele Parlamentului European este adesea invitat sa faca vizite oficiale in diferite parti ale lumii, reflectand astfel pozitia internationala a Parlamentului. De cativa ani Parlamentul se pronuntǎ in mod constant in favoarea reformei procedurii bugetare care ar trebui sa fie decisǎ prin codecizie si sǎ renunte la distinctia intre cheltuielile obligatorii si cele neobligatorii.

Puterea de supraveghere democratica

Parlamentul European detine o importanta competenta de control asupra activitatilor celorlalte institutii europene, iar aceasta putere democratica se exercita mai cu seama asupra Comisiei Europene. In acest sens, Parlamentul European are un rol important in numirea presedintelui Comisiei Europene si apoi a intregului colegiu al comisarilor in ansamblu sau, Comisia Europeana fiind responsabila in fata Parlamentului European. Ca mijloace de exercitare a controlului activitatilor Uniunii Europene, Parlamentul European, in virtutea dreptului de petitionare al cetatenilor, numeste un mediator sau ombudsman care este imputernicit sa primeasca plangeri din partea oricarui cetatean al Uniunii sau a oricarei persoane fizice sau juridice cu resedinta sau sediul social intr-un stat membru, care privesc cazuri de administrare defectuoasa in activitatea institutiilor, organelor, oficiilor sau agen iilor Uniunii, cu exceptia Curtii de Justitie a Uniunii Europene in exercitarea func iilor acesteia. In acelasi timp, Parlamentul European are competenta de a numi comisii de ancheta care sa investigheze cazurile de incalcare sau aplicare defectuoasa a dreptului Uniunii de catre statele membre, precum si dreptul la o cale de atac in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Pe langa aceste atributii, Parlamentul European are competenta in materie de relatii externe. Astfel "Parlamentul European isi da avizul sau aprobarea cu privire la incheierea, reinnoirea sau modificarea unui acord international sau a unui protocol financiar incheiat de Uniunea Europeana ", pronuntandu-se prin vot unic cu majoritatea voturilor exprimate. Cu exceptia cazului in care acordul se refera exclusiv la politica externa si de securitate comuna, Consiliul adopta decizia privind incheierea acordului, dupa aprobarea Parlamentului European, in cazurile acordurilor de asociere, a acordului privind aderarea Uniunii la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, a acordurilor ce privesc instituirea unui cadru institutional specific prin organizarea procedurilor de cooperare, pentru acordurile care au implicatii bugetare importante pentru Uniune si in cazul acordurilor in domeniile in care se aplica procedura legislativa ordinara sau procedura legislativa speciala in cazul in care este necesara aprobarea Parlamentului European. In celelalte cazuri Consiliul poate adopta decizia de incheiere a acordului doar cu consultarea Parlamentului European care emite avizul intr-un termen pe care Consiliul il poate stabili in functie de urgenta problemei. Parlamentul European isi spune parerea despre numirea membrilor comisiei si poate sa depuna o motiune impotriva acesteia.

Pe langa aceste forme de control specifice dreptului comunitar, Parlamentul European detine atributii de control parlamentar clasice, constand din interpelari care necesita raspunsuri scrise sau orale. "Parlamentul European dispune si de o competenta de control in domeniul economic si monetar. Presedintele, vicepresedintele si membrii Comitetului Director al Bancii Centrale Europene trebuie sa obtina aprobarea Parlamentului European inainte de a fi numiti de catre Consiliu" . Presedintele Bancii Centrale Europene prezinta raportul anual in fata Parlamentului European, reunit in sedinta plenara. Un alt mod de a monitoriza activitatea celorlalte institutii este adresarea de interpelǎri scrise sau orale Comisiei si Consiliului Uniunii Europene, precum si angajarea de dezbateri in cazuri flagrante de incalcare a drepturilor omului, a democratiei si a statului de drept. Aceste dezbateri si interpelǎri duc de obicei la adoptarea de rezolutii.

In conformitate cu aceasta putere democratic a Parlamentului European de control democratic asupra institutiilor europene, in special asupra Comisiei Europene, aceasta prezintǎ in mod regulat rapoarte Parlamentului, si anume Raportul anual al Comisiei privind functionarea Comunitatilor, Raportul anual al Comisiei privind executia bugetului, Raportul Bancii Comunitare Europene privind politica monetara, Raportul Curtii de Conturi, Raportul Ombudsmanului, Raportul Consiliului Uniunii Europene despre situatia drepturilor omului, respectiv politica externa, darea de seama a presedintiei Consiliului Uniunii Europene. Prin examinarea acestor rapoarte, Parlamentul isi poate exercita de fapt alt fel de competente de control.