Actul Unic European

Actul Unic European

Cu toate ca in toate tratatele originale ale Comunitatilor s-au prevazut,confirmat si chiar intreprins diferite actiuni in acest sens, progresul realizarii pietei unice a fost lent, el lovindu-se de prejudecatile si de dorinta de conservare a suveranitatii in anumite segmente ale economiei, tendinte manifestate de catre unele state membre ale Comunitatii.

Actul Unic European intrat in vigoare la 1 iulie 1987 a reusit sa revitalizeze acest proces al realizarii Pietei unice pana la data de 31 decembrie 1992 . Acesta prevedea un program ambitios in acest sens avand ca obiective: miscarea libera a bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor si a persoanelor pe tot cuprinsul Comunitatiilor.

Pentru a realiza aceste obiective indraznete, trebuia intr-o prima faza sa se ia masuri serioase in sensul usurarii procedurilor. Astfel, cu prilejul Actului Unic s-a schimbat modul in care deciziile erau luate de catre Consiliul de Ministrii. Inainte insa, majoritatea hotararilor erau supuse deciziei unanime a Consiliului , lucru care cumulat cu faptul ca ministrii dintr-o tara sau alta luau o atitudine protectionista si votau impotriva legislatiei absolut necesara realizarii depline a pietei unice a dus la un progres destul de lent in acest sens.

Actul Unic European a inlesnit derularea acestui proces si prin faptul ca a prevazut votul majoritar cu privire la toate hotararile necesare realizarii Pietei Unice, in urma acestui amendament Comisia Europeana a putut sa-si continue nestingherita programul.[1]

Un alt punct ,,forte" al acestui tratat este si principiul ,,subsidiaritatii ". Aceasta inseamna ca nici o hotarare care trebuie luata la nivel inferior nu poate fi luata la nivelul guvernului european . Comform acestui principiu, votul Comunitatilor ar trebui sa se limiteze la acele domenii in care hotararea trebuie luata in mod colectiv . Toate functiile care pot fi asumate la nivel national sau la nivel regional ar trebui sa fie de raspunderea statelor membre . Legile si regulamentele necesare realizarii unei atmosfere de 'fair-play" se aplica in domeniul legii firmelor si ale libertatii stabilirii, permitand astfel oamenilor sa creeze intreprinderi proprii in alte state membre, al armonizarii nivelului tehnic , al textelor, al legislatiei transporturilor si al recunoasterii reciproce a diplomelor .

Nivelul de productie, siguranta produselor si a masurilor de protectie pentru muncitori si consumatori au fost organizate in vederea evitarii alterarii lor in timpul transportului, iar pietele de capital au fost liberalizate . Succesul acestui proces este reflectat in faptul ca majoritatea legilor stabilite au fost aprobate si vor fi adaptate sistemului legislativ al fiecarui stat la timp, o mare parte din aceasta legislatie fiind deja realizata in acest moment .

Transpunerea in practica a programului Pietei Unice si-a adus o contributie insemnata la largirea posibilitatilor de acces la piata comunitara, cu atat mai mult cu cat deschiderile realizate s-au facut in mod autonom , neconditionat de acordarea unor concesii din partea partenerilor comerciali . Printre progresele cele mai semnificative amintim:

- eliminarea unilaterala a majoritatii restrictiilor ,,reziduale" la import , care mai erau aplicate de catre unele state membre ;

- intarirea caracterului concurential al procedurilor privindachizitiile publice in U.E. si extinderea automata a acestor avantaje asupra tuturor furnizorilor proveniti din tarile semnatare ale Acordului GATT privind achizitiile publice ;

- armonizarea la nivel comunitar a unor standarde nationale ( ceea ce simplifica sarcina exportatorilor potentiali pe piata U.E. ) si disponibilitatea de a negocia cu tari terte acorduri de recunoastere reciproca a procedurilor de certificare si testare.

Astfel putem raspunde afirmativ la intrebarea : Piata Unica va fi rezonabila? Da, de la 1 ianuarie 1995, Comunitatile insumand 370 milioane de locuitori au devenit cea mai mare piata unificata din lume .