Aderearea Greciei si Turciei - un prim pas al extinderii NATO

Aderearea Greciei si Turciei - un prim pas al extinderii NATO

Dupa cel de al II-lea Razboi Mondial, marea comunista, pornita din URSS spre centrul continentului, s-a extins ulterior in toata lumea. Dupa instaurarea regimurilor comuniste in zona de ocupatie a armatei sovietice in perioada 1945-1948, tintele urmatoare au devenit Grecia si Turcia.

Probleme economice ale celor doua state si rivalitati istorice au fost speculate usor de o propaganda comunista foarte agresiva care parea sa aiba succes in secolul trecut. Si in acest caz rolul esential l-au avut SUA care constientizau ca acele doua state au un rol major in strategia NATO de ingradirea comunismului si a influentei sale.

Pornind de la aceasta convingere, NATO isi va elabora strategiile succesive care aveau in final un singur scop mentinerea si stabilirea pacii[1].

"Adoptarea Doctrinei Truman, in martie 1947, cand Statele Unite si-au exprimat deschis sprijinul pentru Grecia si Turcia si s-au angajat sa acorde asistenta oricarui stat ce s-ar opune acestuia, a reprezentat in fapt implicarea formala americana in problemetica securitatii pe continentul european, dar si in alte zone ale lumii" .

Desi reala, sprijinirea celor doua tari care aveau pozitie geostrategica foarte importanta era mai mult un pretext, pentru lansarea unei doctrine ce releva implicarea globala a SUA in lumea posbelica.

''La 5 iunie 1947, generalul George Marshall, propune un ajutor economic si financiar al statelor europene si statelor din sfera de influenta sovietica, dar este respins de Stalin''[3].

''In cazul Greciei, situatia de criza a fost generata de pericolul intern al combatantilor comunisti, care constituiau o forta reductibila inca din timpul razboiului. Sprijiniti si de regimurile comuniste instaurate in Iugoslavia, Bulgaria si Albania, acestia au inceput sa dobandeasca avantaj in pofida sprijinului acordat de Marea Britanie" . In aceasta situatie, guvernul britanic a anuntat retragerea trupelor britanice din Grecia.

Cea dintai largire a Aliantei, prin integrarea Greciei si Turciei, a marcat prima modificare majora a flancului sudic european. In consecinta, aria de responsabilitate a AFSOUTH[5] s-a extins la intreaga Mediterana, noile sale limite fiind marcate de frontiera terestra a Greciei, tarmurile si apele teritoriale turcesti din Marea Neagra si frontierele asiatice ale statului turc, in baza "Protocolul Tratatului Atlanticului de Nord privind aderarea Greciei si Republicii Turcia", semnat la Londra, la 2 octombrie 1951.

In ianuarie 1953, Iugoslavia incheia cu Turcia si Grecia un tratat de prietenie si cooperare militara, economica si culturala care va imbraca aspectul unei aliante. La 9 august 1954 la Bled, se semneaza Tratatul de Alianta, cooperare politica si asistenta intre Republica Populara Federativa Iugoslavia, regatul Greciei si Republica Turciei, cunoscut sub numele de Pactul Balcanic'' .

Infiintarea Aliantei Nord Atlantice, a condus la modificari de substanta ale situatiei geopolitice si geostrategice in zona de sud-est a Europei, precum si in bazinul Marii Negre, fapt ce a creat premise favorabile aderarii Turciei si Greciei.

Initial aderarea Turciei a reprezentat un important succes pentru NATO datorita pozitiei geografice cel mai de est stat, dar mai ales avantajul major, ca putea fi controlata miscarea flotei sovietice din Marea Neagra si putea fi tinuta sub observatie Asia Mica. Se poate spune astfel ca politica de ingradire a URSS si a comunismului in Europa dadea roade.

''Pierderea de catre Rusia a pozitiei sale dominante la Marea Baltica s-a repetat la Marea Neagra nu numai din cauza independentei Ucrainei, ci si din cauza ca proaspat independentele state caucaziene Georgia, Armenia, Azerbaidjan au intarit sansele Turciei de a-si restabili demult pierduta influenta in regiune''[7].

Este de stiut faptul ca Turcia are granita intinsa la Marea Neagra, iar fostele republici sovietice din Bazinul Marii Caspice isi regasesc legaturile seculare cu fosta Poarta Otomana.

Vecinatatea cu zonele fierbinti din Afganistan, Irak si Orientul Apropiat fac din Turcia un important cap de pod in desfasurarea strategica a NATO. Trebuie amintit, in aceiasi ordine de idei, ca expansiunea democratica in estul Europei si apoi in bazinul Mediteranei este un nou concept strategic pe care si NATO si l-a insusit in formula "remodelarii geopolitice a regiunii In Afganistan, Turcia joaca un rol important in recladirea securitatii acestei tari, tocmai legaturilor islamice speciale cu poporul afgan. Fundamentalismul islamic, fundamentalismul religios proiectat de talibani, legaturile directe cu Al-QUEDA dar mai ales productia de droguri care invadeaza Europa si SUA fac necesara stabilitatea si recladirea statului in Afganistan.

Intr-un cadru mai larg, ne exprimam opinia, ca oscilatiile Greciei si Turciei vis-a vis de unitatea NATO, au creat unele incertitudini cu privire la obiectivele Aliantei in zona de conflicte adiacenta. ''Grecia se simtea amenintata nu de atat de celalalte tari balcanice care nu faceau parte din Pactul Atlanticului de Nord cat mai ales de inamicul sau istoric Turcia care de asemenea face parte din NATO.''

Nu trebuie uitat ca in Grecia si Turcia se manifesta cu intensitate miscarea de stanga cu un pronuntat caracter extremist.