Alegerile Generale din Bosnia Herzegovina subliniaza divizarea etnica

Alegerile Generale din Bosnia Herzegovina subliniaza divizarea etnica

Evenimente

Duminica, 3 octombrie, au avut loc alegeri generale in Bosnia Herzegovina. Aceste alegeri sunt considerate cruciale, rezultatul determinand daca tara va urma drumul reformelor si al integrarii europene sau va ramane blocata intr-un impas politic. Bosnia Herzegovina isi revine dintr-un razboi devastator de 3 ani, care a acompaniat ruperea fostei Yugoslavii, la inceputul anilor 1990. Este acum un stat independent, dar sub administrare internationala.

Prin Acordul Cadru de Pace de la Dayton, a fost stabilit un sistem complex de guvernare si o Constitutie ce garanteaza reprezentare politica pentru cele trei grupuri etnice - bosniacii (musulmanii bosniaci), croatii si sarbii. Acordul a pastrat granitele statului si a creat un guvern democratic si multietnic.

Bosnia Herzegovina este o federatie ce cuprinde 2 entitati separate, aproximativ egale: Federatia croato-musulmana a Bosniei si Herzegovinei si Republica Srpska, condusa de sarbii bosniaci. In plus, Acordul de la Dayton stabileste si Oficiul Inaltului Reprezentant (OHR) - autoritatea ultima a statului responsabila pentru implementarea acordului si cu puterea de a obliga autoritatile statului sa se conformeze acordului de pace si Constitutiei.

Bosnia Herzegovina (BiH) are o populatie de 3,8 milioane, din care aproximativ 3,1 milioane de persoane sunt eligibile sa voteze. Prezenta la vot duminica a fost de 56,3%, in crestere fata de alegerile din 2006, cand prezenta la vot a fost de 55,3%.

Miza acestor alegeri sta in cele 4 pozitii de presedinte si aproximativ 700 de reprezentanti, alesi dintr-un numar de 8000 de candidati. Cetatenii aleg reprezentanti pentru presedintia tripartita si pentru Camera Reprezentantilor ale statului bosniac (BiH), pentru presedintele si Adunarea Nationala din cadrul Republicii Srpska si pentru Camera Reprezentantilor si cele 10 adunari cantonale din cadrul Federatiei Bosnia Herzegovina.

Mai exact, votul in cele doua entitati arata astfel: in Republica Srpska (RS) aproximativ 1 milion de votanti aleg un membru sarb pentru presedintia rotativa a BiH, membrii Camerei Reprezentantilor ai BiH, membrii Adunarii Nationale ai RS si presedintele RS. In Federatia Bosnia Herzegovina (FBiH), aproximativ 1,7 milioane de alegatori desemneaza un membru croat sau bosniac la presedintia BiH, membrii Camerei Reprezentantilor ai BiH, membrii Camerei Reprezentantilor ai FBiH si membrii adunarilor cantonale.

In plus, 70.000 de votanti din districtul Brcko pot vota ca cetateni ai RS sau FBiH (ca rezultat al Acordului de la Dayton, avand in vedere importanta istorica a zonei pentru cele doua entitati).

Sistemul Politic din Bosnia

Puterea executiva este reprezentata de presedinte si guvern. Presedintia BiH este o presedintie tripartita. Primii trei reprezentanti ai celor 3 etnii, conform rezultatelor de la vot, devin presedinti pentru un mandat de 4 ani. Fiecare va ocupa fotoliul prezidential prin rotatie, la 8 luni de zile. Primul ministru este numit de institutia prezidentiala si este confirmat de Camera Reprezentantilor a BiH. Primul Ministru numeste membrii Consiliului de Ministrii.

Puterea legislativa cuprinde, la nivel statal, un Parlament bicameral. Pe de o parte avem Camera Reprezentantilor, 42 de locuri din care 28 de locuri alocate Federatiei Bosnia Herzegovina (FBiH) si 14 Republicii Srpska (RS), ai caror membrii sunt alesi prin vot popular pe baza reprezentarii proportionale pentru un mandat de 4 ani. Pe de alta parte, avem Camera Poporului care are 25 locuri - intre care 5 bosniaci, 5 croati si 5 sarbi, membrii acesteia fiind alesi de Camera Reprezentantilor a FBiH si de Adunarea Nationala a RS.

La nivelul Federatiei Bosnia Herzegovina exista, de asemenea, o legislatura bicamerala: Camera Reprezentantilor cu 98 de locuri, alesi prin vot popular pentru un mandat de 4 ani si Camera Poporului cu 58 de locuri, 17 bosniaci, 17 croati, 17 sarbi si altii 7 reprezentanti ai caror membrii sunt desemnati pentru un mandat de 4 ani. Republica Srpska are o Adunare Nationala cu 83 de locuri, membrii fiind alesi prin vot popular pentru un mandat de 4 ani. Datorita reformei constitutionale din 2002, a fost creat si un Consiliu al Poporului in cadrul Adunarii Nationale si include 8 croati, 8 bosniaci, 8 sarbi si 4 membrii ai comunitatilor mai mici.

Cea mai inalta instanta a puterii judiciare este Curtea Constitutionala formata din 9 membri: 4 membri alesi de Camera Reprezentantilor din FBiH, 2 membri alesi de Adunarea Nationala a RS si 3 membri non-bosnici numiti de presedintele CEDO.

Urmeaza Curtea de Stat a BiH cu 44 de judecatori nationali si 7 internationali, cu trei diviziuni: Administrativ, Apel si Penal cu o jurisdictie privind cazurile legate de legile la nivel national si cazurile initiate in cele doua entitati care privesc suveranitatea BiH, independenta politica, securitatea nationala sau infractiuni economice ce au repercusiuni asupra economiei BiH.

Fiecare entitate, FBiH si RS, are cate o Curte Suprema si un numar de curti inferioare: 10 curti cantonale si un numar de curti municipale in federatie, iar in republica sunt 5 curti districtuale si un numar de curti municipale.

Semnificatii

Rezultatele partiale ale alegerilor din Bosnia au evidentiat un impas perpetuu, in care lideri si partide sunt divizati de linii etnice. Musulmanii au sprijinit partidele care sunt in favoarea unei Bosnii unite, sarbii au sprijinit nationalistii, dorind secesiunea, iar croatii au votat pentru partide in cautarea propriei entitati in interiorul Bosniei. Rezultatele, daca vor fi confirmate, vor face foarte dificila atat formarea unei coalitii nationale cat si inceperea reformelor necesare pentru apartenenta la UE.

Alegatorii Republicii Srpska au sprijinit Alianta nationalista sarba a Social Democratilor Independenti (SNSD), in timp ce Federatia musulmano-croata a votat pentru Partidul multi-etnic Social Democrat (SDP). 'Orice posibilitate de cooperare intre SDP la nivel (national) in Bosnia-Herzegovina este exclusa', a declarat duminica liderul sarb bosniac Milorad Dodic, al carui partid SNSD a facut campanie evidentiind amenintarile secesiunii.

Diviziunile s-au reflectat si in alegerile pentru presedintia tripartita a tarii, care este impartita intre sarbi, musulmani si croati. Milorad Dodik a castigat votul prezidential al Republicii Srpska, cu un sprijin de 53,3% din cele 93% buletine de vot numarate. Dodik a declarat ca, in Republica Serbia, se va alia numai cu cel mai mare partid croat, Uniunea Democrata Croata (HDZ), care a fost bine clasat in zonele locuite de croati si care a fost chemat sa formeze propria entitate croata in Bosnia.

Bakir Izetbegovic, fiul presedintelui din timpul razboiului, Alija Izetbegovic, din Partidul Actiunii Democratice (SDA), a castigat cursa pentru fotoliul prezidential musulman, iar Zeljko Komsic, candidatul Partidului Social Democrat (SDP), si-a reluat fotoliul croat. Ambii presedinti ai federatiei croato-musulmane sunt vazuti drept moderati, gata de a urma reformele.

Semnificatii

Alegerile din 3 octombrie au avut loc intr-o perioada de pesimism in Bosnia. Sondajele recente arata ca mai mult de 80% din populatie considera ca tara se indreapta intr-o directie gresita. Economia, somajul si coruptia se afla constant in topul problemelor cetatenilor.

Chiar daca ingrijorarile privind situatia economica au crescut, marile partide au facut putine eforturi pentru a aborda problemele economice. In schimb, ele considera ca singurul instrument politic eficient este manipularea sentimentelor nationale si obtinerea suportului urmand liniile etnice.

Desi campania oficiala a inceput pe 3 septembrie, elitele politice au inceput escaladarea tensiunilor etnice cu luni in urma. Liderii sarbilor bosniaci ameninta unitatea Bosniei prin apeluri la un posibil referendum pe tema independentei, iar croatii bosniaci au pus in discutie posibilitatea divizarii tarii prin stabilirea unei a treia entitati regionale pentru ei insisi. Doar bosniacii musulmani insista pe o mai mare unificare si centralizare. De la alegerile din 2006, neincrederea a crescut intre liderii celor trei etnii si prapastia politica dintre cele doua entitati s-a largit.

Disputele privind viitorul Bosniei Herzegovina s-au soldat cu neimplementarea reformelor necesare pentru progresul statului pe drumul integrarii europene. Mai recent, Bosnia-Herzegovina nu a reusit sa schimbe Constitutia pentru a incheia discriminarea impotriva minoritatilor, inainte de alegeri, cum a fost cerut de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).

Constitutia Bosniei (ca parte a Acordului de la Dayton) permite doar musulmanilor, sarbilor si croatilor, cele trei etnii, sa candideze pentru Parlament si Presedintie. De asemenea, sarbii din Federatia croato - musulmana si croatii din Republika Srpska nu pot sa candideze pentru posturile rezervate grupurilor etnice din institutiile centrale.

Prin decizia din decembrie 2009, CEDO considera Constitutia Bosniei Herzegovina discriminatorie impotriva minoritatilor, prin interzicerea lor sa candideze pentru posturi in stat pe considerentul identitatii entice, si a dispus schimbarea Constitutiei. Din cauza faptului ca statul bosniac nu a reusit sa onoreze decizia CEDO, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a atentionat ca legitimitatea democratica a celor alesi pe 3 octombrie va fi afectata si exista posibilitatea luarii unor masuri impotriva tarii.

Multa atentie a fost acordata conflictului dintre Republica Srpska (RS) si Federatia Bosnia Herzegovina, dar problemele din cadrul federatiei musulmano-croate merita de asemenea atentie. Federatia, cea mai mare dintre entitati, este in criza. Disputele dintre liderii croati si bosnici si o administratie disfunctionala au paralizat procesul de luare a deciziilor, au adus federatia in pragul falimentului si au declansat tensiuni sociale.

Nevoia de reformare a federatiei a fost ignorata din cauza ideii ca reforma constitutionala la nivel statal ar rezolva cele mai multe probleme, dar aceste reforme sunt foarte departe. In contrast cu Republica sarbilor bosniaci, federatia, condominiu croato - bosniac, este foarte descentralizata, lucru care nu este apreciat nici de bosniaci, care ar dori abolirea cu totul si a federatiei si a republicii in favoarea unui stat unitar bosniac, dar nici de croati, care vor o noua entitate pentru ei insisi.

Federatia are putine zone de jurisdictie exclusiva si imparte multe din competentele sale cu nivele inferioare ale administratiei locale. Rezultatul este o birocratie densa, ale carei parti functioneaza in competitie sau in conflict deschis si o legislatie sufocanta, confuza si uneori contradictorie.

Aceasta administratie face din cea mai mare entitate a Bosniei locul cel mai defavorabil pentru afacerile din Europa, sugrumand potentialul economic al membrilor sai. Revitalizarea federatiei este esentiala pentru supravietuirea Bosniei Herzegovina. O entitate care functioneaza bine va fi mai atractiva pentru croatii si sarbii bosniaci si va fi mai convingatoare in negocierile cu Republica Srpska.

Trenduri de evolutie

Aceasta atmosfera divizata din cadrul Bosniei Herzegovina reflecta neajunsurile Acordurilor de Pace de la Dayton care au incheiat razboiul din 1992 - 1995. Desi acordul a fost un succes in incheierea ostilitatilor, cadrul politic stabilit este cel care a semanat diviziunea etnica existenta astazi.

Prin acordul de pace, Bosnia Herzegovina a fost divizata in doua regiuni autonome, republica sarbilor bosniaci si federatia croato-musulmana. Cele doua entitati sunt legate de institutii centrale slabe, in timp ce mare parte din puterea reala este investita Oficiului Inaltului Reprezentant (OHR), o institutie internationala ce vegheaza implementarea acordului de pace.

Sistemul neobisnuit creat la Dayton, cuplat cu slabiciunile guvernului national, a servit intaririi liniilor de demarcatie inter-etnice. Criticii Acordului de la Dayton arata ca entitatile pe care acesta le-a creat sunt prea aproape de un stat in sine si ca aranjamentul a intarit separatismul si nationalismul pe seama integrarii.

Chiar daca au esuat pana acum, negocierile pentru amendarea Constitutiei stabilite la Dayton pentru a intari institutiile statului si pentru a transforma tara intr-o democratie parlamentara non-etnica trebuie sa continue.