Aparitia Comunitatilor Europene

Aparitia Comunitatilor Europene

Crearea Comunitatilor Europene a fost primul pas care a dus la incercarea de unificare in gandire si actiune a statelor europene, a fost piatra de temelie a constructiei Uniunii Europene contemporane. Contextul aparitiei primei Comunitati Europene a fost dezordinea, confuzia si tensiunile care au aparut in urma celui de-al doilea razboi mondial, cand Europa era divizata intre est si vest. Statele estice erau sub dominatie sovietica, iar statele din vest erau sub protectie americana. Astfel statele occidentale au optat pentru crearea unor structuri noi de cooperare internationala care sa functioneze in paralel cu cele ale statelor nationale. Cand au proiectat noile structuri de cooperare europene si euro-atlantice, "s-a tinut cont si de rolul cheie pe care il ocupau resursele de carbune si otel" pentru industria acestor tari, de importanta cailor ferate, "de necesitatea dezvoltarii infrastructurii navale si portuare" pentru comertul international, "de eficienta transmisiunilor radio internationale pentru propagarea informatiilor si impactul acestora asupra populatiei" .

O alta nemultumire post-razboi, si considerata un impediment in instalarea linistii, reconstructiei statelor pe plan intern si a reluarii relatiilor de colaborare internationale, a fost conflictul dintre francezi si germani, motiv pentru care Robert Schuman, ministrul de finante francez, inspirat de un plan conceput de consilierul sau Jean Monnet a propus prin intermediul unei declaratii, colaborarea intre nemti si francezi la gestionarea comuna a resurselor de carbune si otel. Aceasta declaratie, ramasa in istorie sub denumirea de Declaratia lui Schuman, a dus la infiintarea primei comunitati la nivel European numita Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, C.E.C.O..

Prin semnarea acestui acord, un conflict intre cele doua natiuni devenea practic imposibil. Astfel s-a lansat ideea unei unitati a Europei Occidentale, iar prin Declaratia lui Schuman de la 9 mai 1950 s-au pus bazele efective ale infiintarii Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului ( C.E.C.O ) care s-a concretizat prin semnarea Tratatului de la Paris din 1951 si a intrat in vigoare in 1952. La semnarea acestui tratat au participat sase tari europene, mai exact Belgia, Franta, Italia, Germania, Luxemburg si Olanda. Acestea sunt statele fondatoare ale primei comunitati europene, care in final s-a transformat in Uniunea Europeana de azi. . Aceasta comunitate avea ca organe: Inalta Autoritate, Consiliul special de ministri, Curtea de Justitie de la Luxemburg si Adunarea Comuna.

Tratatul de la Paris din 1951 prevedea o "Adunare comuna" compusa din "reprezentantii popoarelor statelor reunite in Comunitate"[4]. Aceasta adunare a avut un rol consultativ, iar modelul folosit pentru a i se contura caracteristicile a fost Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Aceasta adunare consultativa avea 78 de membri si toti erau delegati desemnati de parlamentele nationale ale statelor membre. Desi tratatul de la Paris prevedea ca membrii Adunarii sa fie alesi prin vot universal direct , chiar la prima intalnire a Adunarii Europene din martie 1958 unde s-a decis elaborarea unui proiect privind alegerea directa a parlamentarilor europeni, totusi acest proces a fost amanat timp de 30 de ani, pana in 1979 cand au avut loc primele alegeri parlamentare europene prin " vot secret, universal si direct ". Conform tratatelor fondatoare, Adunarea se intrunea cel putin o data pe an, prilej cu care se punea in discutie si un raport general al activitatii. "La 23 iulie 1952 Paul-Henri Spaak a fost numit presedinte al Adunarii Comune a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului ."

Dupa infiintarea primei comunitati europene, s-a considerat necesara colaborarea si dezvoltarea comuna atat pe plan economic, cat si la nivelul dezvoltarii si administrarii energiei atomice. Astfel in 1957, s-a hotarat infiintarea a inca doua comunitati europene, si anume Comunitatea Economica Europeana ( CEE ) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice ( CEEA sau EURATOM ). Crearea lor s-a concretizat prin semnarea Tratatele de la Roma, tratate care prevedeau aparitia de aceleasi adunari consultative. O data cu semnarea Tratatelor,   a fost semnata si Conventia referitoare la unele institutii comune ale Comunitatilor, prin care cele trei adunari consultative erau unificate sub numele de Adunare Parlamentara Europeana. La data de 19 martie 1958 a avut loc sesiunea de stabilire a Adunarii Parlamentare Europene care s-a tinut in Strasbourg, iar presedintele Adunarii a fost ales Robert Schuman.

Astfel primele realitati institutionale ale Europei politice se nasc dupa Cel de-Al Doilea Razboi Mondial, iar " in intreaga perioada postbelica de pina la Revolutia din 1989, Europa este unita doar pe plan economic, ca Piata Comuna, formata in general din statele occidentale ."