Bugetul uniunii europene

1. BUGETUL COMUNITAR

Instituit prin Tratatul de la Roma (Tratatul Comunitatii Economice Europene - CEE, 1957), care afirma cu claritate principiul solidaritatii financiare, bugetul comunitar avea la origine o dimensiune redusa, principalele sale cheltuieli fiind destinate politicii agricole comune (PAC). Finantarea acestui buget se facea, la inceputurile constructiei europene, din doua resurse proprii: prelevarile (taxele) la importurile de produse agricole din spatiul extra-comunitar si drepturile vamale (taxe) la importurile de produse manufacturate din afara Comunitatii Europene, iar sumele obtinute erau suficiente pentru acoperirea necesitatilor de finantare comuna.

În 1970, bugetul comunitatii era de 3,6 miliarde ecu ( la 1 ian. , 1ecu = 1 euro) si era constituit aproape in totalitate din fonduri pentru cheltuielile legate de politica agricola comuna.

La sfarsitul anilor '70 au aparut primele tensiuni intre membrii CEE, cu privire la repartizarea bugetului comun, generate de trei factori:

1) liberalizarea schimburilor comerciale internationale in cadrul GATT, care au dus la reducerea taxelor vamale;

2) aparitia excedentelor in productia agricola europeana si, implicit, reducerea importurilor de produse agricole, deci diminuarea prelevarilor de la bugetul comunitar;

3) prima extindere a CEE, cu aderarea Danemarcei, Irlandei si Marii Britanii - ultima avand atunci o agricultura modesta dar fiind un importator important de produse agricole din zona Commonwealth-ului (in principal din Australia si Noua Zeelanda), ceea ce facea ca prelevarile de taxe din importurile agricole britanice sa fie mai mari decat cele de la ceilalti parteneri europeni, fara insa ca Marea Britanie sa beneficieze la acelasi nivel de alocari din bugetul comunitar.

Pentru a suplini insuficienta resurselor proprii traditionale (taxele vamale si prelevarile la importurile agricole), la sfarsitul anilor '70 au fost create alte doua surse de finantare europeana: prelevarile din TVA si contributii din PIB-ul national al fiecarui stat membru (produsul intern brut). Contributia din PIB a crescut sensibil incepand cu sfarsitul anilor '80 si reprezinta astazi aproape trei sferturi din reteta bugetului european. La nivelul anului 2002, proportia acestor contributii nationale si redistribuirea bugetului UE - 15 se prezentau astfel:

Germania - 22%, Franta - 18%, Italia - 15%, Marea Britanie - 13%, Spania - 8%, Olanda - 6%, Belgia - 4%; restul de 14% era repartizat intre ceilalti 8 membri ai UE.

Principalii beneficiari de finantari:

Spania - 22%, Franta - 16%, Germania - 16%, Italia - 11%, Marea Britanie - 8%, Grecia - 6%, Belgia - 3%, Olanda - 2%; restul de 16% era repartizat intre celelalte 7 state membre.

Diferenta intre cele doua procente pentru fiecare tara arata care sunt principalii contributori neti: Germania, Marea Britanie, Italia, Olanda, Franta.

In contextul socului petrolier din anii '80, guvernul conservator britanic a decis sa adopte o politica de restabilire a echilibrului bugetar prin reducerea contributiei sale la bugetul european. Pentru prima data, un stat membru al Comunitatii Europene punea deschis in discutie principiul solidaritatii financiare si isi calcula propria contributie neta, iar premierul Margaret Tchatcher lansa celebra fraza: "I want my money back!", amenintand ca daca nu va obtine satisfactie va paraliza functionarea Comunitatii (la acea vreme domina regula votului cu unanimitate). Pentru a evita criza, Consiliul European de la Fontainebleau (1984) a acceptat ca o parte din cotizatia britanica la bugetul comunitar sa fie returnata - acest "cec britanic" fiind cunoscut sub denumirea de rabat (rabais - in franceza, rebate - in engleza). Principalii contributori la aceasta restitutie financiara erau atunci Franta si Germania. Daca in 1984 PIB-ul britanic pe locuitor era de 85% din media comunitara, astazi insa el este de 110%.

Finantarea prin contributii nationale din TVA si PIB constituie astazi cela mai importante surse la reteta bugetului comunitar. Contributia PIB a reprezentat in anul 2005 peste 70% din totalul veniturilor la bugetul UE, se calculeaza astfel: in fiecare an se stabilesc retetele de venituri si cheltuieli ale Uniunii, iar soldul ramas de acoperit dupa calcularea veniturilor din celelalte trei surse (taxe vamale, prelevari agricole si TVA) se imparte intre toate statele membre sub forma unui procent unic din PIB. Contributiile din PIB sunt inscrise in proiectele de bugete nationale votate de catre parlamentele fiecarui stat membru si varsate apoi de guverne la bugetul UE. De remarcat ca, in ultimii ani, guvernele au supraestimat in mod constant varsamintele pe care anuntau ca le fac la bugetul comunitar, in timp ce Comisia Europeana a facut eforturi pentru situarea cheltuielilor sub valoarea creditelor prevazute, pentru a da imaginea unui bun gestionar al banului public. In aceste conditii, un procent mergand pana la 10% din contributiile nationale alocate UE au fost returnate in fiecare an catre bugetele nationale.

O alta precizare importanta se refera la faptul ca, tot in ultimii ani, calculul contributiilor nationale la bugetul UE nu se mai face raportat la PIB, ci la VNB (venitul national brut). Aceasta pentru ca, in cazul economiilor foarte deschise, PIB si VNB pot sa difere sensibil (este, de exemplu, cazul Luxemburgului sau al Irlandei, al caror PIB/locuitor este net superior medie comunitare, in timp ce VNB-ul se situeaza la nivelul mediei UE, ecartul fiind datorat veniturilor varsate rezidentilor din state non-comunitare).

Plafonul maxim al resurselor totale ale bugetului european a fost stabilit in 1988

2. BUGETUL UNIUNII EUROPENE

Bugetul Uniunii Europene reprezinta ansamblul resurselor financiare de care acesta dispune annual pentru indeplinirea de catre comunitate a obiectivelor stabilite in prezent prin Tratatul de la Amsterdam. Bugetul comunitar este limitat in valoare absoluta, el reprezentand astazi un procent de 1,27% din produsul national brut (PNB) total al celor 15 tari membre. În 1970, bugetul comunitatii era de 3,6 miliarde ecu ( la 1 ian. , 1ecu = 1 euro) si era constituit aproape in totalitate din fonduri pentru cheltuielile legate de politica agricola comuna.

Tratatul de constituire a CEE, modificat prin Tratatul de la Amsterdam (art. 268-280 ), este cel care reglementeaza procedurile de alcatuire si adoptare a bugetului. Astfel, Comisia Europeana trebuie sa elaboreze un draft de proiect bugetar, pornind de la estimari ale nevoilor economice si prioritatilor politice ale Uniunii pentru anul care urmeaza. Acest document este prezentat Consiliului Uniunii, care il adopta dupa eventualele amendamente, devenind astfel un proiect de buget. Acest proiect este transmis Parlamentului European. Puterile acestuia din urma asupra bugetului depind de natura cheltuielilor: pentru cheltuielile obligatorii (aprox. 40% din total), parlamentul poate doar propune modificari, iar stabilirea nivelului final al fondurilor alocate pentru acest domeniu revine Consiliului; pentru celelalte cheltuieli, neobligatorii, Parlamentul poate modifica proiectul de buget. Trebuie observat insa faptul ca parlamentului ii revine rolul cel mai important, devenind astfel 'autoritatea bugetara' a Uniunii.

3. CURTEA EUROPEANA DE CONTURI

Rolul de a controla bugetul UE (veniturile si cheltuielile) ii revine Curtii Europene de Conturi. Curtea Europeana de Conturi este alcatuita din cate un membru din fiecare tara a UE si este aleasa de Consiliul de ministri pe o perioada de sase ani. Aceasta nu are drepturi de actiune, ci isi comunica constatarile celorlalte institutii ale UE.

4. SISTEMUL DE RESURSE PROPRII

Sistemul de finantare a bugetului Comunitatilor Europene, bazat pe contributii nationale, a fost inlocuit progresiv printr-un sistem de resurse proprii format din:

a. prelevari agricole (sume obtinute din schimburile agricole cu terte tari);

b. taxe vamale prelevate in cadrul schimburilor cu state din exteriorul CE, pe baza tarifului vamal comun;

c. retete provenind din taxa pe valoare adaugata (TVA) perceputa in statele membre (fiecare stat membru contribuie cu 1,4 din TVA);

d. o contributie din PNB al fiecarui stat membru.

Resursele proprii ale UE sunt percepute de catre statele membre si pus la dispozitia Comisiei Europene, ea fiind cea care executa bugetul comunitar.

5. BUGETUL UE DE LA INCEPUTURILE SALE - GRAFICE

A. VALOAREA ESTIMATIVA A BUGETULUI UE

B. STRUCTURA CHELTUIELILOR

C. EVOLUTII SI TENDINTE IN PROCESUL ECONOMIC AL UE

Avand in prezent o populatie de 374 milioane de locuitori si dispunand de un spatiu economic unitar si de o moneda unica, in curs de generalizare, UE reprezinta cea mai mare putere comerciala din lume. Prezentam mai jos cateva date de baza privind "forta" celor 15 state UE :

1. Germania		2. Franta
Capitala	Berlin	Capitala	Paris
Suprafata	357.000Km2	Suprafata	544.000 km2
Nr. de locuitori	82 milioane	Nr. de locuitori	58,7 milioane
P.I.B.	1853,3 miliarde EURO	P.I.B.	1223,1 miliarde EURO
Cota parte din P.I.B.-ul UE		Cota parte din P.I.B.-ul UE
3. Marea Britanie		4. Italia
Capitala	Londra	Capitala	Roma
Suprafata	244.000 km2	Suprafata	301.000 km2
Nr. de locuitori	59,0 milioane	Nr. de locuitori	57,5 milioane
P.I.B.	1134,0 miliarde EURO	P.I.B.	1011,8 miliarde EURO
Cota parte din P.I.B.-ul UE		Cota parte din P.I.B.-ul UE
5. Spania		6. Olanda
Capitala	Madrid	Capitala	Amsterdam
Suprafata	506.000 km.2	Suprafata	42.000 km.2
Nr. de locuitori	39,3 miliaoane	Nr. de locuitori	15,6 milioane
P.I.B.	472,0 miliarde EURO	P.I.B.	318,3 miliarde EURO
Cota parte din P.I.B.-ul UE		Cota parte din P.I.B.-ul UE
7. Belgia		8. Suedia
Capitala	Bruxelles	Capitala	Stockholm
Suprafata	31.000 km2	Suprafata	450.000 km.2
Nr. de locuitori	10,2 milioane	Nr. de locuitori	8,8 milioane
P.I.B.	213,7 miliarde EURO	P.I.B.	202,0 miliarde EURO
Cota parte din P.I.B.-ul UE		Cota parte din P.I.B.-ul UE
9. Austria		10. Danemarca
Capitala	Viena	Capitala	Copenhaga
Suprafata	92.000 km2	Suprafata	43.000 km2
Nr. de locuitori	9,9 milioane	Nr. de locuitori	5,3 milioane
P.I.B.	88,6 miliarde EURO	P.I.B.	140,0 miliarde EURO
Cota parte din P.I.B.-ul UE		Cota parte din P.I.B.-ul UE
11. Finlanda		12. Grecia
Capitala	Helsinki	Capitala	Atena
Suprafata	338.000 km.2	Suprafata	132.000 km2
Nr. de locuitori	5,1 milioane	Nr. de locuitori	10,5 milioane
P.I.B.	105,7 miliarde EURO	P.I.B.	105,0 miliarde EURO
Cota parte din P.I.B.-ul UE		Cota parte din P.I.B.-ul UE
Portugalia		14. Republica Irlanda
Capitala	Lisabona	Capitala	Dublin
Suprafata	92.000 km2	Suprafata	70.000 Km2
Nr. de locuitori	9,9 milioane	Nr. de locuitori	3,7 milioane
P.I.B.	88,6 miliarde EURO	P.I.B.	66,6 miliarde EURO
Cota parte din P.I.B.-ul UE		Cota parte din P.I.B.-ul UE
15. Luxemburg
Capitala	Luxemburg
Suprafata	3.000 km2
Nr. de locuitori	0,4 milioane
P.I.B.	13,9 miliarde
Cota parte din P.I.B.-ul UE

Sursa : EUROSTART - Oficiul de statistica al Uniunii Europene, Bruxelles, 1999.

D. CONTRIBUTIA LA BUGETUL UNIUNII EUROPENE IN 2003