Baza juridica a constructiei europene

Baza juridica a constructiei europene

Primul tratat European 1951 - Tratatul de la Paris vizand crearea CECO

a fost semnat de 6 state : Germania, Italia, Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg;

principale obiective:

crearea unei piete comune pentru producerea produsele carbonifere si siderurgice;

coordonarea politicilor economice in cele 2 domenii in vederea cresterii productiei si a productivitatii;

Jean Monnet, a fost ales presedintele Inaltei Autoritati - prima institutie cu caracter supranational din lume; puterile ei au fost mostenite de actualele institutii comunitare;

Robert Schuman, Konrad Adenauer, Paul Henry Spaak.

Tratatul de la Roma - 1957, privind crearea EURATOM

obiective:

crearea unei piete comune in domeniul energiei atomice;

stabilirea unei legislatii nucleare comune;

instituirea unui sistem de control in vederea utilizarii pasnice a energiei nucleare;

1957 - Tratatul de la Roma privind crearea Comunitatii Economice Europene - CEE (tratatul cadru European)

obiective principale:

realizarea unei uniuni vamale la nivelul celor 6 state;

aplicarea unui regim fiscal comun pentru a nu fi discriminate produsele importate din tarile membre fata de cele autohtone;

realizarea pietei interne unice la nivelul statelor membre;

1968 - Tariful vamal comun fata de terti

tot Tratatul de la Roma a continut prevederi legate de uniunea economica si monetara, cum ar fi: elaborarea unor politici comune in urmatoarele domenii: agricultura, industrie, energie, comert, monetar.

1987 - a intrat in vigoare Actul Unic European

acesta a oferit un impuls hotarator procesului de creare a unei piete interne unice, prevazand ca pana la finele anului 1992 sa circule liber in cadrul comunitatilor marfurile, serviciile, persoanele si capitalurile

1992 - Tratatul de la Maastricht - 12 state au semnat tratatul asupra UE, a adus foarte multe modificari

obiective

promovarea progresului economic-social, echilibrat si durabil, prin crearea unui spatiu fara frontiere  interioare si prin stabilirea unei uniuni economice si monetare bazata pe o moneda unica;

intarirea protectiei drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre, prin instituirea cetateniei UE;

afirmarea identitatii europene pe scena internationala, prin punerea in aplicare a unei politici externe si de securitate comune

dezvoltarea unei stranse cooperari in domeniul justitiei si afacerilor interne;

1997 - Tratatul de la Amsterdam (1999- vigoare) - 15 state membre, care plaseaza problema locurilor de munca si a drepturilor cetatenilor in centrul preocuparilor Uniunii

la scurt timp dupa semnarea tratatului de la Amsterdam, in decembrie 1997 se adopta Pactul de stabilitate si de crestere, menit a asigura monitorizarea statelor membre in legatura cu respectarea criteriilor de performanta necesare aderarii la uniunea monetara.

Februarie 2001- Tratatul de la Nisa - semnarea de cele 15 state; acestea si-au propus realizarea unei reforme structurale a institutiilor europene in perspectiva extinderii uniunii catre cele 12 state candidate, din estul continentului;

a adoptat principiul conform caruia un numar restrans de state pot avansa mai repede in procesul de integrare economica interstatala.

2007 - Tratatul de la Lisabona, semnat decembrie 2009

Parlamentele nationale vor avea un rol mai mare in luarea deciziilor europene, astfel Institutiile UE vor trebui sa notifice parlamentele nationale in legatura cu toate propunerile legislative facute la nivel european;

prin noul tratat parlamentele nationale vor putea aduce contestatii legislatiei UE;

daca 1/3 dintre parlamentele nationale au obiectii la adresa unei propuneri legislative, comisia europeana trebuie sa o discute din nou si sa hotarasca daca o mentine, o modifica sau o retrage;

daca comisia decide sa mentina propunerea in forma ei, contestata de parlamentele nationale, acestea nu mai au dreptul sa o conteste, caz in care vor interveni consiliul de ministri, parlamentul european in vederea medierii conflictului;

o crestere a rolului cetatenilor europeni in domeniul legislativ, prin intermediul Parlamentului European, astfel acestia pot impune pe agenda parlamentului o propunere legislativa semnata de cel putin 1 milion de cetateni europeni;

tratatul de la Lisabona recunoaste posibilitatea ca un stat membru sa se retraga din UE;

d.p.d.v. al luarii deciziilor se prevede intrarea in functiune a votului cu dubla majoritate, astfel o decizie este adoptata daca 55% din statele membre sunt in favoarea ei, sau daca statele care voteaza in favoarea ei formeaza 65% din populatia UE;

crearea functiei de presedinte al Consiliului European pt. 2,5 ani cu posibilitatea reinnoirii mandatului o singura data - Herman von Rompuy;

prevede numirea unui ministru de externe al UE - Catherine Ashton, din M. Britanie;

functia de vicepresedinte al Comisiei Europene il inlocuieste pe inaltul reprezentant pt. politica externa si de securitate al UE - Havier Solana;

in tratat este prevazuta obligativitatea aplicarii cartei fundamentale a drepturilor omului, insa 2 state au obtinut dreptul de a nu o aplica in sistemul sau constitutional;

din 2014 UE va avea un numar de comisari mai mic decat in prezent; astfel, din 2014 vor ramane doar 2/3 din numarul de state membre reprezentate prin comisari, cu o regula de rotatie corespunzatoare;

UE va avea personalitate juridica, la fel ca un singur stat.